ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1013/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.R.L. și C. S.R.L. la plata sumei de 900.000 RON reprezentând lipsa de folosință a imobilului reclamantului situat în Gherla compus din 16 apartamente, calculată pe ultimii 3 ani anteriori înregistrării acțiunii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă de reclamant la termenul de judecată din data de 04.03.2013 s-a majorat valoarea pretențiilor cu suma de 400.000 RON reprezentând lipsa de folosință pentru perioada 06.09.2011, data înregistrării cererii - 24.01.2013, data rămânerii irevocabile a sentinței pronunțate în dosarul nr. x/2008.

Pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat la data de 4.03.2011 cerere reconvențională împotriva reclamantului A., solicitând a se dispune obligarea reclamantului A. la plata către pârâte, în principal, a echivalentului sporului de valoare adus imobilului inițial înscris in CF x Gherla, înscris in prezent in CF nr. x Gherla, nr. cad. x ca fiind construcția pârâtelor D+P+2E+M cu 14 apartamente, transcrise în CF

100

78-10091 Gherla, iar în subsidiar, la plata echivalentului materialelor folosite și a manoperei aferente edificării acestei construcții; instituirea în favoarea pârâtelor societăți reclamante a unui drept de retenție asupra imobilului inițial înscris în CF x Gherla, în prezent înscris în CF nr. x Gherla, nr. cad. x - construcția pârâtelor D+P+2E+M cu 14 apartamente, transcrise în CF

100

78-10091 Gherla până la achitarea de către reclamant a despăgubirilor stabilite prin hotărârea ce urmează a o pronunța; înscrierea în favoarea pârâtelor a dreptului de ipotecă legală asupra imobilului inițial înscris în CF x Gherla, înscris în prezent în CF nr. x Gherla, nr. cad. x - C1 - construcția pârâtelor D+P+2E+M cu 14 apartamente, transcrise în CF

100

78-10091 pentru suma reprezentând despăgubirile la care urmează a fi obligat reclamantul; compensarea creanțelor reciproce dintre părți până la concurența celei mai mici dintre ele; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalului Specializat Cluj prin sentința civilă nr. 181 din 04.02.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească în favoarea reclamantului A. suma de 556.600 RON cu titlu de despăgubiri; a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., în insolvență și a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei B. S.R.L. suma de 1.109.990,7 RON reprezentând costul materialelor și al manoperei precum și cheltuielile cu transportul materialelor și al utilajelor; a obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei C. S.R.L. suma de 942.452 RON, reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și a manoperei, precum și cheltuielile cu transportul materialelor și al utilajelor; a respins în rest cererea reconvențională, ca neîntemeiată; a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții D., E., și F., și, în consecință: a fost obligat reclamantul să-i plătească intervenientului D., suma de 81.541 RON, reprezentând contravaloare investiții; a obligat reclamantul să-i plătească intervenientului E. suma de 74.834 RON, reprezentând contravaloare investiții; a obligat reclamantul să-i plătească intervenientului F. suma de 151.623 RON, reprezentând contravaloare investiții; a dispus compensarea datoriilor reciproce ale reclamantului A. și ale pârâtei B. S.R.L. până la concurența sumei mai mici și obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 553.390,07 RON; a compensat parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză cu privire la sumele plătite cu titlu de onorariu expert; a obligat reclamantul să plătească în favoarea fiecăreia dintre pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L. câte 14.228 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar; a respins restul cererii pârâtelor cu privire la cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial din cel de-al doilea ciclu procesual și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intervenienților, după cum urmează: suma de 4.473 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, în favoarea intervenientului D., suma de 4.235 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, în favoarea intervenientului E. și suma de 6.155 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, în favoarea intervenientului F..

