ÎCCJ, Decizia nr. 55/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin Sentința penală nr. 633 din data de 07 decembrie 2022, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

Conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen.:

- În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în București pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen.

- În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru complicitate la infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 258 alin. (1) C. pen.

- În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I. C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B., necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în Giurgiu, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 258 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă privind pretențiile formulate prin constituirea de parte civilă de către C..

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

I. Prin Rechizitoriul nr. x/2018 din data de 26 noiembrie 2020 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012, Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate a constatat că B. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada mandatului de consilier județean, 2008 - 2012, întrucât nu a respectat prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Prin Adresa nr. x din data de 24 februarie 2017, Agenția Națională de Integritate a solicitat Senatului României să se ia act de încetarea mandatului de senator al lui B., ca urmare a faptului că Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012 a rămas definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și să fie supună votului Plenului Senatului adoptarea unei hotărâri prin care se vacanta locul de senator în cauză.

Agenția Națională de Integritate a reiterat solicitarea sus-menționată prin Adresele nr. x din data de 18 aprilie 2017 și nr. 6238 din data de 9 mai 2017 către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări din cadrul Senatului României.

Conform acuzației din rechizitoriu, întrucât în cauză, Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal era anterioară validării în funcția de senator a lui B., conform art. 25 alin. (2), teza a III-a din Legea nr. 176/2010, aceasta avea ca efect juridic și încetarea imediată a mandatului de senator al inculpatului; voința legiuitorului fiind ca mandatele reprezentanților aleși să fie supuse regimului juridic prevăzut de Constituția României [art. 70 alin. (2) și art. 71] și Legea nr. 96/2006 și, deci ca niciun deputat sau senator să exercite mandatul prin încălcarea dispozițiilor legale. Prin Decizia nr. 418 din data de 3 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege.

Conform acuzației din Rechizitoriu, din mijloacele de probă administrate în cauză (comunicarea nr. XXXV 1728 din data de 10 aprilie 2020 a Senatului României - Secretar General), rezultă că folosirea fără drept de către B. a calității oficiale de senator în legislatura 2016 - 2020 a Parlamentului României a fost însoțită și urmată de îndeplinirea actelor legate de această calitate care implică exercițiul autorității de stat.

Art. 30 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 ("Sfera și semnificația") prevede că drepturile și libertățile ce decurg din mandatul de deputat sau de senator sunt specifice acestei demnități publice și se fundamentează pe drepturile și libertățile generale ale cetățeanului, completate cu ceea ce implică în mod special exercitarea mandatului. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași text de lege, drepturile, libertățile și obligațiile deputatului sau senatorului sunt politice și patrimoniale.

Astfel, B. și-a exercitat drepturile prevăzute de art. 31 - 34 din Legea nr. 96/2006, iar în temeiul art. 37 - art. 38 din Legea nr. 96/2006 și-a exercitat mandatul în circumscripția electorală. Efectiv, activitatea parlamentară a B., de la data validării sale, a constat din următoarele (comunicarea nr. XXXV 1728 din data de 10 aprilie 2020 a Senatului României - Secretar General; procesul-verbal din data de 23 noiembrie 2020): - a primit legitimația de membru al Senatului la data de 20 decembrie 2016; - a primit însemnul distinctiv al calității de senator la data de 21 decembrie 2016, data la care a fost validat mandatul de senator al acestuia; - a făcut parte din comisii permanente, comisii speciale și comisii comune ale celor două Camere ale Parlamentului; - a participat la ședințe ale Senatului și la ședințe comune ale celor două Camere ale Parlamentului), la care și-a exprimat votul electronic; a avut un număr de 106 inițiative legislative; - a avut un număr de 134 luări de cuvânt în Plenul Senatului; - a formulat un număr de 52 de întrebări și interpelări (41 întrebări și 11 interpelări); - a participat la inițierea a 4 moțiuni simple și a 3 moțiuni de cenzură.

În exercitarea mandatului de senator, B. a beneficiat, de la data validării în această calitate, de drepturile patrimoniale prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor: diurna de deplasare și cheltuieli de cazare (art. 41), dreptul la indemnizație (art. 42) și dreptul la transport (art. 45), (comunicarea nr. 1.104 din data de 25 februarie 2020 a Senatului - Secretar General - filele x; 130 - 132; comunicarea nr. XXXV 4302 din data de 6 noiembrie 2020 a Senatului României - Secretar General).

