ÎCCJ, Decizia nr. 3/2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 21 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată de recurentul A..

Pentru a dispune astfel, secția penală a instanței supreme a reținut, în esență, că în cauza având ca obiect plângerea petentului A. formulată, în temeiul art. 340 C. proc. pen., împotriva ordonanței de clasare din data de 11 iunie 2020, emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, petentul a invocat următoarele excepții de neconstituționalitate:

- excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2000 republicată - C. proc. civ. și art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010 - C. proc. pen.

- excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 din noul C. proc. civ.

- excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, 8, 9, 16, 24, 30, 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru;

- excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27, 31 din Legea nr. 211/2004;

- excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992;

- excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91 și art. 93 din C. proc. pen., art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ.

- excepția de neconstituționalitate a art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2) din C. proc. pen.

- excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 367 alin. (9) din C. proc. pen.

- excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din C. proc. pen.

Secția penală a instanței supreme a constatat că, deși în ceea ce privește primele condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 acestea sunt îndeplinite, în sensul că excepția a fost invocată de către petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (Dosar nr. x/2021) și are în vedere neconstituționalitatea mai multor dispoziții legale, în cauza de față, excepțiile de neconstituționalitate așa cum au fost invocate de către petent nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, prin dezlegarea unei probleme de drept ce ține de interpretarea Curții Constituționale.

Înalta Curte a apreciat că, referitor la examenul legăturii cu cauza acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

Or, având în vedere dispozițiile legale criticate de către petent, anterior menționate, Înalta Curte a constat că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile a căror constituționalitate a fost contestată neavând legătură cu soluționarea cauzei, în raport de obiectul pricinii, respectiv plângere împotriva ordonanței de clasare, întemeiată pe dispozițiile art. 340 C. proc. pen.

Instanța a constatat că prin excepțiile invocate nu s-au formulat veritabile critici de neconstituționalitate, ci în realitate petentul A. este nemulțumit de prevederile legale enumerate, nefiind antamată, în realitate, o chestiune de constituționalitate.

Din această perspectivă, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepțiile ridicate, în cauză s-a apreciat că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Pentru aceste considerente, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 17 ianuarie 2022, dată la care au avut loc și dezbaterile.

La acest termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului susținând că acesta a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, concluziile formulate de acesta fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a recursului, constată că prezentul recurs este tardiv și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit acelorași dispoziții legale menționate "încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

Față de lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992, republicată), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției instanței penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform dispozițiilor procesual penale cu caracter general prevăzute de art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.:

"La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că printre condițiile cerute de lege pentru ca un act procesual sau procedural să fie valabil se înscrie și condiția privitoare la timpul în care trebuie să se înfăptuiască un astfel de act, iar reglementarea în legea procesual penală a elementului timp se face cu ajutorul instituției procedurale a termenelor.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 20 din 16 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I din 17 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că "termenul este o limitare de ordin cronologic în îndeplinirea unor acte procesuale sau în efectuarea unor acte procedurale. Limitarea se realizează prin fixarea de către lege a unui interval de timp înăuntrul căruia sau după atingerea căruia să se poată îndeplini un act procesual sau înfăptui un act procedural. Termenul operează asupra drepturilor, facultăților sau îndatoririlor subiecților procesuali pe care aceștia le au în desfășurarea procesului penal."

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți reține că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Dispozițiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual, sancțiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

În același sens, prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015 publicată în M. Of. nr. 342/19.05.2015, Curtea Constituțională a reținut că sancțiunile privind nerespectarea termenelor procedurale derivă din principiul legalității procesului penal enunțat de art. 2 din C. proc. pen. și consfințit prin dispozițiile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și sunt reglementate în cuprinsul normelor procesual penale ale art. 268 alin. (1) - (3) și anume: decăderea din exercițiul unui drept, nulitatea actului făcut peste termen și încetarea unei măsuri procesuale temporare.

În ceea ce privește termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional a statuat prin Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 publicată în M. Of. nr. 944/14.10.2020 că "natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."

Prin urmare, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că termenul de 48 de ore prevăzut în cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.

Din perspectiva dispozițiilor legale anterior menționate, la calcularea termenelor procedurale pe ore, nu se socotește ora de la care începe să curgă termenul, nici ora în care acesta se împlinește (sistemul orelor/zilelor libere).

Dacă în cuprinsul încheierii nu este menționată ora pronunțării, termenul de 48 de ore începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care încheierea a fost pronunțată, iar ora la care începe să curgă și ora la care se împlinește nu se socotesc în calculul termenului.

În plus, dispozițiile art. 269 alin. (4) din C. proc. pen. nu sunt incidente în această situație pentru că prorogarea legală a termenelor procedurale nu operează în cazul termenului calculat pe ore, astfel cum se întâmplă în situația celor socotite pe luni sau pe ani.

În cauză, se constată că hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164 - 173 din Legea nr. 134/2000 republicată - C. proc. civ., art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264 din Legea nr. 135/2010 - C. proc. pen., art. 197 din noul C. proc. civ., art. 3, 8, 9, 16, 24, 30, 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 22 alin. (1), art. 23, 24, 27, 31 din Legea nr. 211/2004, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 80, 81, 91 și art. 93 din C. proc. pen., art. 3 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), art. 80 alin. (1), art. 90 alin. (1), (2) lit. b), alin. (3) din C. proc. civ., art. 341, 347, 408, 425, 351 alin. (2), art. 367 alin. (9) și art. 287 din C. proc. pen., formulată de recurentul A., a fost pronunțată de secția penală a instanței supreme la data de 21 septembrie 2021.

Cum nu a fost indicată ora pronunțării dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că termenul de 48 de ore prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, a început să curgă la sfârșitul zilei de 21 septembrie 2021, la ora 24:00 și s-a împlinit în ziua de 24 septembrie 2021, la ora 02:00.

În cauză, se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat, prin email, la data de 14 octombrie 2021, ora 20:13, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți nu poate reține susținerea recurentului A. potrivit căreia calea de atac este declarată în termenul prevăzut de lege, tocmai prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate și la scopul instituirii regulilor speciale referitoare la exercitarea recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. De altfel, diligența în pregătirea căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, astfel cum s-a subliniat în jurisprudența Curții Constituționale.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 21 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.

GGC - NN