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 502/2020 din 19 octombrie 2020 a respins apelul declarat de reclamantul A.; a admis apelul declarat de apelanta C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 181 din data de 04.02.2020 pe care a schimbat-o în parte și în consecință: a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., în insolvență și în consecință a obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei C. S.R.L. suma de 2.183.311,82 RON reprezentând contravaloarea materialelor de construcții și a manoperei, precum și cheltuielile cu transportul materialelor și al utilajelor; a menținut restul dispozițiilor hotărârii apelate și a obligat reclamantul A. să plătească intervenienților D., E., F., câte 1350 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel precum și intimatei B. S.R.L., suma de 3000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii și a încheierilor din data de 28 septembrie 2020 și din 12 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamat a susținut în esență, că apelul s-a judecat cu încălcarea dispozițiilor art. 121 și art. 127 C. proc. civ.

Recurentul - reclamant a arătat că la termenul de judecată din 28.09.2020 nu s-a respectat caracterul public al ședinței de judecată, după apelarea prezentei cauze, instanța eliminând din sala de judecată toate celelalte persoane prezente, acesta fiind motiv de casare a deciziei civile nr. 502/2020.

Recurentul-reclamant a susținut că deși a formulat concluzii scrise și a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea respectării caracterului public al ședinței de judecată, instanța nu a dat curs acestei solicitări, prin încheierea din 12 octombrie 2020, deopotrivă recurată, a respins cererea, nemotivând încheierea prin prisma aspectului invocat - respectarea publicității ședinței de judecată.

Recurentul-reclamant consideră că apelul s-a judecat cu încălcarea art. 256 și urm. C. proc. civ., întrucât nu a existat o judecată a fondului apelului prin prisma întrunirii sau neîntrunirii condițiilor îmbogățirii fără justă cauză, hotărârea instanței de apel fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșitî a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În opinia recurentului - reclamant hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 209 C. proc. civ., cu referire la excepția tardivității cererii reconvenționale formulată de pârâtele C. S.R.L. și B. S.R.L, fiind nelegală aprecierea de la fila x din decizia atacată ca fiind în termen cererea reconvențională, raportat la art. 119 alin. (4) C. proc. civ., așa zisa modificare a cererii de chemare în judecată a reclamantului.

Recurentul-reclamant susține că instanța de apel în mod nelegal a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune al pârâtelor reclamante reconvențional, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale de drept material și procedural în materia prescripției dreptului material la acțiune al pârâtelor.

Din perspectiva acestei critici, recurentul - reclamant susține că instanța de apel în mod nelegal nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, arătând în cuprinsul filei 16 din decizia atacată, că excepția prescripției nu ar fi fost posibil de invocat în acea etapă procesuală, a rejudecării după casare, întrucât limitele rejudecării ar fi fost stabilite prin decizia de casare și că s-ar fi dat statuări pentru soluționarea fondului.

După redarea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, recurentul-reclamant susține că acțiunea pârâtelor se impunea a fi intentată în termenul de prescripție de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 7/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș - 1 iunie 2009, prin care s-a restabilit situația anterioară și s-a anulat actul de adjudecare în favoarea lui G. și înscrierea din cartea funciară.

Totodată, susține că fiind în prezența unei tulburări de drept, față de pârâte - cumpărători evinși prin redobândirea proprietății de către subsemnatul, a început să curgă termenul de prescripție al acțiunii în reparație, termen care s-a împlinit la data de 1 iunie 2012, ori cererea reconvențională a fost formulată abia în anul 2013,.

De asemenea, recurentul-reclamant susține că în ce privește începutul cursului prescripției, să se rețină și consecințele produse asupra acesteia prin introducerea la data de 22 mai 2008 a acțiunii civile ce a făcut obiectul dosarului x/2008, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 923/08.11.2011 (în rejudecare, în dosar x/2008).

În opinia recurentului - reclamant câtă vreme, prin introducerea la data de 22 mai 2008 a acțiunii civile ce a făcut obiectul dosarului x/2008, în care a solicitat anularea contractului prin care cele două societăți au cumpărat imobilul și a formulat și un petit de revendicare, solicitând lăsarea imobilului în deplină proprietate și posesie, este limpede ca și-a exprimat dreptul la accesiune în formă pozitivă, moment începând cu care pârâtele puteau să formuleze solicitări întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză.