În declarația dată în cauză în cursul urmăririi penale, B. a arătat că, în urma pronunțării Deciziei Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal din data de 4 martie 2015, prin care s-a respins recursul pe care îl formulase, Consiliul Județean Giurgiu a emis Hotărârile nr. 56 și 57 din data de 3 aprilie 2015, prin care se constata încetarea de drept a mandatului de consilier județean și vice-președinte al lui B.. A precizat că a atacat în contencios administrativ cele două hotărâri ale Consiliului Județean Giurgiu, iar prin Sentința civilă nr. 88 din data de 26 februarie 2016 a Tribunalului Giurgiu, au fost anulate, fiind în consecință anulată sancțiunea disciplinară de încetare de drept a mandatului în exercitarea căruia era la momentul constatării stării de incompatibilitate. Conform acuzației, apărarea lui B. este lipsită de fundament juridic, întrucât starea de incompatibilitate subzista indiferent dacă, după depunerea candidaturii acestuia, se formula sau nu o contestație de către Agenția Națională de Integritate sau de către o persoană care s-ar fi considerat vătămată în drepturile sale. Nici constatarea (conform dispozițiilor Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente) de către Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 19 - Giurgiu a rezultatelor alegerilor și atribuirea mandatului de senator lui B. (Comunicarea nr. 2598 din data de 28 februarie 2020 a Autorității Electorale Permanente; certificat doveditor al alegerii senatorului), nici încheierea procesului-verbal aferent de către Biroul Electoral Central și nici validarea mandatului său de senator prin Hotărârea Senatului nr. 163 din data de 21 decembrie 2016 (comunicarea nr. XXXV 218 din data de 15 ianuarie 2020 a Senatului - Secretar General) nu a reprezentat o înlăturare a interdicției de a mai ocupa funcția de senator/sau a stării de incompatibilitate; niciuna dintre autoritățile sus-menționate nu a cunoscut la datele respective despre existența stării de incompatibilitate în care se afla B..

Prin acuzație se reține că incompatibilitatea era reprezentată de interdicția de a mai ocupa o funcție sau o demnitate publică ca urmare a decăderii din acest drept, iar B. avea obligația legală să respecte această interdicție.

Prin Rechizitoriu se reține și că B. avea obligația să respecte atât Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cât și prevederile Legii nr. 208/2015, Legii nr. 96/2006, Regulamentului Senatului, ale deciziilor Curții Constituționale a României incidente în cauză, printre acestea numărându-se și Decizia nr. 418 din data de 3 iulie 2014, prin care s-a statuat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege.

Cu privire la A., acuzarea reține că, în perioada 21 decembrie 2016 - 2 septembrie 2019, acesta a avut calitatea de președinte al Senatului României (Comunicarea nr. XXXV 6041 din data de 28 octombrie 2019 a Senatului - Secretar General).

Prin Adresa nr. x din data de 24 februarie 2017, Agenția Națională de Integritate i-a solicitat lui A., în calitatea sa de președinte al Senatului, să ia act de încetarea mandatului de senator al lui B., ca urmare a faptului că Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012 a rămas definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (irevocabilă) și să supună votului Plenului Senatului adoptarea unei hotărâri prin care se vacanta locul de senator în cauză.

Acuzația formulată în rechizitoriu are în vedere că A., în calitate de președinte al Senatului României, a luat cunoștință direct de solicitarea nr. 2519 din data de 24 februarie 2017 a Agenției Naționale de Integritate (A.N.I.), care a fost înregistrată cu nr. x la data de 2 martie 2017 la Senat, pe înscrisul oficial fiind aplicată ștampila "Senat. Președinte" totodată, A. a înscris mențiunea olografă "Către BP" în colțul superior stânga al primei pagini și a semnat.

Conform situație de fapt din rechizitoriu, la data de 06 martie 2017 a avut loc ședința Biroului Permanent al Senatului. La finalul ședinței Biroului Permanent al Senatului, din data de 06 martie 2017, președintele acestuia, A., a făcut următoarea declarație de presă: "O problemă pe care vreau să o aduc la cunoștința opiniei publice este legată de faptul că Biroul Permanent a luat act de scrisoarea Agenției Naționale de Integritate referitoare la un raport de evaluare care arată că s-a încălcat regimul juridic al incompatibilităților de către domnul senator B.. Raportul a fost înaintat Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, care a primit termen de două săptămâni să elaboreze un punct de vedere, astfel încât Biroul Permanent să poată decide cum va proceda în continuare."

