ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 452/2023

Ședința publică din data de 09 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din 06 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost respinsă cererea de amânare a soluționării cererii de repunere pe rol formulată de reclamantul A. și, în temeiul dispozițiilor art. 415 raportat la dispozițiile art. 411 alin. (1) pt. 2 C. proc. civ., a fost menținută măsura suspendării judecății apelului, pentru lipsa părților.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 iulie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a susținut că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de amânare formulată de apărătorul ales al reclamatului, pentru imposibilitate de prezentare, acesta fiind în concediu de odihnă, împrejurare care a fost probată prin înscrisurile depuse la dosar.

Totodată, s-a arătat că respingerea cererii de repunere pe rol s-a făcut în mod nelegal, deși cererea a fost legal timbrată și nu exista nici un motiv temeinic pentru respingerea acesteia.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile și apărările formulate și cu prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin argumentele de nelegalitate deduse judecății pe calea recursului se critică soluția de menținere a măsurii suspendării judecății apelului formulat de reclamantul A., în condițiile în care suspendarea judecății s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., după respingerea cererii de amânare, pentru lipsă de apărare, formulată de reclamantul A. la termenul acordat în cauză pentru discutarea cererii de repunere pe rol.

Acest motiv se înscrie în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât supune dezbaterii analizarea modului de aplicare a instanței de apel a dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 și art. 415 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. raportat la circumstanțele și datele concrete ale speței.

Critica recurentului se vădește a fi întemeiată, urmând a conduce la casarea încheierii atacate, având în vedere cele succed.

Se constată că, prin încheierea din 06 decembrie 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 715/2021 din 30 iunie 2021 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr. x/2020, pentru lipsa părților.

În 29 aprilie 2022, reclamantul a formulat cerere de reluare a judecății, achitând taxa judiciară de timbru aferentă soluționării acestei cereri.

În 06 iunie 2022, apărătorul ales al reclamantului a formulat cerere de amânare a cauzei, solicitând acordarea unui termen după data de 01 iulie 2022, motivat de împrejurarea că se află în concediu de odihnă și anexând în acest sens o adeverință eliberată de Baroul Hunedoara.

Prin încheierea atacată, curtea de apel a respins cererea de amânare a soluționării cererii de repunere pe rol și, în temeiul dispozițiilor art. 415 raportat la dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a menținut măsura suspendării judecății apelului, pentru lipsa părților.

Prin cererea de recurs, în esență, s-a susținut că instanța de apel a aplicat greșit normele procedurale referitoare la suspendarea voluntară și la reluarea judecății procesului.

Potrivit art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Iar, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 din același cod, judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Din analiza dispozițiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare voluntară a judecății.

Măsura de suspendare a judecății constituie un atribut al principiului disponibilității procesuale și se întemeiază pe voința expresă sau prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, nu se poate aprecia că ar fi operat o prezumție de desistare a recurentului în continuarea judecății, câtă vreme acesta a întreprins demersuri din care rezultă cu evidență voința continuării judecății, respectiv a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și a achitat taxa judiciară de timbru aferentă soluționării aceste cereri.

Împrejurarea că apărătorul ales al reclamantului se afla în concediu de odihnă la data la care a fost fixat termenul de judecată pentru soluționarea cererii de repunere pe rol a cauzei (împrejurare dovedită cu înscrisuri) și formularea unei cereri de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare nu constituie o desistare a părții de la judecata cauzei, conduita recurentului fiind una contrară desistării și corespunzând voinței de a continua judecata în procedura judiciară în curs, însă cu prezența acestuia sau a reprezentantului ales la dezbateri.

Astfel, lipsirea de eficiență a manifestării de voință a reclamantului-de a se proceda la judecata pricinii, însă la un termen la care poate fi reprezentat de apărătorul ales-prin respingerea cererii de amânare și menținerea măsurii suspendării judecății pentru lipsa părților, apare ca având caracter excesiv și este de natură a conduce la încălcarea drepturilor procesuale, fiind susceptibilă de înlăturare prin intermediul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se constată că, raportat la aceste circumstanțe factuale particulare ale cauzei, menținerea măsurii de suspendare a cauzei s-a realizat cu aplicarea greșită a prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recursul reclamantului A. urmând a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod. Va fi casată încheierea curții de apel și trimisă pricina aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 06 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea și trimite cauza la aceiași curte de apel pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.