ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2020, la data de 26.06.2020, astfel cum a fost modificată la data de 01.09.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Centrul Militar Județean Teleorman, a solicitat, în esență, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate existența unor drepturi și să oblige pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale la îndeplinirea obligației de a face recalcularea și reactualizarea pensiei militare de stat.

De asemenea, pârâtul Centrul Militar Județean Teleorman să fie obligat la emiterea situației soldelor lunare brute actualizate și la comunicarea acesteia către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Prin sentința civilă nr. 506/18.11.2020, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de muncă, Asigurări sociale și contencios administrativ fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale (MApN), ca nefondată.

Prin aceeași sentință, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale (MApN) și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. având ca obiect recalculare pensie, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 2673/2021 din 11 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția inadmisibilității doar cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect constatarea existenței dreptului reclamantului la recalcularea și actualizarea pensiei militare.

Totodată, a respins excepția inadmisibilității cu privire la celelalte capete de cerere și, evocând fondul, a respins cererea de obligare a pârâtului Centrul Militar Județean Teleorman la emiterea situației soldelor brute actualizate, respectiv cererea de obligare a pârâtei CPS din MAPN la recalcularea și actualizarea pensiei militare, ca neîntemeiate; a păstrat celelalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a acțiunii la Curtea de Apel București.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în sinteză, că acțiunea a fost soluționată cu încălcarea competenței funcționale a instanței de contencios administrativ, față de calitatea de cadru militar în rezervă, raportat la Decizia RIL nr. 10/2018; excepția inadmisibilității acțiunii raportat doar cu privire la primul capăt de cerere a fost admisă netemeinic și nelegal, în raport de cererea modificatoare din 31.08.2020, raportat la Deciziile RIL nr. 9/2017 și nr. 22/2020; acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în mod nelegal și în lipsa probatoriului.

Intimatele-pârâte Casa se Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naționale și Centrul Militar Județean Teleorman au depus întâmpinări, prin care au solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prezentul recurs vizează o decizie pronunțată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

De asemenea, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Deopotrivă, dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2673/2021 din 11 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2022.