Situația de incompatibilitate a lui B. a fost adusă la cunoștință Biroului Permanent al Senatului și de către Grupul Parlamentar al D. (din Camera Deputaților și Senat), prin Sesizarea nr. x din 06 decembrie 2017, semnată de către martorul E., deputat. Sesizarea a fost înregistrată cu nr. x la data de 6 decembrie 2017 la Biroul Permanent al Senatului.

Prin adresa din 13 decembrie 2017, semnată de către secretarul general al Senatului, sesizarea formulată de către Grupului Parlamentar al D. a fost trimisă Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, "pentru punct de vedere", în urma hotărârii "cu unanimitate" a Biroului Permanent. La acea dată, președintele Biroului Permanent al Senatului era conform art. 22 din Regulamentul Senatului, A., iar președintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări era martorul F.. În cererea atașată sesizării erau descrise situația de incompatibilitate în care se afla B. și obligațiile prevăzute de Legea nr. 96/2006 pe care le avea A.; prin trimiterea înscrisurilor depuse de către Grupul Parlamentar al D. către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări A. a continuat săvârșirea infracțiunilor care au fost reținute în sarcina sa.

De asemenea, acuzația are în vedere că, la acea dată, A. a avut reprezentarea faptului că termenul de două săptămâni pe care îl stabilise la 6 martie 2017 (așa cum rezultă din stenogramă ședinței Biroului Permanent al Senatului și declarația de presă aferentă) Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, "pentru prezentarea unui punct de vedere" cu privire la raportul A.N.I., "astfel încât Biroul Permanent să poată decide cum va proceda în continuare", fusese de mult timp depășit. Conform acuzării, A. a avut aceeași reprezentare și a știut că B. continua să îndeplinească, fără drept, calitatea de senator și la data de 4 februarie 2019, când a luat cunoștință de solicitarea organului de urmărire penală.

Prin adresa din 4 februarie 2019 a Secretarului General al Senatului României, solicitarea a fost trimisă Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.

În declarația dată în cauză în cursul urmăririi penale, martorul E. a confirmat că a semnat documentul având antetul Grupului Parlamentar al D. din Camera Deputaților, cu nr. x/6 decembrie 2017, înregistrat cu nr. x/6 decembrie 2017 la Biroul Permanent al Senatului, prin care se solicita să se constate starea de incompatibilitate a senatorilor B. și G.. În acest sens, martorul E. a precizat că sesizarea a fost depusă atât la Secretariatul Camerei Deputaților, cât și la Secretariatul Senatului privind situația de incompatibilitate a unui număr de 5 parlamentari despre care aflase de pe site-ul Agenției Naționale de Integritate. Cu privire la finalitatea depunerii cererii sus-menționate, martorul E. a declarat că "nu mi s-a solicitat de vreuna dintre comisiile Camerei Deputaților, respectiv Senatului sau în plenul vreuneia dintre Camere Parlamentului să îmi exprim un punct sau să îmi susțin acea sesizare."

Pe parcursul urmăririi penale, A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor care au fost reținute în sarcina sa. Prin Rechizitoriu, cu privire la apărările lui A., se constată că, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu, fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Conform art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., A., îndeplinind funcția de președinte al Senatului României, a avut calitatea de funcționar public, în sensul legii penale, exercitând, cu o remunerație, în perioada 2 martie 2017 - 2 septembrie 2019, atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative.

Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 405/2016, a constatat că dispozițiile art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care, prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora, se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii". Conform rechizitoriului, în cauză, încălcarea legii de către A. constă în neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, în care se arată că, în cazul arătat la alin. (2) lit. c), "președintele Camerei ia act de situația de încetare a mandatului de deputat sau de senator și supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator". Astfel, această obligație care îi revine președintelui Camerei este stabilită printr-o dispoziție legală imperativă, nerespectarea ei și producerea urmării imediate (vătămarea drepturilor persoanei vătămate C.) conducând la concluzia calității acestuia de subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Conform rechizitoriului, având în vedere efectele juridice obligatorii ale Deciziei nr. 949 din 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre judecătorească irevocabilă, îndeplinirea de către A., în calitate de președinte al Senatului, a obligației prevăzute de art. 7 alin. (4) raportat la alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor "nu era o decizie politică", așa cum a susținut acesta în mod neîntemeiat, în apărarea sa.

