ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1042/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire a deciziei civile nr. 793 din 5 iunie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 a declarat recurs revizuentul A..

Prin cererea de recurs, revizuentul A. a solicitat admiterea recursului, formulând următoarele critici:

A menționat că dorește să fie adus în fața instanței, audierea prin videoconferință fiind interzisă prin lege, deoarece încalcă dreptul la apărare. Totodată, a precizat că avocatul din oficiu trebuie să îl reprezinte în sala de conferință din penitenciar, însă această solicitare nu va fi aprobată.

Ca urmare, neprezentarea la proces nu îi este imputabilă, întrucât este deținut în penitenciar, astfel că posibilitatea sa de a se deplasa la instanță este limitată, fiind privat de libertate.

Cererea de recurs nu este întemeiată în drept.

Intimatele nu au depus întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 14 aprilie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Singura critică susceptibilă de încadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. o reprezintă susținerea recurentului referitoare la faptul că neprezentarea la proces nu îi este imputabilă, întrucât este deținut în penitenciar, astfel că posibilitatea sa de a se deplasa la instanță este limitată, fiind privat de libertate.

Înalta Curte urmează a examina această critică din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se pune în discuție dacă suspendarea soluționării cererii de revizuire a fost dispusă în mod legal de către curtea de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că, pentru termenul din 28 septembrie 2021, revizuentul a comunicat cerere prin care a solicitat curții de apel să îi încuviințeze participarea la ședința de judecată prin videoconferință.

În mod judicios, curtea de apel a reținut, pe de-o parte, că normele procedurale în materie civilă nu reglementează folosirea sistemelor de videoconferință în activitatea de judecată, iar, pe de altă parte, că prezența revizuentului nu este obligatorie față de obiectul cererii, răspundere civilă delictuală, solicitându-se revizuirea deciziei civile nr. 793/2019 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. x/2018. Prin această decizie s-a admis apelul declarat de pârâtul A., s-a schimbat în parte sentința apelantă, în sensul că s-a stabilit cuantumul sumelor la plata cărora este obligat pârâtul în favoarea reclamantelor cu titlu daune morale, astfel: către reclamanta B. suma de 60.000 euro în echivalent în RON la data plății, iar pentru fiecare dintre reclamantele C. și D. suma de 30.000 euro în echivalent în RON la data plății.

Curtea de apel a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul A. și, constatând în mod corect că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind legală.

Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare și al principiului contradictorialității procesului civil, care presupun punerea în discuția părților a cererilor și apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei și necontinuarea judecății în lipsa părților care nu și-au exprimat expres opțiunea ca soluționarea pricinii să se facă și în absența lor reprezentând tocmai o garanție a drepturilor procesuale ale acestora.

În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că neprezentarea la proces nu îi este imputabilă, Înalta Curte reține că o asemenea împrejurare nu este de natură a influența aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea procesului pentru lipsa părților.

Aceasta, deoarece, pe de-o parte, în procesul civil obligatorie este citarea părților, ca regulă, iar nu înfățișarea lor în instanță, astfel cum prevede art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

Pe de altă parte, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi dispusă suspendarea, respectiv părțile să fie legal citate, niciuna dintre părți să nu se prezinte la termen și să nu fi solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură, norma juridică menționată fiind imperativă, dacă sunt îndeplinite cerințele textului de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurentul-revizuent, în cauză, curtea de apel dispunând măsura suspendării cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, așa cum s-a mai arătat, nu lasă la aprecierea instanței dacă dispune sau nu suspendarea, ci instituie o obligație legală în acest sens dacă sunt întrunite condițiile reglementate de această normă de procedură.

Ca o concluzie a argumentelor expuse, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2022.