Recurentul-reclamant consideră că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor ce reglementează îmbogățirea fără justă cauză, iar instanța de apel nu a motivat hotărârea raportat la cele invocate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a deciziei Î.C.C.J. nr. 9/2020 dată în recurs în interesul legii și cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, ce reglementează dovada, justificarea și înregistrarea cheltuielilor efectuate de către o societate comercială, susține recurentul-reclamant.

Recurentul-reclamant susține că a solicitat atât în fața primei instanțe cât și în apel efectuarea unei expertize contabile menită să lămurească însărăcirea din patrimoniul societăților, însă această probă a fost respinsă de instanța de apel prin încheierea din 28.09.2020, în mod nelegal și cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În cauză, susține recurentul-reclamant, hotărârea s-a pronunțat în baza contravalorii materialelor și a manoperei stabilite de expert, iar nu în baza cheltuielilor efectiv realizate de cele două persoane juridice, cheltuieli ce potrivit legii trebuie să se reflecte în contabilitatea acestora, ceea ce este inadmisibil.

Recurentul - reclamant consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor care reglementează solidaritatea debitorilor în cazul atragerii răspunderii civile delictuale și instanța de apel prin hotărârea atacată, reține solidaritatea pasivă a celor două societăți - fila x, însă cu toate acestea, nelegal nu dispune societatea B. la plata întregii sume apreciată ca reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, ci doar la jumătate.

Recurentul-reclamant susține că se impunea să oblige pârâta B. S.R.L. ca debitor solidar la plata în integralitate a contravalorii lipsei de folosință reținută, nu doar la jumătatea de 556.600, urmând ca apoi aceasta să se desocotească cu societatea C. S.R.L. prin acțiune în regres.

Totodată, recurentu-reclamant susține că hotărârea atacată nu motivează aceste apărări, fiind incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În opinia recurentului-reclamant hotărârea atacată este nelegală raportat la reținerea inaplicabilității dispozițiilor art. 582 alin. (1) lit. a) C. civ., întrucât în cauză suntem în prezența unor efecte viitoare ale unei situații juridice născute anterior intrării Noului cod în vigoare, care potrivit art. 6 alin. (6) din Noul C. civ., sunt guvernate de acesta: "Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, căsătorie, filiație,...din raporturile de proprietate, inclusiv regimul genera! al bunurilor,...dacă aceste situații subzistă după intrarea în vigoare a legii noi".

Ori situația și efectele acesteia au subzistat intrării în vigoare a Noului C. civ., prin urmare, se impunea a da eficiență art. 582 alin. (1) lit. a).

Pentru aceste motive recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații SC B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., E., F. și D., au invocat inadmisibilitatea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin raportare la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului, pentru următoarele considerente:

Prealabil este de menționat că argumentele în susținerea soluției vizează implicit și criticile privind încheierile din data de 28 septembrie 2020 și 12 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv, recurentul-reclamant a invocat încălcarea publicității ședinței de judecată prin faptul că instanța de apel a dispus îndepărtarea unor persoane din sala de judecată, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 121 alin. (1) C. proc. civ. 1865 care prevăd că ședințele sunt publice afară de cazurile când legea dispune altfel.

Criticile recurentului sunt nefondate.

Dispozițiile art. 121 alin. (1) C. proc. civ. consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv principiul publicității dezbaterilor, constituind expresia prevederilor constituționale ale art. 127, potrivit căruia "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege" și a reglementării cuprinse în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale (...) Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului (...) în interesul (...) ordinii publice (...) sau atunci când, în împrejurări speciale, ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției".

Nerespectarea acestor dispoziții de procedură privind publicitatea ședinței de judecată este sancționată cu nulitatea în măsura în care partea pretins lezată invocă și dovedește vreo vătămare ca urmare a soluționării cauzei.

Or, în cauză recurentul-reclamant nu au arătat în ce mod desfășurarea ședinței prin înlăturarea celorlalte persoane din sală le-a produs o vătămare, atât timp cât părțile au fost asistate de apărătorii aleși și s-au supus dezbaterii toate problemele invocate de către acestea.

