ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2176/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

La data de 4 mai 2022, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 2311 din 8 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul a susținut că această decizie încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1913 din 25 noiembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2048/R din 5 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București. Astfel, s-a învederat că în cadrul acestui dosar s-a fixat stagiul de cotizare de 20 ani, folosit la determinarea punctajului mediu anual, la stabilirea pensiei și la recalcularea acesteia, în timp ce prin hotărârea nr. 2311/08.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 s-a dispus ca la recalcularea pensiei să se folosească stagiul de cotizare mai mare de 20 de ani.

Inițial, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, care, prin decizia nr. 2051 din 18 octombrie 2022, a declinat competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel București, unde a fost înregistrată pe rolul secției a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. de dosar x/2021

Prin decizia civilă nr. 877 din 10 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului și, în consecință, admiterea cererii de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, a relevat, cu titlul de chestiuni prealabile, aspecte teoretice privind autoritatea de lucru judecat, inclusiv din perspectiva interpretărilor date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile pronunțate în recursuri în interesul legii, susținând, în esență, că decizia nr. 877/10/02/2023 are un caracter lacunar, în cuprinsul acesteia nefiind expus niciun argument juridic care să justifice soluția de respingere a revizuirii în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A arătat recurentul că singurul argument juridic al instanței este menționarea art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care stabilește faptul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii, evitând să amintească partea finală a aceluiași text, care face vorbire și despre "faptele pe care se întemeiază" revizuirea.

Recurentul amintește faptul că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, în cazul său chestiunea litigioasă fiind stagiul de cotizare folosit la ieșirea la pensie și la recalcularea pensiei, aspect care a fost tranșat definitiv prin hotărârea judecătorească nr. 1913/25.11.2009.

Față de prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., recurentul consideră că este evident că se recunoaște autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive și a celor decizionale.

Față de cele arătate, recurentul consideră că, oricât de puternice ar fi argumentele aduse de judecător în hotărârea sa, aceasta nu valorează nimic pentru justițiabil și pentru societate în general, dacă dreptul recunoscut nu este pe deplin valorificat, altfel spus, dacă respectiva hotărâre judecătorească nu se concretizează și nu este întocmai executată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 20.04.2023, sub nr. x/2021*.

Apărarea în cauză

Intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TELEORMAN nu a formulat întâmpinare la recurs.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 16 martie 2021, așadar după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 08 iunie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 19 octombrie 2023, termen ulterior preschimbat din oficiu pentru data de 26 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Procedând la analiza criticilor formulate de recurentul-revizuent, ce privesc omisiunea instanței de revizuire de a analiza încălcarea autorității de lucru judecat, invocată în cuprinsul cererii de revizuire, Înalta Curte constată că sunt întemeiate.

Se reține astfel că solicitarea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care reglementează posibilitatea formulării acestei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. o constituie necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

În prezenta cauză, revizuentul a invocat în susținerea cererii de revizuire, încălcarea, prin decizia civilă nr. 2311/08.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021 a autorității de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 1913/25.11.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2009.

Fiind chemată să se pronunțe asupra acestui motiv de revizuire, instanța învestită cu soluționarea cererii a arătat, pe de-o parte, că cele două dosare, în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, au avut un obiect diferit, iar pe de altă parte că în considerentele celei de-a doua hotărâri s-a analizat incidența primei sentințe și rațiunile care au stat la baza acesteia.

Ca și concluzie, instanța de revizuire a reținut că în speță nu este vorba despre hotărâri potrivnice ori despre încălcarea autorității de lucru judecat, nefiind așadar incident motivul de revizuire invocat.

Față de modalitatea în care a fost expus raționamentul pe care s-a fundamentat soluția pronunțată, nu reiese dacă revizuirea a fost apreciată drept inadmisibilă pe motiv că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile autorității de lucru judecat, conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. sau dacă motivul respingerii cererii l-a constituit împrejurarea că încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu poate determina retractarea hotărârii ori acela că incidența autorității de lucru judecat a fost deja analizată de instanța care a pronunțat hotărârea ce se solicită a fi revizuită.

Procedând în acest mod, instanța de revizuire a nesocotit îndatorirea care decurge din prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., aceea de a oferi un răspuns clar, precis și necontradictoriu cererii cu soluționarea căreia a fost învestită, într-o manieră care să permită titularului cererii să înțeleagă motivul concret care a determinat respingerea acesteia.

Ca efect al nesocotirii obligației care incumbă judecătorului în legătură cu motivarea hotărârii judecătorești, recurentul-revizuent nu a beneficiat de garanțiile prevăzute de lege în legătură cu exercitarea dreptului la apărare și, ca atare, de respectarea principiilor procesuale care formează conținutul dreptului la un proces echitabil, ce includ dreptul părții de a fi în mod real "ascultată", în sensul examinării reale a cererii sale, ceea ce atestă vătămarea adusă drepturilor sale procesuale și atrage anularea actului de procedură întocmit cu nerespectarea legii, conform art. 179 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ., găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea lămuririi tuturor aspectelor cuprinse în cererea formulată de revizuent, din perspectiva întrunirii cerințelor de admisibilitate a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu respectarea art. 14 și art. 22 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 877 din 10 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2023.