ÎCCJ, Decizia nr. 106/2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 816 din 31 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 529 din 18 iunie 2018 pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile menționate anterior, a declarat recurs recurenta A., înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2021. Recurenta a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței care a pronunțat hotărârea casată în vederea rejudecării cererii de revizuire formulate. În subsidiar, solicită rejudecarea cererii de revizuire cu consecința admiterii acesteia așa cum a fost formulată.

În continuare, recurenta prezintă istoricul raporturilor juridice deduse judecății în cauzele în care au fost pronunțate deciziile potrivnice în opinia recurentei- revizuente și expune argumentele în susținerea caracterului potrivnic al deciziilor atacate cu revizuire.

Apreciază că, din ansamblul probator al cauzei, rezultă fără echivoc că între cele două cauze există identitate de obiect, cauză și părți, fiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 1201 din C. civ.. Menționează că în cea de a doua cauză nu s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 12/F-cont din 15 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5670 din 03 noiembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, prin soluția dispusă se aduce atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi hotărâri pronunțate. Pentru acest motiv, consideră că este întemeiată admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 31 martie 2017, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 februarie 2022, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 21 martie 2022, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 31 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Recursul a fost comunicat intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Argeș la 30 decembrie 2021, conform dovezii de comunicare de la dosarul de recurs.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Argeș a formulat întâmpinare, depusă la oficiul poștal la 28 ianuarie 2022 și înregistrată la dosar la 02 februarie 2022. Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată.

De asemenea, arată că acțiunea care a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere a fost promovată de către lichidatorul judiciar al societății B. S.R.L., respectiv, C.., și, în consecință, recurenta consideră că nu poate avea calitate procesuală pasivă nici în prezentul dosar, având în vedere că nu a avut nicio calitate nici în dosarul nr. x/2017. Solicită instanței de judecată respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Față de fondul cererii de revizuire, recurenta apreciază că sentința a cărei revizuire se cere nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 12 din 15 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2017, având în vedere că între cele două sentințe nu există identitate de obiect, cauză sau de părți.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele, lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Decizia care face obiectul prezentului recurs este pronunțată în soluționarea unei revizuiri întemeiate în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și este supusă căii de atac a recursului, astfel cum prevede art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs a fost criticată soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul de declarare al căii de atac a fost respectat și că a formulat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii nr. 12F/cont din 15 ianuarie 2018 pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, respectiv de la 03 noiembrie 2020.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (temeiul juridic al cererii formulate de recurentei-revizuente), de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată, se invocă contrarietatea dintre sentința civilă nr. 529 din 18 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. x/2017 și sentința nr. 12/F din 15 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenta ar fi trebuit să aibă în vedere dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speță, ultima hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 529 din 18 iunie 2018, a rămas definitivă ca urmare a respingerii ca tardiv a apelului formulat de revizuentă, prin decizia nr. 785/2018 din 6 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, curtea de apel este instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar hotărârile curții de apel sunt definitive. Așa fiind, în litigiile având ca obiect atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență, calea de atac este numai a apelului, astfel că ultima hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 529 din 18 iunie 2018, a rămas definitivă la data respingerii apelului, respectiv 6 decembrie 2018.

Ca urmare, termenul de o lună în care revizuenta putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 6 decembrie 2018 și, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la 6 ianuarie 2019, într-o zi de duminică, zi nelucrătoare. Conform art. 181 alin. (2) din același cod, termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare care urmează, și anume 7 ianuarie 2019 (luni). Astfel, Înalta Curte constată că revizuenta a formulat cererea la 2 decembrie 2020, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, cu depășirea termenului defipt de lege.

Admisibilitatea unei cereri de revizuire presupune îndeplinirea anumitor condiții, printre care și cea referitoare la promovarea căii de atac în termenul legal, iar constatarea instanței, privind neîntrunirea unei asemenea condiții, nu poate constitui temei al încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de vreme ce partea a beneficiat de toate garanțiile procesuale conferite de lege.

Înalta Curte constată că cererea de recurs cuprinde simpla nemulțumire a părții cu privire la modul în care a decurs judecata iar susținerea părții cu privire la faptul că soluția pronunțată în cauză ar implica anumite obligații pentru recurent nu constituie în niciun caz motiv de recurs și nu poate fi primită.

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 816 din 31 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2022.

Procesat de GGC - LM