ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2203/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1649/AS din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Națională de Pensii Publice.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 488 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 929 din 14 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1649/AS din 27 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția I Civilă.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că, legal învestită cu soluționarea unui apel într-un litigiu de asigurări sociale, Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 conform căruia: "Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive" și art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., conform căruia: "Sunt hotărâri definitive:[...] hotărârile date în apel, fără drept de recurs[...].

În consecință, recursul a fost respins ca inadmisibil, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A. invocând art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Contestatorul a reiterat aspecte de fapt și a redat istoricul litigios.

De asemenea, a arătat că instanța de recurs nu și-a îndeplinit rolul de a examina dacă hotărârea atacată cu recurs este conformă regulilor de drept aplicabile, printre care și parcurgerea procedurii de filtru.

Invocarea excepției inadmisibilității recursului constituie în opinia contestatorului antepronunțarea asupra cauzei.

Contestatorul a mai susținut că decizia pronunțată de Curtea de Apel are deschisă calea de atac a recursului, astfel că sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs aceasta nepronunțându-se asupra niciunui motiv invocat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității contestației în anulare și a inadmisibilității.

Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare, conform art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Contestatorul a arătat că instanța de recurs nu și-a îndeplinit rolul de a examina dacă hotărârea atacată cu recurs este conformă regulilor de drept aplicabile, printre care și parcurgerea procedurii de filtru, precum și faptul că decizia pronunțată de Curtea de Apel are deschisă calea de atac a recursului, astfel că sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs aceasta nepronunțându-se asupra niciunui motiv invocat.

Raportat la temeiul legal indicat de contestator, se reține că art. 503 alin. (2) C. proc. civ., reglementează contestația în anulare specială, aceasta putând fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel (art. 503 alin. (3) C. proc. civ.) a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În cauză, contestația în anulare este formulată împotriva unei decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul, acesta fiind declarat împotriva unei decizii prin care a fost soluționat un litigiu de asigurări sociale, instanța de recurs motivând această soluție conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, recursul a fost respins ca inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege, situație în care recursul nu poate fi analizat pe fond întrucât ar fi încălcat principiul legalității căii de atac prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Analizând motivele invocate în susținerea contestației în anulare, se constată că acestea vizează calea de atac a recursului respins ca inadmisibil, iar nu motivele la care se referă art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Or, contestația în anulare nu poate viza soluția de respingere ca inadmisibil a recursului, adică însăși temeiul legal al exercitării căii de atac a recursului, întrucât o astfel de posibilitate nu rezultă din dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 929 din 14 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2022.