ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1081/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

- 89.557,42 euro reprezentând contravaloarea mărfii pe care asiguratul pârâtei trebuia să o transporte din Spania până în România în beneficiul societății Turnătorie Iberica S.R.L.;

- 609,71 euro, în RON la cursul BNR de la data plății, reprezentând costul biletelor de avion ale tehnicianului care s-a deplasat la societatea Turnătorie Iberica S.R.L. pentru a asambla marfa/piesele componente care au făcut obiectul contractului de transport;

- 1.151,43 RON, reprezentând costul de cazare și transport terestru de la aeroport către Oradea și retur pentru tehnicianul care s-a deplasat la societatea Turnătorie Iberica S.R.L. pentru a asambla marfa/piesele componente care au făcut obiectul contractului de transport;

- 8.088 RON, reprezentând contravaloarea taxei de timbru aferentă cererii de chemare în judecată formulată de societatea Turnătorie Iberica S.R.L. în dosarul nr. x/2018;

- 8.088 RON, reprezentând contravaloarea taxei de timbru aferentă cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă în dosarul nr. x/2018;

- 4.045 RON, reprezentând contravaloarea taxei de timbru aferentă cererii de apel formulată de reclamantă în dosarul nr. x/2018;

- 4.045 RON, reprezentând contravaloarea taxei de timbru aferentă cererii de recurs formulată de reclamantă în dosarul nr. x/2018, precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și următoarele C. proc. civ., art. 1560, art. 2224 și art. 2199 C. civ.

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că părțile din litigiu nu au un raport civil sau comercial în derulare, pârâta fiind asiguratorul cocontractantului C. S.R.L., neexitând astfel niciun titlu care să constate o creanță certă, lichidă și exigibilă a reclamantei împotriva contractantului.

Prin urmare, s-a constatat că, în această fază procesuală, reclamanta nu poate invoca, sub aspect procedural, raportul de asigurare cu privire la competența instanței, ci exclusiv pe cel izvorât din convenția de transport pe care o are cu aceeași societate C. S.R.L.

Potrivit contractului de transport, bunurile trebuiau încărcate în Spania și descărcate în Oradea, prin urmare sub aspectul competenței soluționării oricărui raport litigios care decurge din convenția de transport sunt incidente regulile de competență teritorială reglementate de art. 113 alin. (6) C. proc. civ., astfel încât instanța locului de "sosire" este Tribunalul Oradea (Bihor).

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut, cu privire la starea de fapt, împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată pârâta, în calitate de asigurator al transportatorului C. S.R.L., cu sediul în Maramureș, formulând o acțiune oblică în temeiul art. 1560 C. civ., iar potrivit art. 6.2. din Condițiile speciale anexe ale poliței CMR încheiată între pârâtă și asiguratul C. S.R.L., plângerile rezultate din polița de asigurare sunt de competența instanței de la sediul asiguratului, în speță, asiguratul C. S.R.L. având sediul în Maramureș.

Raportat la această stare de fapt, s-a constat că necompetența teritorială invocată de Tribunalul Maramureș este de ordine privată, neputând fi invocată din oficiu, în temeiul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii, precum și prevederile art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Tribunalul Bihor a constatat că, în cauză, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului Maramureș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 25 martie 2022.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, instanța supremă reține următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului este reprezentat de acțiunea oblică, întemeiată pe dispozițiile art. 1560 C. civ., prin care reclamantul exercită drepturile proprii ale asiguratului C. S.R.L.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Astfel, una dintre caracteristicile competenței de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanța învestită cu soluționarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce privește persoana care poate sesiza această neregularitate.

Prin urmare, în situația în care reclamantul învestește cu soluționarea unei cereri o instanță necompetentă teritorial, iar în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

Având în vedere că reclamanta a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Maramureș, iar pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte constată că această instanță a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

În plus, se constată că în art. 6.2 din Condițiile Speciale anexate Poliței s-a prevăzut că în privința "plângerilor rezultate din polița de asigurare împotriva asiguratorului, competența judiciară corespunzătoare este cea de pe lângă sediul asiguratului".

Prin urmare, cererea de chemare în judecată este de competența instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, care în cauză nu se află în România, iar cu titlu special, în cazul raporturilor rezultate din contractele de asigurare, potrivit art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este competentă teritorial și instanța de la domiciliul sau sediul asiguratului, care se află în jud. Maramureș.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.