Conform acuzației din rechizitoriu, nici președintele Senatului, nici Biroul Permanent al Senatului, nici Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului și nici Plenul Senatului nu aveau competența de a cenzura această hotărâre judecătorească; din acest motiv, trimiterea de către A. a solicitării nr. 2519 din data de 24 februarie 2017 a Agenției Naționale de Integritate la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului României pentru "elaborarea unui punct de vedere", este un act nelegal. Conform Rechizitoriului, o "cutumă parlamentară" (chiar în ipoteza existenței acesteia) nu poate fi contrară legii [inclusiv dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. l) din Regulamentul Senatului], mai ales că existau precedente cu privire la starea de incompatibilitate a unor parlamentari statuate în deciziile obligatorii pronunțate de Curtea Constituțională a României.

Acuzația din rechizitoriu susține că la 14 noiembrie 2014, data la care a încetat calitatea de senator a lui H. - din cauza stării de incompatibilitate, A. a condus lucrările ședinței Senatului, în calitate de președinte al acestei Camere a Parlamentului. Astfel se arată în rechizitoriu, cel puțin cu ocazia dezbaterilor din acea dată, A. a luat cunoștință direct și neechivoc despre incidența deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale a României nr. 460 din data de 13 noiembrie 2013 și nr. 418 din 3 iulie 2014 într-o cauză ce viza existența unei hotărâri irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința menținerii ca legal și temeinic a raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care se constatase starea de incompatibilitate a fostului senator H.-. Conform acuzației din Rechizitoriu, deși ulterior sesizării nr. 2519 din data de 24 februarie 2017 formulate de către Agenția Națională de Integritate, A. a avut reprezentarea faptului că B. continua să exercite fără drept funcția de senator, în perioada 2 martie 2017 - 2 septembrie 2019, deci timp de 2 ani și 6 luni, nu a întreprins niciun demers la Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări pentru a verifica stadiul soluționării solicitării Agenției Naționale de Integritate. Inacțiunea lui A. dovedește nu numai săvârșirea infracțiunilor (prin neaplicarea imediată a normelor imperative din Legea nr. 96/2006 și a deciziilor Curții Constituționale incidente în cauză), ci reprezintă, în același timp, și o inconsecvență față de propriile afirmații reținute atât în stenograma ședinței Biroului Permanent al Senatului din data de 6 martie 2017, cât și în declarația de presă din aceeași dată privind acordarea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a "termenului de două săptămâni, să elaboreze un punct de vedere."

Conform acuzației, până la 2 septembrie 2019, când i-a încetat mandatul de președinte al Senatului României, A. nu și-a îndeplinit această obligație prevăzută de lege, B. având calitatea de senator. Conform acuzării, infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., comisă de către A. a avut un caracter continuu în perioada 02 martie 2017 - 02 septembrie 2019, deci timp de 2 ani și 6 luni, aceasta epuizându-se o dată cu încetarea funcției acestuia de președinte al Senatului.

Prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu A. a cauzat vătămarea drepturilor legale ale persoanei vătămate C.: nefiind vacantat locul de senator al lui B., persoana vătămată a fost lipsită de dreptul de a-și exercita mandatul de parlamentar (în urma alegerilor parlamentare din data de 11 decembrie 2016, a ocupat pe buletinul de vot, pentru funcția de senator din partea J.., în Circumscripția electorală nr. 19 Giurgiu, poziția următoare după B.) și de dreptul de a beneficia de veniturile de senator prevăzute de lege.

De asemenea, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că, prin inacțiunile sale din perioada 02 martie 2017-02 septembrie 2019, în calitate de președinte al Senatului României, constând în neîndeplinirea în exercitarea atribuțiilor de serviciu, contrar art. 7 alin. (4) raportat la alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor) a actelor vizând constatarea încetării mandatului de senator al lui B. (ca urmare a faptului că Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012 a rămas definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și nesupunerea votului Plenului Senatului a adoptării unei hotărâri de vacantare a locului de senator în cauză, A. l-a ajutat pe B. să folosească fără drept calitatea oficială de senator, care implică exercițiul autorității de stat, urmată de îndeplinirea actelor legate de această calitate (a participat la ședințele Senatului, a făcut parte din comisii permanente și speciale ale Senatului, a avut inițiative legislative, a votat proiecte de acte normative, a adresat întrebări și interpelări etc.).