Este de menționat faptul că la data de 28 septembrie 2020 toate ședințele de judecată s-au desfășurat în contextul epidemiologic determinat de luarea de măsuri pentru evitarea infectării cu COVID-19, context care a necesitat luarea unor măsuri extraordinare, însă acest fapt nu a făcut ca ședințele de judecată să devină nepublice, ci doar că instanțele au pus în aplicare măsurile prevăzute în Hotărârea C.S.M. nr. 734/12.05.2020 și altele ce i-au succedat.

Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia instanța de apel prin încheierea din data de 12 octombrie 2020 a respins neîntemeiat cererea de repunere pe rol a judecării cauzei pentru administrarea unor noi probe (efectuarea unei expertize contabile).

Potrivit art. 151 C. proc. civ. pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri.

Interpretarea prevederilor anterior menționate trebuie corelată cu dispozițiile art. 150 C. proc. civ. potrivit cărora când instanța se va socoti lămurită, președintele va declara dezbaterile închise.

Reiese că măsura procedurală a repunerii cauzei pe rol a fost pusă de legiuitor doar la dispoziția instanței învestită cu soluționarea cauzei, nu și a părților, numai instanța de judecată având, așadar, posibilitatea de a dispune repunerea cauzei pe rol când constată că sunt necesare noi lămuriri.

Drept urmare, critica privind respingerea cererii de repunerea pe rol a cauzei, după închiderea dezbaterilor, nu poate fi luată în considerare, fiind o cerere înregistrată după ce instanța, pe deplin lămurită asupra cauzei, a rămas în pronunțare, instanța de apel prezentând argumentele pentru care a apreciat că nu este admisibilă.

Motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Prin argumentele aduse în sprijinul motivului analizat, recurentul susține că instanța de apel nu a motivat hotărârea recurată în ceea ce privește îmbogățirea fără justă cauză și solidaritatea debitorilor în cazul atragerii răspunderii civile delictuale.

Criticile recurentului-reclamant sunt nefondate.

Se constată astfel, contrar susținerilor recurentului, că hotărârea curții de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, instanța nefiind ținută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părți, putând să sistematizeze susținerile părților și chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părți, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluții clare și convingătoare impune acest lucru și cât nu sunt încălcate exigențele dispozițiilor art. 261 (1) pct. 5 C. proc. civ.,- ceea ce în speță nu se regăsește.

Astfel, decizia din apel satisface cu prisosința obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, obligație ce are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Nu există nici un motiv care să ducă la concluzia că îndatorirea de a stărui prin mijloace legale, pentru aplicarea corectă a legii a fost încălcată de instanța de apel care a arătat, în cuprinsul hotărârii, limitele rejudecării, aspectele tranșate cu autoritate de lucru judecat, motivele de fapt și de drept în temeiul căruia și-au format convingerea, la fel ca și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel fiind se constată că nici o ipoteză a punctului 7 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi reținută întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă și inteligibilă, nu se rezumă la o însușire de fapte și argumente și răspunde exigenței generale de a răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți, iar concluziile instanței conduc logic și convingător la soluția din dispozitiv conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Motivul prevăzut de art. 304 (9) C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greșită a legii.

Din perspectiva acestui motiv recurentul - reclamant a criticat decizia recurată în ce privește dezlegarea dată de instanța de apel excepției tardivității cererii reconvenționale, a excepției prescripției dreptului material la acțiune al pârâtelor reclamante reconvenționale, a îmbogățirii fără justă cauză, a solidarității debitorilor în cazul atragerii răspunderii civile delictuale.

Întreaga argumentare a recurentului-reclamant privind dezlegarea dată excepției tardivității cererii reconvenționale, va fi înlăturată, întrucât instanța de apel a reținut în mod corect că invocarea excepției tardivității formulării cererii reconvenționale nu este admisibilă etapa procesuală a apelului, având în vedere că excepția tardivității putea fi invocată în fața primei instanțe, investită cu soluționarea cererii reconvenționale, iar decizia de casare nr. 1665/2015 a statuat cu putere de lucru judecat faptul că cererea reconvențională trebuie analizată pe fondul acesteia, dând dezlegări privitoare la pretențiile concrete ale părților, astfel că o eventuală tardivitate a acestei cereri nu mai putea fi pusă în discuție.

