ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Deliberând asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, la data de 12 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații București, contestând Hotărârea Comisiei de Contestații din cadrul M.A.I. nr. 22637 din data de 16.03.2021 și Decizia de pensionare nr. x din 11.01.2021, solicitând anularea lor; a solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite, prin aplicarea procentului de 20% reprezentând Semnul Onorific "în Serviciul Patriei" (fostul Ordin Meritul Militar), de care ar fi trebuit să beneficieze pentru cei peste 25 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale și la adăugarea acestui procent la cuantumul net al pensiei de serviciu și, de asemenea, a mai solicitat și obligarea pârâților la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite, prin aplicarea procentului de 9%, prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015, de care ar fi trebuit să beneficieze pentru contribuția la fondul pentru pensia suplimentară.

Prin sentința civilă nr. 837 din data de 22 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Harghita a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne București și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Pe lângă apelul formulat, apelantul a solicitat instanței sesizarea Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate în legătură cu prevederile O.U.G. nr. 59/2017, în integralitate.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, prin încheierea de ședință din 22 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul apelant A..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

Prin cererea de recurs a criticat hotărârea atacată ca nelegală și, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate a susținut, în esență, următoarele:

Completul de judecată nu a luat în considerare propria jurisprudență din dosarele deja judecate și în care, pentru alți reclamanți, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu aceeași excepție de neconstituționalitate; astfel, atât Curtea de Apel Târgu-Mureș, cât și instanțe subordonate acesteia, Tribunalul Harghita, au admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu exact aceeași excepție de neconstituționalitate, exemplificând, în continuare, mai multe dosare în acest sens.

Recurentul reamintește faptul că, prin cererea de apel a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, motivat de lipsa avizului Consiliului Legislativ anterior adoptării proiectului de act normativ, întrucât, la data de 04.08.2017, când Guvernul României a trimis către Parlamentul României hotărârea privind supunerea spre adoptare a proiectului de Lege privind aprobarea O.U.G. nr. 59/2017, lipsea avizul Consiliului Legislativ, aviz care se solicită obligatoriu anterior supunerii spre adoptare a proiectului de act normativ.

Cât privește menționarea de către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., prin întâmpinare, a excepției de neconstituționalitate a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, deși, arată recurentul, că nu a invocat-o, consideră că este făcută cu intenția de a induce în eroare și a convinge instanța de apel să nu sesizeze Curtea Constituțională motivat de faptul că excepția de neconstituționalitate a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 a făcut deja obiectul unor dosare la Curtea Constituțională, fiind respinsă de fiecare dată.

În fine, susține recurentul, așa cum a arătat și în cererea de sesizare, articole din O.U.G. nr. 59/2017 au mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, fiind soluționate de către instanța de contencios constituțional prin respingerea excepției de neconstituționalitate, dar excepția care vizează O.U.G. nr. 59/2017 în integralitatea sa, motivat de lipsa avizului Consiliului Legislativ, nu a fost niciodată analizată de Curtea Constituțională a României, deși sunt constituite deja multe dosare cu acest obiect.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția tardivității recursului (care a fost respinsă de Înalta Curte, la termenul de dezbateri), iar pe fond, față de motivele invocate în memoriul de recurs, respingerea căii de atac, apreciind ca legală soluția pronunțată în cauză cu referire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat, la rândul său, întâmpinare, înregistrată la data de 18.04.2022, pin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 12 aprilie 2021, deci, după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 9 martie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 12 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o soluție de respingere a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale a României.

În legătură cu obiectul prezentei căi de atac, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluționarea prezentului recurs nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Examinând, în continuare, încheierea recurată, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017, reținând că această ordonanță modifică mai multe acte normative în domeniul pensiilor, și nu numai Legea nr. 223/2015, pe care își întemeiază apelantul-reclamant pretențiile. Cu toate acestea, reclamantul a solicitat declararea ca neconstituțională, în integralitate, a ordonanței de urgență, inclusiv cu privire la dispozițiile legale care nu au legătură cu prezenta cauză, atâta timp cât modifică alte acte normative, neaplicabile în cauză.

A considerat instanța de apel că, de vreme ce reclamantul nu și-a restrâns obiectul excepției de neconstituționalitate doar la prevederile din O.U.G. nr. 59/2017 care au legătură cu cauza pendinte, instanța de judecată nu o poate face din oficiu, întrucât, în caz contrar, ar încălca principiul disponibilității părților, iar pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale a României în legătură cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în integralitatea sa, deoarece aceasta cuprinde dispoziții care nu au legătură cu prezenta cauză.

Instanța de recurs constată că, respingând cererea de sesizare cu motivarea redată anterior, instanța de apel a procedat la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, în ceea ce privește legătura normei de drept, obiect al excepției invocate, cu cauza dedusă judecății.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Referitor la admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată, Înalta Curte constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din analiza acestui text normativ rezultă că una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale impune ca prevederile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, prin dezlegarea unei probleme de drept care ține de interpretarea instanței de contencios constituțional.

Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Aceasta constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate în privința sesizării Curții Constituționale. Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității sesizării.

Prin urmare, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte reține că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. În consecință, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

În acest context argumentativ, instanța supremă constată că în mod greșit s-a apreciat că, în speță, nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, instanța considerând că dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, a cărei constituționalitate este contestată, nu au legătură cu soluționarea litigiului atâta timp cât modifică alte acte normative care nu sunt aplicabile în cauză.

Chiar în condițiile în care recurentul nu și-a restrâns (limitat) excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 doar la prevederile care au legătură cu procesul său, în mod nelegal instanța de apel și cu ignorarea desăvârșită a art. 29 din Legea nr. 47/1992 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.

Astfel, instanța nu a analizat textele de lege din O.U.G. nr. 59/2017 care sunt aplicabile sau nu în cauza ce i-a fost dedusă spre soluționare și, deci, dacă există un interes procesual imediat și actual al părții în formularea unei atare cereri, ci a verificat exclusiv interesul mediat al acesteia, respectiv, efectele declarării neconstituționalității textului de lege, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale a României în legătură cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în integralitatea sa, deoarece aceasta prevede și dispoziții care nu au legătură cu prezenta cauză.

Soluția la care instanța era datoare să se oprească era admiterea cererii de sesizare numai cu referire la textele de lege care au legătură cu litigiul dedus judecății - art. VII - X din O.U.G. nr. 59/2017, iar nu respingerea sesizării Curții Constituționale, cum greșit a procedat.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită doar în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului și casarea încheierii atacate, referitor la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel, în ceea ce privește cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate invocată, în rejudecare, instanța urmând a reanaliza condiția referitoare la legătura cu cauza dedusă judecății a prevederilor legale criticate de reclamant, respectiv numai a celor care au legătură cu speța - art. VII - X din O.U.G. nr. 59/2017.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, spre o nouă judecată, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 22 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu- Mureș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Casează încheierea recurată și trimite cauza spre o nouă judecată, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.