ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1064/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 15 noiembrie 2017 sub nr. x/2017, creditoarea DGRFP Galați a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea A. S.R.L. împotriva căreia a invocat o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 788.734 RON izvorâtă din titlurile executorii anexate cererii introductive și, apreciind că debitoarea se află în vădită insolvență în sensul art. 5 pct. 29 lit. a) din Legea nr. 85/2014, creditoarea a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 70 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 231 din 24 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ce privește contestația debitoarei A. S.R.L. și, în consecință, s-a respins contestația pentru autoritate de lucru judecat.

A fost admisă cererea formulată de creditoarea DGRFP GALAȚI - AJFP CONSTANȚA în contradictoriu cu debitoarea A. S.R.L. și, în temeiul art. 38 alin. (1), art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei A. S.R.L..

În temeiul art. 73 și 45 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 57 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a fost desemnat, în mod provizoriu, în calitate de administrator judiciar, B., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 58 din lege.

Deschiderea procedurii ridică debitoarei dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă nu își declară intenția de reorganizare în condițiile art. 74 coroborat cu art. 67 alin. (1) lit. g).

În temeiul art. 99 din Legea nr. 85/2014 s-a dispus ca administratorul judiciar să efectueze notificările prevăzute la art. 100 din lege, iar în condițiile art. 76, să comunice hotărârea de deschidere a procedurii generale a insolvenței către toate băncile unde debitorul are deschise conturi.

Prin sentința civilă nr. 398 din 11 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Constanța prin judecătorul-sindic s-a admis contestația formulată de debitoarea A. S.R.L. și, în consecință, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea DGRFP Galați - AJFP Constanța.

Creditoarea DGRFP Galați - AJFP Constanța a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 398 din 11 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, care a fost admis prin decizia civilă nr. 441 din 26 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța prin care s-a dispus anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Prin decizia civilă nr. 384/2020 din 29 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2017 a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-debitoare societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 231 din 24 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei soluții, revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2021 a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 384/2020 din 29 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 249 din 27 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunțată de aceeași curte, în dosar nr. x/2021 formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C..

Împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a deciziei civile de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunțată de aceeași instanță a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare Curții de Apel Constanța.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că, în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire, întrucât instanța nu trebuie să aștepte o hotărâre a unei instanțe penale să constate falsurile și abuzurile sesizate prin cererea de revizuire, ci se putea raporta la dispozitivul sentinței civile nr. 398/2019 care a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de ANAF.

Astfel, ignorarea acestor abuzuri si falsuri a dus la deschiderea procedurii insolvenței bazându-se pe acte a căror nulitate se putea constata chiar de instanță, având în vedere că debitoarea "a luat cunoștință de titlurile executorii privind accesoriile calculate la creanța principală prin intermediul registraturii instanței" context în care rezultă că aceste acte sunt nule, raportat la art. 47 (3) și art. 48 din Legea nr. 207/2015, acestea producând efecte de la comunicare, conform procedurii definite la art. 47 C. proc. civ.

Mai susține recurenta, că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ. nu este un motiv nou, el fiind prezent și sub art. 322 pct. 4 teza I C. proc. civ. de la 1865. Așa fiind, rămân utile concluziile trase sub reglementarea anterioară, acestea propunând ca, în cazul menționat, să se dea mai întâi o hotărâre prin care, constatându-se existența infracțiunii, să se desființeze hotărârea atacată cu revizuire, trecându-se apoi la rejudecarea procesului și dându-se, finalmente, o nouă hotărâre

Așadar, instanța civilă poate face aceste verificări în mod direct, pe cale incidentală, fără să fie necesară prezentarea unei hotărâri a instanței penale, având în vedere că se poate invoca excepția de nelegalitate și astfel, poate constata nulitatea actelor necomunicate legal.

În acest context, susține că este rolul judecătorului să afle adevărul - art. 22 C. proc. civ. și să nu își întemeieze hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței pe acte ilicite.

Prin întâmpinarea, depusă la 12 noiembrie 2121, intimata DGRFP Galați - AJFP Constanta a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca inadmisibil în principal și ca nul și tardiv în subsidiar, iar pe fond ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 22 decembrie 2021, recurenta a solicitat înlăturarea susținerilor acesteia ca fiind neîntemeiate.

Prin încheierea din 3 februarie 2022, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. și în urma analizării în completul de filtru, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului declarat de recurentele-revizuente C. - administrator al debitoarei A. S.R.L. și A. S.R.L. în insolvență prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 și a deciziei de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul din 5 mai 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 121/2021 din 11 martie 2021, prin care, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 384/2020 din 29 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2017, precum și decizia civilă nr. 249 din 27 mai 2021, prin care Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 pronunțată de aceeași curte, în dosar nr. x/2021 formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C..

Deciziile ce formează obiectul prezentului recurs nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, hotărârile atacate neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt supuse numai apelului".

Conform dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea 85/2014, "Hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului sindic pot fi atacate de părți numai cu apel", iar art. 9 prevede "Curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de președintele tribunalului sau de judecătorul sindic, după caz. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Tot în același sens sunt și dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În speța de față, se constată că obiectul cererii de recurs îl constituie decizia Curții de Apel Constanța prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ., context în care se reține că sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (6) din același Cod, potrivit cărora "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul".

Din această perspectivă, se reține că revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ., iar nu pe cele ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", astfel că, în raport cu motivul de revizuire evocat de revizuentă, Înalta Curte constată că în cauză nu ne aflam în prezența unor hotărâri potrivnice, care să-i permită revizuentei să exercite calea extraordinară de atac a recursului.

Așadar, deciziile ce formează obiectul prezentului recurs au caracter definitiv de la pronunțarea lor, astfel că nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Or, autorul căii de atac a solicitat cenzurarea unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În acest context, se reține că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât deciziile atacate sunt hotărâri definitive, nesusceptibile a fi cenzurate în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-revizuente C. - administrator al debitoarei A. S.R.L. și A. S.R.L. în insolvență prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 și a deciziei de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-revizuente C. - administrator al debitoarei A. S.R.L. și A. S.R.L. în insolvență prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 121/2021 din 11 martie 2021 și a deciziei de completare nr. 249 din 27 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P GALAȚI - A.J.F.P CONSTANȚA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2022.