Astfel, se reține în rechizitoriu că, timp de 2 ani și 6 luni (în care au avut loc mai multe sesiuni ale Senatului), A. a împiedicat producerea efectelor obligatorii ale autorității de lucru judecat ale Deciziei nr. 949 din 04 martie 2015 (irevocabilă) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și i-a creat o situație favorabilă lui B., care, în conformitate cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 și art. 195 din Regulamentul Senatului (art. 193 în perioada comiterii infracțiunilor), ar fi avut obligația să demită după 45 de zile de la data intrării în exercițiul mandatului de senator, astfel încât să nu exercite fără drept această calitate oficială pe parcursul unei legislaturi (2016 - 2020), așa cum este situația în cauză. Conform acuzației, prin săvârșirea infracțiunilor, A. a desconsiderat electoratul, care a fost în situația de a fi reprezentat în actuala legislatură a Senatului de către B. care încălcase legea și se afla în stare de incompatibilitate; voința legiuitorului a fost ca mandatele reprezentanților aleși să fie supuse regimului juridic prevăzut de Constituția României [art. 70 alin. (2) și art. 71 alin. (3)] și Legea nr. 96/2006 și, deci ca niciun deputat sau senator să exercite mandatul prin încălcarea dispozițiilor legale. Parlamentul (fie Camera Deputaților, fie Senatul), în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, nu poate modifica, suspenda sau stinge efectele hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

Prin urmare, în rechizitoriu se reține că, având în vedere caracterul general obligatoriu pentru viitor al deciziilor Curții Constituționale a României, Senatul avea obligația de a lua act de existența stării de incompatibilitate a senatorului B., potrivit celor statuate prin Sentința civilă nr. 4111 din data de 18 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 949 din 4 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Corelativ cu obligația Senatului de a lua act de existența stării de incompatibilitate, exista obligația prev. de art. 7 alin. (4) raportat la alin. (1) lit. e) combinat cu alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor pentru A., în calitate de președinte al Senatului.

Conform rechizitoriului, prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a tranșat problema efectelor obligatorii ale autorității de lucru judecat în ceea ce privește o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat starea de incompatibilitate. Totodată, în Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a reținut existența unei situații similare, cu valoare de precedent în practica parlamentară, cazul de incompatibilitate constatat în privința deputatului K.. Prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, Curtea Constituțională a statuat că Senatul, în plenul său, și nu Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări ori Biroul permanent, are atribuția de a constata încetarea calității de senator, ca urmare a constatării stării de incompatibilitate a acestuia de către Agenția Națională de Integritate.

Prin Decizia nr. 418 din 03 iulie 2014, Curtea Constituțională a stabilit că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege.

Conform Deciziei nr. 775 din 22 octombrie 2020 a Curții Constituționale, prin efectuarea urmăririi penale în cauză față de A. (și, în consecință, și față de B.) nu a existat un conflict juridic de natură constituțională între Parlament - Senatul României, pe de o parte, și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, pe de altă parte.

Persoana vătămată C. a precizat în cursul urmăririi penale următoarele: "Mă constitui parte civilă în procesul penal cu suma reprezentând contravaloarea veniturilor de senator de care am fost privat în această perioadă, prin validarea mandatului de senator al lui B. și ulterior, prin nepunerea în executare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și a solicitării A.N.I. Urmează să precizez ulterior cuantumul sumei cu care mă constitui parte civilă."

II. Analizând materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, acuzația formulată în rechizitoriu și raționamentul juridic din rechizitoriu, concluziile formulate în dezbateri, conform art. 67 alin. (2) teza I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, de către procurorul care a participat la ședința de judecată, precum și concluziile formulate de către părți, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotărârea Senatului nr. 163 din data de 21 decembrie 2016 privind validarea mandatelor senatorilor aleși la data de 11 decembrie 2016, publicată în M. Of. nr. 1031/21.12.2016 (comunicarea XXXV 218 din data de 15 ianuarie 2020), B. a fost validat în funcția de senator, pe care a exercitat-o până la finalizarea mandatului (procesul-verbal din data de 23 noiembrie 2020)

Prin Adresa nr. x din data de 24 februarie 2017, trimisă "Domnului A. Președinte - Senat și spre știință: Domnului L. Președinte - Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări", Agenția Națională de Integritate a solicitat să se ia act de încetarea mandatului de senator al inculpatului B., ca urmare a faptului că Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012 a rămas definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și să se supună votului Plenului Senatului adoptarea unei hotărâri prin care se vacanta locul de senator în cauză.

