ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1205/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 2732 din 15 decembrie 2021, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2155/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei, invocând motive vizând fondul raportului juridic litigios.

Examinând contestația în anulare în raport cu excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Rezultă că motivele contestației în anulare au caracter limitativ și de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel [art. 503 alin. (3) din C. proc. civ..] a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, contestatorul s-a declarat nemulțumit generic de hotărârea atacată, fără a indica vreunul din motivele prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., susținând că instanțele de judecată nu au ținut cont de condițiile sale efective de muncă.

Prin urmare, se constată că niciunul dintre argumentele invocate nu poate fi încadrat în cazurile de contestație în anulare obișnuită sau specială, reglementate de art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care instanța va respinge, ca inadmisibilă, cererea care cuprinde motive neprevăzute de lege pentru contestația în anulare.

Obiectul contestației în anulare - hotărârea dată în recurs, precum și motivele pentru care aceasta poate fi retractată, nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile legal citate.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, în conformitate cu prevederile art. 457 din C. proc. civ., care statuează asupra principiului legalității căilor de atac.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie, așadar, o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, Înalta Curte reamintind totodată și dispozițiile art. 10 - "Obligațiile părților în desfășurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, în temeiul art. 508 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2732 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.