ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21, art. 22, art. 44, art. 45 din Constituția României, art. 252, art. 1277, art. 1357, art. 2502, art. 1386 alin. (3) C. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012.

Pârâta CEZ Vânzare S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, prevăzută de art. 432 C. proc. civ., în condițiile în care pe rolul instanțelor judecătorești au mai existat trei litigii având aceeași cauza, același obiect și aceleași părți, litigii înregistrate sub dosar nr. x/2014 al Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, nr. 229/95/2015 al Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă și respectiv nr. 2852/95/2016 al Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, care au fost soluționate definitiv în favoarea societății pârâte.

Prin sentința nr. 127 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Motru și s-a dispus declinarea soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj - Litigii cu profesioniștii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la data de 16 februarie 2021, sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 38 din 29 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CEZ Vânzare S.A., având ca obiect - pretenții.

Prin decizia nr. 509/2021 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 38 din 29 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, pe care a anulat-o și a reținut cauza pentru soluționare.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra unui lucru care nu a fost cerut, respectiv asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte CEZ Vânzare S.A., aceasta fiind invocată din oficiu și admisă, cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (2), (5), (7) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susținut că intimata-pârâtă ar fi trebuit să emită un preaviz de încetare a raporturilor contractuale, conform dispozițiilor art. 1277 C. civ.. Totodată, s-a mai susținut că nu poate fi primit considerentul instanței potrivit căruia contractul a fost preluat de altă persoană aflată în vecinătatea atelierului electric.

În plus, recurentul a mai subliniat că instanța, rejudecând fondul, nu s-a pronunțat asupra contractului nr. x

S-a învederat că hotărârea recurată nu cuprinde o analiză a probelor și a argumentelor părților, instanța în mod greșit respingând acțiunea ca urmare a admiterii în mod greșit a excepției lipsei calității procesuale pasive, pe care intimata-pârâtă nu a invocat-o în nicio fază procesuală.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că, în mod nelegal, instanța nu a luat în considerare notele de ședință depuse la dosar de intimata-pârâtă, prin care aceasta recunoaște existența contractului de furnizare a energiei electrice, în acest context, decizia atacată fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3), art. 26, art. 252 C. civ., coroborate cu prevederile art. 22 și 52 din Constituția României.

Intimata-pârâtă CEZ Vânzare S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că susținerea recurentului-reclamant A. din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a caii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a criticilor de nelegalitate invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanța de apel și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu interpretarea și aplicarea acestor dispoziții legale.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității, precum și a apărărilor invocate de recurent.

Înalta Curte, luând în examinare excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o va respinge, având în vedere că recurentul-reclamant a formulat critici de nelegalitate cu privire la decizia recurată, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru că în esență s-a invocat nelegalitatea deciziei pentru motive prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., existând argumente care pot fi încadrate în aceste critici.

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport cu motivele invocate, constată că recursul este nefondat.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute în cauză, întrucât instanța de apel și-a expus într-un mod clar și convingător argumentația de fapt și de drept, raționamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției de respingere a acțiunii reclamantului, din perspectiva lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte.

Instanța de apel, în analiza efectuată, reflectată în considerentele hotărârii, a prezentat motivele pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, evidențiind faptul că, în ceea ce privește perioada 1.01.2018 - 10.06.2018, pârâta nu a fost parte a raportului juridic dedus judecății, iar reclamantul nu a justificat identitatea cerută de lege pentru a se putea stabili cu privire la calitatea procesuală pasivă a acesteia, constatându-se că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia, ca urmare a notificării de reziliere depuse de reclamant, pârâta ar fi avut obligația de a-i furniza energie electrică în această perioadă, iar ca o consecință a neîndeplinirii obligației, ar datora daune morale către reclamant.

Ipoteza privind existența motivelor străine de natura pricinii nu a fost demonstrată, recurentul argumentând această susținere prin citarea unor paragrafe ale deciziei, fără a indica motivele care susțin această critică, situație în care nu se poate proceda la un examen efectiv al criticii.

În concluzie, Înalta Curte reține că instanța de apel a procedat la o examinare efectivă și reală a cauzei, împrejurare în raport cu care motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Criticile prin care recurentul-reclamant arată că au fost încălcate prevederile art. 1277 C. civ., în sensul că intimata-pârâtă ar fi trebuit să emită un preaviz de încetare a raporturilor contractuale, vor fi înlăturate deoarece autoarea căii de atac nu critică greșita aplicare a legii, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci readuce în discuție chestiuni de fapt legate de derularea raporturilor contractuale de furnizare a energiei electrice. Recurentul-reclamant solicită instanței de recurs să dea o altă interpretare probelor administrate și să aprecieze asupra semnificației juridice a acțiunilor intimatei-pârâte de a nu furniza energie electrică la locul său de consum, pentru perioada 1.01.2018 - 10.06.2018.

În pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Gorj, depus ca probă în cauză, apreciindu-se că locul de consum care interesează este x, căruia îi corespunde codul de client x, cod pentru care reclamantul a solicitat încetarea relațiilor contractuale.

Aceste aspecte de netemeinicie și de interpretare a probelor nu pot fi avute în vedere de instanța supremă, întrucât în cadrul căii extraordinare de atac a recursului se examinează nelegalitatea hotărârii atacate și nu se poate schimba situația de fapt stabilită de instanța de apel. Astfel, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a mai susținut că, în mod nelegal, instanța de apel nu a luat în considerare notele de ședință depuse la dosar de intimata-pârâtă, prin care recunoaște existența contractului de furnizare a energiei electrice, motiv pentru care s-a învederat că decizia atacată a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3), art. 26, art. 252 C. civ., coroborate cu prevederile art. 22 și 52 din Constituția României.

Casarea unei hotărâri, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea normelor de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Recurentul-reclamant susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 26, art. 252, art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3) C. civ., coroborate cu prevederile art. 22 și 52 din Constituția României.

Înalta Curte reține că, în realitate, recurentul urmărește reinterpretarea probatoriului, în vederea stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei CEZ Vânzare S.A., din perspectiva angajării răspunderii civile delictuale a acesteia ca urmare a săvârșirii faptei ilicite constând în nefurnizarea energiei electrice la locul său de consum pentru perioada 1.01.2018 - 10.06.2018.

Prin urmare, aceste critici vizează netemeinicia deciziei recurate, or recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Se reține că recurentul-reclamant invocă în mod formal dispozițiile art. 26, art. 252, art. 1357, art. 1359, art. 1386 alin. (3) C. civ., coroborate cu prevederile art. 22 și 52 din Constituția României, însă, în realitate, urmărește o devoluare a fondului cauzei, cu ignorarea faptului că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție devolutivă și căile extraordinare de atac.

Înalta Curte apreciază că recursul trebuie să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 695/2021 din 16 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă CEZ Vânzare S.A.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 695/2021 din 16 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.