Nici criticile privind omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune al pârâtelor reclamante reconvenționale, nu pot fi reținute.

Astfel, se constată că instanța de apel în mod corect a reținut că invocarea acestei excepții nu este posibilă în etapa procesuală a rejudecării apelului după casare, întrucât limitele rejudecării au fost deja stabilite prin decizia de casare care a stabilit limitele reinvestirii instanței, iar dezlegările date fiind obligatorii pentru instanța de rejudecare.

Aserțiunile recurentului - reclamant privind încălcarea dispozițiilor ce reglementează îmbogățirea fără justă cauză, vor fi înlăturate, întrucât recurentul dorește să schimbe calificarea juridică a acțiunii - stabilită cu autoritate de lucru judecat în primul ciclu procesual - afirmând că acțiunea ar fi trebuit calificată și soluționată ca o acțiune în garanție pentru vicii ascunse, iar nu ca una in îmbogățire fără justă cauză, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 1669/2015.

Or, o astfel de solicitare de recalificare a naturii juridice a acțiunii reconvenționale nu poate fi primită, întrucât, așa cum a statuat cu putere de lucru judecat Curtea de Apel Cluj cu ocazia primului control judiciar, cererea societăților pârâte este acțiunea clasică a constructorului împotriva proprietarului care a invocat accesiunea, întemeiată pe dispozițiile art. 492-494 C. civ., iar instanța de apel a soluționat cauza în limitele investirii instanței impuse prin decizia de casare.

În acord cu reținerea instanței de apel se constată că, cererea principală a reclamantului nu mai putea fi analizată de către prima instanță și implicit de către instanța de apel, în acest ciclu procesual, întrucât întinderea despăgubirilor către reclamant au fost stabilite la momentul anulării apelului declarat de pârâta Soc. B. S.R.L., iar instanța de apel a menținut obligația de plată a pârâtei Societatea B. S.R.L. stabilită în favoarea reclamantului la suma de 556.600 RON cu titlu de despăgubiri.

Or, nu mai poate fi repusă în discuție cererea de obligare a S.C. B. S.R.L. pentru plata a mai mult de cota de 1/2 parte, cată vreme aceasta dispoziție a intrat sub puterea de lucru judecat și se bucură de protecția res judicata.

Va fi înlăturată și critica privind greșita reținere a inaplicabilității dispozițiilor art. 582 alin. (1) lit. a) din Noul C. civ., având în vedere că instanța de apel a reținut în mod corect că instanța de casare a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că demersul judiciar al părților este guvernat de dispozițiile C. civ. de la 1865 iar nu de cele ale noului C. civ., întrucât raporturile juridice dintre părți s-au născut anterior datei de 01.10.2011, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 și că momentul analizării pretențiilor reclamantului trebuie să se plaseze la data introducerii cererii de chemare în judecată întrucât "promovarea acțiunii este expresia exercitării dreptului de opțiune(...)" și de manifestare a "dreptului de accesiune în formă pozitivă (care este anterior intrării în vigoare a noului C. civ.)" .

Totodată, este de reținut că art. 58 din Legea nr. 71/2011 prevede că: "în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.".

Criticile recurentului-reclamant privind respingerea efectuării unei expertize contabile și a adresei la A.N.A.F. pentru a se comunica bilanțurile contabile din perioada 2004-2011 a celor două societăți, restabilirea situației de fapt, sunt aspecte de netemeinicie ce nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală știut fiind faptul că instanța de apel ca instanță devolutivă este suverană în a aprecia utilitatea și oportunitatea probatoriului solicitat.

Astfel, se constată că recurentul-reclamant prin invocarea unor pretinse încălcări ale normelor de drept material, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a probatoriului administrat în cauză, a situației de fapt stabilită de instanțele anterioare și implicit la o soluționare pe fond a cauzei, omițând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate și nu cele de netemeinicie.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente și a făcut o corectă aplicare a acestora la situația de fapt stabilită și că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor în ceea ce privește fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.

Pentru aceste considerente Înalta Cure, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 502/2020 din 19 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2021.