Raportul de evaluare a constatat că B. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada mandatului de consilier județean, 2008 - 2012, întrucât nu a respectat prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Adresa A.N.I. a fost înregistrată cu nr. x la data de 02 martie 2017 la Senatul României, pe înscrisul oficial fiind aplicată ștampila "Senat. Președinte", iar A. a înscris mențiunea olografă "Către BP" în colțul superior stânga al primei pagini și a semnat. La data de 06 martie 2017 a avut loc ședința Biroului Permanent al Senatului, din stenograma depusă la dosarul cauzei rezultând că Președintele Senatului a prezentat conținutul adresei, iar în urma discuției directe cu președintele Comisiei Juridice de numiri, disciplină, imunități și validări a stabilit un termen de două săptămâni pentru prezentarea unui punct de vedere. În consecință, după ce a fost înregistrată la Senat la data de la data 02 martie 2017, adresa A.N.I. a fost prezentată de Președintele Senatului în Biroul permanent la data de 06 martie 2017, când a fost trimisă Comisiei Juridice de numiri, disciplină, imunități și validări pentru a fi redactat un punct de vedere, unde a fost discutată, începând cu 04 aprilie 2017, în mai multe ședințe, fără a fi adoptat un punct de vedere.

Aceeași adresă a A.N.I., prin sesizarea nr. x din data de 06 decembrie 2017, semnată de către martorul E., deputat, pentru Grupul Parlamentar al D. din Camera Deputaților și Senat, a fost înregistrată cu nr. x la data de 06 decembrie 2017 la Biroul Permanent al Senatului, fiind atașată o cerere adresată atât Comisiei juridice de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, cât și Președintelui Comisiei Juridice, de disciplină și de imunități a Camerei Deputaților, solicitând să se procedeze potrivit art. 180 - 183 din Regulamentul Senatului, care prevede procedura de încetare a mandatului unui senator care se află în stare de incompatibilitate și să se transmită această sesizare către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului României pentru raport.. Sesizarea formulată de către Grupului Parlamentar al D. a fost trimisă Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, "pentru punct de vedere", în urma hotărârii "cu unanimitate" a Biroului Permanent, prin adresa nr. x din data de 13 decembrie 2017 (semnată de către Secretarul general al Senatului).

Persoana vătămată C., care ocupa pe lista electorală următorul loc după B., a primit, la solicitarea sa, de la Senatul României - Biroul Relații Publice comunicarea nr. 1012/A/19 iulie 2018 din care rezulta că, începând cu data de 04 aprilie 2017, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului dezbătuse, în mai multe ședințe succesive, comunicarea (raportul A.N.I.), însă analiza situației de incompatibilitate a senatorului B. nu se finalizase "în această etapă a dezbaterii".

La data de 02 septembrie 2019 a încetat mandatul de Președinte al Senatului României pentru A.. Până la data de 02 septembrie 2019, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului nu a finalizat analiza situației sesizate de A.N.I.

B. și-a exercitat integral mandatul de senator, până în anul 2020.

Conform acuzației din rechizitoriu, faptele se situează cronologic după constituirea Senatului României, subsecvent alegerilor din anul 2016, iar infracțiunile au ca element material: a) conduita omisivă a Președintelui Senatului cu privire la sesizarea transmisă de Agenția Națională de Integritate referitoare la exercitarea mandatului de către un senator pentru care, în urma hotărârii unei instanțe de judecată, exista, anterior desfășurării alegerilor parlamentare, o interdicție de a candida; b) conduita unui membru ales al Parlamentului, care a desfășurat integral mandatul pentru care a candidat și a fost ales, deși, urmare a hotărârii unei instanțe de judecată exista, anterior desfășurării alegerilor parlamentare, o interdicție de a candida.

Având în vedere limitele cronologice și conținutul acuzației din rechizitoriu, instanța de fond a arătat că nu are competența legală de a analiza parcursul acceptării candidaturii și validării mandatului de senator: modul în care s-a ajuns acceptarea dosarului de candidatură ca urmare a concluziei concordanței cu legea a conținutului dosarului de candidatură (care cuprindea și declarația de acceptare a candidaturii cu mențiunea declarației pe propria răspundere că sunt întrunite condițiile pentru a candida) ori modul în care a fost redactată și actualizată, de către Agenția Națională de Integritate, lista persoanelor care au interdicția de a ocupa o funcție aleasă anterior alegerilor din anul 2016 sau validarea rezultatului alegerilor parlamentare din anul 2016. În egală măsură, instanța nu are competența legală de a analiza niciun alt act sau conduită a persoanelor trimise în judecată, pentru perioada anterioară datei de 11 decembrie 2016, în ceea ce privește uzurparea de calități oficiale, ori pentru perioada anterioară datei de 02 martie 2017, în ceea ce privește abuzul în serviciu. Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012, rămas definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă, conform acuzației din Rechizitoriu, o situație preexistentă infracțiunilor, situată în afara conținutului constitutiv, dar pe care se grefează actele materiale imputate acuzaților, în perioadele expres menționate de acuzație.

