ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2022

HOTĂRÂRE

11.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1111/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 01.02.2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții UAT MUNICIPIUL FAGARAȘ și TRIBUNALUL BRAȘOV, au solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii diurnei de detașare și anume 2% pe zi, din indemnizația de încadrare brută lunară, cuvenită în cadrul activității desfășurate ca membri în Biroul Electoral de Circumscripție nr. 3 Făgăraș, aferente perioadei 07.08.2020 - 29.09.2020, în total 54 de zile, sume prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, actualizate cu rata inflației, precum și dobânda legală până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4434/03.11.2021, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu, și în consecință, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții UAT MUNICIPIUL FAGARAȘ și TRIBUNALUL BRAȘOV, în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a reținut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Astfel, deși reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Făgăraș, iar potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, instanța a apreciat că reclamanții nu ar fi putut sesiza Tribunalul Argeș.

Prin urmare, Tribunalul Argeș a reținut că pot fi invocate dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale și derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care reglementează expres doar situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitatea de reclamant sau a unei instanțe inferioare acesteia, situație ce nu se regăsește în speță.

Astfel, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2022, Tribunalul Brașov a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 183/03.03.2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Tribunalul Brașov a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată de judecători din cadrul Judecătoriei Făgăraș în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Brașov și pârâta UAT MUNICIPIUL FĂGĂRAȘ, reclamanții înțelegând să indice în partea finală a cererii de chemare în judecată dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. în raport de faptul că unul dintre pârâți era chiar Tribunalul Brașov, motiv pentru care au introdus acțiunea pe rolul Tribunalului Argeș.

Totodată, Tribunalul Brașov a arătat că prin sentința de declinare, Tribunalul Argeș a avut în vedere doar calitatea de judecători a reclamanților, nu și faptul că unul dintre pârâți era o instanță de judecată în sensul celor prevăzute de dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.

Astfel, tribunalul a arătat că potrivit art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., care a fost introdus prin Legea nr. 310/2018 ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290/2018 a faptului că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte, reclamant sau pârât, Tribunalul Argeș a devenit instanță competentă teritorial pentru soluționarea cererii formulată de reclamanții din cauza de față.

În consecință, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Argeș și Tribunalul Brașov, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi bănești, solicitate de reclamanți, în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Făgăraș.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., dispoziții legale care reglementează competența facultativă de soluționare a litigiilor în care părțile au calitatea de judecător sau de instanță de judecată, fie că sunt reclamanți sau pârâți.

În conformitate cu aceste dispoziții legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau împotriva unei instanțe de judecată, competența de soluționare aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, "competența facultativă are caracter de noutate în legislația procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient și mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părții de a proceda la alegerea unei alte instanțe pentru soluționarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanțe superioare spre a se pronunța asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparțialitate și de obiectivitate necesar soluționării cauzelor în conformitate cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială".

Prin dispozitivul aceleiași decizii a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluție care a fost reflectată în alin. (2)

al art. 127 din același cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Brașov, competent să soluționeze prezentul litigiu, astfel că instanța competentă să judece cauza se stabilește în raport de noțiunea extinsă pe care Curtea Constituțională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând și instanța de judecată, în scopul asigurării imparțialității obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Argeș, instanță judecătorească de același grad cu Tribunalul Brașov, aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel Brașov.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.