ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1200/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

În motivare, s-a reținut că prevederile legale care formează obiect al excepției de neconstituționalitate, anume dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018, nu au incidență în cauză, întrucât, pe de o parte, nu s-a formulat cerere expresă în acest sens, obiectul cauzei fiind contestație împotriva deciziei de pensionare, iar, pe de altă parte, deși excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către una din părțile din proces, respectiv de către apelantul reclamant, prevederile legale nu vizează petitul cererii deduse prezentei judecăți, așa cum a fost precizată.

Chiar dacă excepția de neconstituționalitate nu a făcut anterior obiectul unei decizii de admitere a Curții Constituționale de declarare a neconstituționalității textului de lege criticat, s-a constatat că cererea de sesizare este inadmisibilă potrivit art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, anularea încheierii din 22 februarie 2022 și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că excepția de neconstituționalitate a art. 31 din O.U.G. nr. 114/2018 este admisibilă din perspectiva abordării Codului european de securitate socială, dar și din perspectiva despăgubirii reclamantului ca urmare a neaplicării corecte a legii pensiilor de către intimată, urmare a unui calcul greșit și a faptului că o ordonanță a modificat o lege, deși are un rang normativ inferior și nu reliefează voința poporului, care este reprezentat în stat de Parlament și nu de Guvern.

Totodată, prin respingerea cererii de sesizare, reclamantului i s-a încălcat un drept constituțional, decizia nr. 874/2010 a Curții Constituționale statuând că pensia este un drept patrimonial, constituțional și preconstituit și nu poate fi diminuată prin proasta gestionare a bugetului de către Guvern, care a emis O.U.G. nr. 114/2018, precum și dreptul la un proces echitabil, deoarece Curtea de Apel Alba Iulia nu a cercetat fondul cauzei.

Intimata Casa Județeană de Pensii Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând motivele de recurs invocate, care, în drept se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Rezultă din textul de lege mai sus citat că, pentru a putea fi admisă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) existența unui proces, ridicarea excepției de neconstituționalitate apărând ca un incident procedural ridicat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) excepția de neconstituționalitate trebuie să privească un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate, concretizat în existența unei legături cu speța a excepției invocate.

Așadar, acest text de lege instituie obligația în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia, cerințele de admisibilitate a excepției fiind și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Totodată, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și pronunțarea unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul civil, ceea ce presupune existența unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 31 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 potrivit căruia:

"Prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2019, valoarea punctului de pensie se menține la 1.100 RON și, începând cu 1 septembrie 2019, valoarea punctului de pensie se majorează cu 15% și este de 1.265 RON" nu îndeplinește condiția legăturii cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere stadiul concret în care se află cauza, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor invocate nu poate avea o înrâurire cu privire la soluția ce se pronunță în cauză, în condițiile în care acestea se completează cu alte dispoziții prevăzute în legi speciale, cu aceeași finalitate a căror neconstituționalitate nu a fost invocată sau constatată.

Este de menționat faptul că petentul nu a dezvoltat critici concrete de neconstituționalitate și nu a arătat modul în care dispozițiile normei procesuale contestate contravin celor constituționale, ceea ce constituie o încălcare a dispozițiile art. 10 - "Obligațiile părților în desfășurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.", în același sens fiind și jurisprundența Curții Constituționale, anume decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, în care se arată că:

"simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu."

Având în vedere argumentele anterior expuse, Înalta Curte reține că motivele invocate de recurent nu au aptitudinea de a contura nelegalitatea încheierii atacate, pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 22 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.