ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1198/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin încheierea din 16 aprilie 2019, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac în sensul rejudecării cauzei, în temeiul art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., art. 6 din C.E.D.O. și art. 52 din Constituția României.

În motivare, s-a susținut că, față de împrejurarea că execută o pedeapsă privativă de libertate, Penitenciarul Vaslui în mod nejustificat a refuzat să facă aplicarea art. 86-87 din O.U.G. nr. 157/2016, pentru deplasarea cu mijloace de transport publice sau personale la instanța de judecată, în vederea participării la ședințele de judecată în cauza sa.

Totodată, a arătat că, la 17 aprilie 2019, avea un proces pe rolul secției penale, unde prezența sa era necesară, fiind în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată, astfel încât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Recurentul a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului.

Prin încheierea din 8 aprilie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a constatat suspendarea de plin drept a judecății, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 la Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.

Prin încheierea din 15 iulie 2020, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

La 10 martie 2022 a fost întocmit referatul cu propunere de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit art. 416 din C. proc. civ.

Înalta Curte a invocat, din oficiu excepția perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 din C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecată a părții.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 15 iulie 2020, când cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților din proces în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar de la această dată acestea nu au efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruință în judecată a părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 din C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.