ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2051/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2051/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 octombrie 2022
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman, secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări, la data de 16 septembrie 2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Teleorman la anularea deciziei de pensionare nr. x din 20 decembrie 2017, în cadrul căreia s-a reținut că nu s-a respectat stagiul de cotizare de 20 de ani stabilit prin sentința civilă nr. 1913 din 25 noiembrie 2009 rămasă definitivă și irevocabilă. În consecință, s-a solicitat să se dispună emiterea unei noi decizii în care stagiul de cotizare să fie de 20 ani. Totodată, reclamantul a solicitat și plata drepturilor cuvenite prin aplicarea stagiului de 20 de ani, începând cu data de 20 decembrie 2017.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 111, art. 192 C. proc. civ., art. 151 din Legea nr. 263/2010, Hotărârea CEDO nr. 22794/93 paragraf-63, cauza Dumitru Popescu vs. România, art. 6 paragraf 1 din CEDO și hotărârile Curții Constituționale a României.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii reclamantului cu privire la criticile aduse deciziei administrative de pensie nr. x/20.12.2017 emisă de C.J.P. Teleorman.
Prin sentința civilă nr. 544 din 23 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, ca nefondată. Totodată, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 544 din 23 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Teleorman.
La data de 4 mai 2022, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Revizuentul a susținut că această decizie este contradictorie sentinței nr. 1913 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2048/R din 5 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București. S-a învederat că în cadrul acestui dosar s-a fixat stagiul de cotizare de 20 ani, folosit la determinarea punctajului mediu anual, la stabilirea pensiei și la recalcularea acesteia.
Revizuentul a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.
Examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire, invocată din oficiu, instanța supremă o va admite pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate (…)", iar potrivit art. 132 alin. (1) din același cod, "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".
Raportând textele legale evocate la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Necompetența este de ordine publică: în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad", și, totodată, văzând și dispozițiile imperative ale art. 510 alin. (2) C. proc. civ., instanța supremă constată că nu este competentă să soluționeze cauza pendinte, având în vedere următoarele considerente:
Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția situațiilor prevazute de art. 510 alin. (2) C. proc. civ. - existența unor hotărâri definitive potrivnice - caz în care cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre. În cazul în care una din instanțele de recurs este Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta este instanța competentă să judece cererea de revizuire.
În speță, autorul căii de atac a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și a invocat încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 1913 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin sentința civilă nr. 2048/R din 5 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București.
Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că instanța competentă în prezenta cauză se determină în temeiul dispozițiilor art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.
În cauză, prima hotărâre a fost pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, la 25 noiembrie 2009. Prin urmare, competentă a soluționa cererea de revizuire este Curtea de Apel București, aceasta fiind instanța superioară Tribunalului Teleorman.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 510 alin. (2) teza I și art. 132 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și va declina competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel București.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.