ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept au fost invocate prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 2268 din 12 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA C. S.A. din 20 februarie 2015, pârâta fiind obligată la plata sumei de 15.120 RON, cheltuieli de judecată către reclamanți.

Prin decizia civilă nr. 1556A din 5 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2268 din 12 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, fiind schimbată sentința civilă apelată, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

În esență, recurenții au susținut că decizia recurată este nelegală, fiind rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material prevăzute la art. 101, art. 120 și art. 123 din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, coroborate cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în argumentarea căreia s-a arătat că decizia a fost pronunțată într-o cerere privind anularea unei hotărâri AGA, hotărârea nefiind supusă recursului. S-a solicitat și obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, s-a invocat și excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți A. și B., prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C. S.A., au solicitat respingerea excepțiilor inadmisibilității și nulității recursului, precum și a argumentelor invocate în cadrul întâmpinării.

Recurenții-reclamanți A. și B. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea nr. 31/1990, având în vedere lipsa căii de atac a recursului, împrejurare care contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 124 alin. (2) din Constituție, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acesteia.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, recurenții-reclamanți conformându-se în acest sens.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015 s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin decizia nr. 834 din 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea Constituțională a României s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, ridicată de A., D., E., F., G. și H., constatându-se că prevederile art. 132 alin. (9) teza a doua din Legea societăților nr. 31/1990 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În cauză, s-a stabilit termen la 10 mai 2022 pentru repunerea cauzei pe rol și analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Instanța supremă, constatând că nu mai subzistă motivul pentru care a fost dispusă suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 415 alin. (4) C. proc. civ., va repune cauza pe rol.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1556A din 5 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, Înalta Curte constată că acesta a fost promovat împotriva unei hotărâri definitive, fiind astfel inadmisibil.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. are ca obiect constatarea nulității Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor C. S.A. adoptate la data de 20 februarie 2015 și se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, iar potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 "hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului".

Potrivit art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile C. civ. și ale C. proc. civ.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanța de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În raport cu normele legale evocate, rezultă că este inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1556A din 5 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a soluționat apelul declarat împotriva unei sentințe, într-un litigiu ce a avut ca obiect anularea hotărârii AGA, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului unicității căii de atac consacrat de art. 460 din același cod.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va repune cauza pe rol, iar în temeiul art. 496, art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 132 din Legea nr. 31/1990 va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B..

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă C. S.A., Înalta Curte urmează să o respingă, conform art. 452 C. proc. civ., având în vedere că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1556A din 5 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă C. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.