ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 119/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr. x/2019 la data de 19.08.2019,reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA (Serviciul Financiar Contabil), solicitând: obligarea pârâtelor la repunerea în termen a petentului A. în vederea stabilirii perioadei de 6 luni de zile, conform legii 223/2015, perioadă valorificată în vederea stabilirii bazei de calcul; obligarea pârâtelor la modificarea perioadei de calcul de 6 luni de zile, cerută în mod imperativ de Legea 223/2015 și avută în vedere la momentul valorificării acesteia, motivat de situația de caz fortuit, invocată de petent în prezenta cerere de chemare în judecata; obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița de acordare către petent a bazei de calcul pentru pensie, aferentă perioadei 01.01.2004-30.06.2012 și perioada 01.07.2012 - 31.07.2015, în vederea comparării acesteia și a valorificării ei, în conformitate cu hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile dintre petent și fostul angajator; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI de valorificare a bazei de calcul și a perioadei indicate de petent, cu consecința modificării cuantumului pensiei cuvenite petentului.

Prin sentința civilă nr. 487/F/25.06.2020, Tribunalul Ialomița a respins ca neîntemeiată excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, iar pe fond a respins ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând desființarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 4462/23.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 487/25.06.2020 pronunțate de Tribunalul Ialomița - Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu intimații-pârâți CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA (SERVICIUL FINANCIAR CONTABIL).

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., invocând în drept dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 3689 din 23 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VII-A conflicte de muncă și asigurări sociale a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 4462/23.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA (SERVICIUL FINANCIAR CONTABIL), ca fiind tardiv declarată.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, întrucât decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, cât și cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (în speța, a regulilor de procedură privind calculul termenelor legale privind exercitarea căilor de atac) și modificarea în tot a decizia atacate, cu consecința admiterii contestației în anulare astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că, în mod nelegal, instanța a admis excepția tardivității formulării contestației în anulare (excepție pe care a invocat-o din oficiu), odată ce, potrivit art. 506 C. proc. civ., legiuitorul a statuat, în mod expres, că această contestație în anulare poate fi formulată cel mai târziu într-un an de la data când hotărârea a rămas definitivă, termen care în cauza pendinte nu este împlinit, prin raportare la momentul pronunțării hotărârii (23.11.2020).

În plus, a susținut contestatorul, instanța nu a procedat în mod corect nici în timpul ședinței de judecată, atunci când a interpelat pe apărătorul său și l-a întrebat de ce nu a formulat o cerere de completare a dispozitivului, întrucât este vorba despre o omisiune a inserării motivării (copy/paste) și, în mod sigur, această motivare se află rătăcită pe un memory stick, ceea ce în opinia sa echivalează atât cu o antepronunțare, cât și cu o atitudine vădit părtinitoare (contestatorul a solicitat a fi înaintată înregistrarea audio de la termenul de judecată din 23.06.2021, privind cauza de față).

În final, contestatorul a solicitat a se observa că, ulterior respingerii contestației sale, la data de 06.07.2021, Curtea de Apel București s-a sesizat "din oficiu" și a dispus îndreptarea omisiunii privind inserarea considerentelor instanței de apel în cuprinsul deciziei atacate anterior cu contestația în anulare. Astfel, reiese o dată în plus că această cale de atac extraordinară formulată (contestația în anulare) este pe deplin fondată.

Intimata CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

În ședința publică din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs vizează o decizie (nr. 3689 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-A conflicte de muncă și asigurări sociale), prin care a fost respinsă ca fiind tardiv declarată o contestație în anulare formulată împotriva unei hotărâri date în apel, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

De asemenea, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Deopotrivă, dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei civile nr. 3689 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-A conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2022.