ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1063/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - DSVA Dâmbovița a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 325.407,5 RON.

Prin sentința nr. 395 din 8 aprilie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. - în faliment - prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor - DSVA Dâmbovița.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 477 din 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva sentința nr. 395 din 8 aprilie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B..

Prin decizia nr. 2528 din 9 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei nr. 477 din 23 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 339 din 13 octombrie 2021 a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 395 din 8 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a anulat-o și, în rejudecare, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. a formulat recurs împotriva acestei decizii, iar în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Nelegalitatea deciziei recurate a vizat greșita analiză a condițiilor pe care plata nedatorată trebuie să le îndeplinească, recurenta solicitând instanței de recurs să aibă în vedere dispozițiile art. 1341 alin. (1) C. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale, principalul efect al plății nedatorate constă în obligația de restituire ce incumbă accipiensului.

Cu privire la condiția privind plata nedatorată, recurenta arată că în considerarea calității sale de a susține procedura de reorganizare a debitoarei, a efectuat anumite plăți pe numele și pe seama debitoarei, plăți datorate de către debitoare. Menționează expres faptul că aceste plăți nu au fost niciodată datorate de către recurentă, între A. S.R.L. și DSVA Dâmbovița neexistând vreun contract încheiat.

În consecință, apreciază că cerința privind existența unei plăți este pe deplin îndeplinită în cauză, chiar intimata recunoscând prin apărările formulate, că recurenta a efectuat plăți în numele societății C. S.A..

În ceea ce privește condiția inexistenței datoriei a cărei stingere se urmărește, apreciază că și această condiție este îndeplinită în cauză, întrucât recurenta nu datorează și nici nu a datorat personal nicio sumă de bani către intimata DSVA Dâmbovița, neexistând niciun contract încheiat între părți sau vreun alt raport obligațional de orice natură.

Cel care a încheiat un contract cu DSVA Dâmbovița este C. S.A., iar nu recurenta, care deține calitatea de administrator special al acesteia și nu pe cea de parte a contractului încheiat între cele două societăți.

Pe cale de consecință, rezultă că recurenta nu a datorat nicio sumă de bani către intimate, iar sumele achitate către aceasta din urmă au reprezentat sumele de bani din contul personal al recurentei, iar nu din contul unic de lichidare al societății debitoare C. S.A..

Prin urmare, recurenta apreciază că toate condițiile privind plata nedatorată sunt îndeplinite în prezenta cauză, având dreptul la restituirea sumelor avansate de către intimată, în numele și pe seama C. S.A..

În perioada februarie 2013- octombrie 2014 a efectuat plăți din contul personal al recurentei către Direcția Sanitară Veterinară și pentru siguranța alimentelor în considerarea datoriilor pe care C. S.A. le avea către aceasta.

Aceste plăți au fost anulate prin sentința civilă nr. 3039/17.05.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, recurenta înțelegând să formuleze o acțiune în pretenții împotriva D. S.A. întemeiată pe dispozițiile art. 1341 C. civ.

În acest sens, se susține că intimata se află în eroare cu privire la plățile efectuate de recurentă, deoarece instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la dreptul de a recupera sumele achitate, context în care invocă considerentele sentinței civile nr. 11313 din 4 septembrie 2019 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Prin sentința menționată, instanța a recunoscut dreptul recurentei de a recupera sumele achitate din contul personal în numele și pe seama C. S.A., după cum și în prezenta cauză sumele avansate de către recurentă către intimată nu au fost niciodată datorate, impunându-se restituirea acestora.

Situația din prezenta cauză este similară cu pretențiile formulate împotriva furnizorului de apă, sumele fiind restituite.

Recurenta mai arată în ceea ce privește condiția erorii, că nu este necesar să lipsească orice culpă din partea solvens-ului, chiar și cel care primește cu bună-credință o plată nedatorată aceasta este supusă restituirii.

În speța de față, recurenta a executat o obligație de care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăți datoria altuia.

Plata efectuată nu este datorată, neexistând nicio contraprestație efectuată de către intimată în favoarea recurentei sau măcar vreun raport juridic născut între părți, întrucât intimata a prestat serviciul în favoarea C. S.A..

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 325.407,5 RON.

La 14 ianuarie 2022, intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor DSVSA Dâmbovița a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. a formulat la 31 ianuarie 2022 răspuns la întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat înlăturarea susținerilor ca nefondate, răspunzând punctual apărărilor formulate de pârâtă.

Prin încheierea din 24 februarie 2022, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. și în urma analizării în completul de filtru, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 339 din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

La termenul din 5 mai 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același Cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unui dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situația de fapt, cu referire la descrierea relațiilor desfășurate între părți pe parcursul soluționării litigiului dintre acestea și probatoriul administrat în cauză.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs nu se arată, în mod concret, cum au fost încălcate sau cum au aplicat greșit instanțele inferioare normele de drept material, referitoare la dispozițiile art. 1341 alin. (1) C. civ. care reglementează plata nedatorată.

Astfel, recurenta nu dezvoltă, în cuprinsul cererii de recurs, motivele de casare invocate, limitându-se la simpla reluare a argumentelor care țin exclusiv de fondul litigiului dintre părți, iar nemulțumirea părții cu privire la modul în care instanța a răspuns referitor la anumite aspecte de fapt în ciclul procesual precedent nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, se constată că recurenta face referire inițial la situația de fapt și la considerentele reținute de instanța de apel solicitând, ca urmare a reanalizării fondului cauzei, instanța de recurs să admită pretențiile reclamantei.

Pentru a demonstra lipsa de temei legal a hotărârii, recurenta reia susținerile făcute prin cererea de apel, care au făcut obiectul cenzurii instanței de apel, cu privire la îndeplinirea condițiilor privind plata nedatorată, care au format convingerea instanțelor de fond, în ceea ce privește netemeinicia acțiunii.

De asemenea, se citează dispozițiile legale privind temeiul plății nedatorate și a condițiilor cerute de lege pentru atragerea acesteia, însă pentru demonstrarea temeiniciei acestora, recurenta face trimitere la probele din dosar.

Prin urmare, fără a face referiri la soluția apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Prin reluarea criticilor prezentate instanței de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Recursul este cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârii cu regulile de drept și, ca urmare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului, întrucât ele nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanței de apel.

Așadar, în cuprinsul cereri de recurs dedusă judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În aceste circumstanțe, se constată că, recurenta, în cuprinsul cererii de recurs, nu relevă critici de nelegalitate a deciziei instanței de apel, chiar dacă, în mod formal, a indicat ca temei de drept motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici nu a demonstrat ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în raport cu soluția pronunțată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 339 din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 339 din 13 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR DSVSA DÂMBOVIȚA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2022.