Totodată, având în vedere limitele care decurg din descrierea în acuzație a elementului material al laturii obiective a infracțiunilor (conduita incriminată) instanța de fond a arătat că are de analizat dacă actele președintelui Senatului în legătură cu sesizarea A.N.I. privind mandatului unui senator, au fost, începând cu data de 02 martie 2017, în limitele competenței sale prevăzute de lege și dacă, ulterior datei de 11 decembrie 2016, o persoană a folosit fără drept calitatea de senator, dacă anterior a parcurs procesul electoral (în raport de care nu au fost formulate acuzații), a fost validată în funcție și a depus jurământul ca senator.

Pentru reținerea vinovăției Președintelui Senatului, conform acuzației din rechizitoriu, trebuie analizată existența unei încălcări a atribuției prevăzute de lege în legătură cu sesizarea transmisă de A.N.I., o conduită omisivă, și nu dacă trimiterea solicitării A.N.I. la comisia de specialitate a avut sau nu efectul de a conduce la amânarea sine die a votului în Senat (aspecte care țin de conduita membrilor comisiei juridice, deci a unor alte persoane decât cele trimise în judecată și în raport de care rechizitoriul nu a stabilit nicio legătură subiectivă cu persoanele acuzate).

Cu privire la acuzațiile descrise în actul de sesizare:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. și complicitate la comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 258 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

Inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, prevăzută de art. 258 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada 02 martie 2017 - 02 septembrie 2019, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, Președintele Senatului României nu a îndeplinit actele (contrar dispozițiilor art. 7 alin. (4) rap. la alin. (1) lit. e) și alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor) vizând constatarea încetării mandatului de senator al inculpatului B. (ca urmare a faptului că Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012 a rămas definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), nu a supus votului Plenului Senatului adoptării unei hotărâri de vacantare a locului de senator în cauză și, astfel, în opinia rechizitoriului, a cauzat vătămarea drepturilor persoanei vătămate C., care, în urma alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, a ocupat pe buletinul de vot pentru funcția de senator din partea J.., în circumscripția electorală nr. 19 Giurgiu, poziția următoare după inculpatul B..

De asemenea, în opinia rechizitoriului, s-a reținut că inculpatul A. în perioada 02 martie 2017 - 02 septembrie 2019, în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de președinte al Senatului României, nu a îndeplinit, contrar art. 7 alin. (4) raportat la alin. (1) lit. e) comb. cu alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, actele vizând constatarea încetării mandatului de senator al inculpatului B. (ca urmare a faptului că Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012 a rămas definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și nu a supus votului Plenului Senatului adoptarea unei hotărâri de vacantare a locului de senator în cauză, astfel că l-a ajutat pe inculpatul B. să folosească fără drept calitatea oficială de senator, care implică exercițiul autorității de stat, urmată de îndeplinirea actelor legate de această calitate (a participat la ședințele Senatului, a făcut parte din comisii permanente și speciale ale Senatului, a avut inițiative legislative, a votat proiecte de acte normative, a adresat întrebări și interpelări etc.).

Totodată acuzarea a reținut în Rechizitoriu și că inculpatul B. care, deși potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se afla în stare de incompatibilitate cu calitatea de senator (avea interdicția de a mai ocupa o funcție sau o demnitate publică timp de 3 ani de la 04 martie 2015 - când a rămas definitivă și irevocabilă Decizia nr. 949 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), a folosit fără drept, din data de 11 decembrie 2016, calitatea oficială de senator în actuala legislatură a Parlamentului României, calitate însoțită și urmată de îndeplinirea actelor legate de această calitate care implică exercițiul autorității de stat (a participat la ședințele Senatului, a făcut parte din comisii permanente și speciale ale Senatului, a avut inițiative legislative și a votat proiecte de acte normative, a adresat întrebări și interpelări etc.).

Textele de lege cu relevanță în materia incriminărilor din cauza de față au următorul conținut:

Art. 297 alin. (1) C. pen. - infracțiune de abuz în serviciu

Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

Art. 258 alin. (1) C. pen. - infracțiunea de uzurpare de calități oficiale

Folosirea fără drept a unei calități oficiale care implică exercițiul autorității de stat, însoțită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 48 alin. (1) C. pen.

Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Art. 38 alin. (2) C. pen.

Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu

În ceea ce privește abuzul în serviciu, acuzația depinde în mod esențial de identificarea legii care a fost încălcată prin conduita subiectului (Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 din C. pen. din 1969, ale art. 297 alin. (1) din C. pen. și ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în M. Of. nr. 517/8.07.2016). Conform rechizitoriului, a fost reținută încălcarea obligației prevăzute de art. 7 alin. (4) cu referire la art. 7 alin. (1) lit. e) și art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor. Atunci când în rechizitoriu se reține o conduită omisivă, desfășurarea unei proceduri de către acuzat nu exclude în mod automat acuzația, ci determină analiza de către instanță a caracterului impropriu al conduitei, respectiv dacă procedura prevăzută de lege nu a fost desfășurată deoarece a fost înlocuită de o procedură pe care legea nu o prevedea și care era contrară scopului pentru care a fost instituită.

În ceea ce privește textele de lege identificate ca fiind încălcate, în rechizitoriu sunt avute în vedere art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 cu referire la situațiile juridice din art. 7 alin. (1) lit. e), art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 și art. 25 din Legea nr. 176/2010.

Textele indicate în rechizitoriu ca fiind încălcate în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către președintele Senatului au următorul conținut:

Art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative

(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.

(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.

Art. 7 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor

(1) Calitatea de deputat sau de senator încetează:

(…) e) în caz de incompatibilitate.

(…) (2) Încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată incompatibilității are loc: (…)

c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se respinge contestația la raportul Agenției Naționale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea;(…)

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), precum și în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c) și d), președintele Camerei ia act de situația de încetare a mandatului de deputat sau de senator și supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator. (…)

Constituția României, art. 70 - Mandatul deputaților și al senatorilor

(1) Deputații și senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării alegerii și a depunerii jurământului. Jurământul se stabilește prin lege organică. (2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

Constituției României, art. 71- Incompatibilități:

(1) Nimeni nu poate fi, în același timp, deputat și senator.

(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.

(3) Alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.

Acuzația are în vedere, în privința infracțiunii de abuz în serviciu, încălcarea art. 7 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 96/2006 prin:

- încălcarea obligației de a lua act de situația de incompatibilitate;

- încălcarea obligației de a supune plenului Senatului, discutarea unei situații de incompatibilitate.

În consecință, în examinarea acuzațiilor formulate, instanța de fond a analizat:

a) Semnificația incompatibilității la care se referă art. 7 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor și relația cu art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010;

b) Efectele transmiterii adresei A.N.I. privind Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012, definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 4 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la existența elementului material (conduita incriminată) al infracțiunilor de abuz în serviciu și uzurpare de calități oficiale;

c) Efectele deciziilor Curții Constituționale în interpretarea obligațiilor prevăzute de lege pentru Președintele Senatului pentru cazul descris de art. 7 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor;

d) Concordanța conduitei Președintelui Senatului cu dispozițiile legale.

Martorii audiați în cauză au arătat că nu au avut discuții particulare cu inculpații referitoare la tergiversarea procedurii, ci doar corespondența scrisă, care nu relevă niciun element de solicitare a încălcării dispozițiilor legale, astfel încât aspectele ce țin de acuzație presupun dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv interpretarea textelor de lege.

Semnificația incompatibilității la care se referă art. 7 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor și relația cu art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

Prevăzând că mandatul de parlamentar încetează la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se respinge contestația la raportul A.N.I., incompatibilitatea la care se referă art. 7 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor are în vedere: a) un mandat de parlamentar a cărei exercitare a început; b) o hotărâre judecătorească definitivă, în cursul exercitării mandatului. În consecință, procedura din art. 7 din Legea nr. 96/2006 nu este aplicabilă situațiilor în care hotărârea prin care se respinge contestația formulată împotriva raportului A.N.I. a rămas definitivă anterior exercitării mandatului de parlamentar. În acest caz ia naștere interdicția prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, de a ocupa o funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani, a cărei incidență trebuie verificată în procesul electoral și conduce la respingerea sau invalidarea candidaturii celui declarat anterior incompatibil. Dacă autoritățile electorale competente au omis sau au neglijat verificarea candidaturii afectate de o interdicție decurgând dintr-o incompatibilitate, soluția nu este transferarea răspunderii către o altă persoană, pentru care legea nu prevede competențe în materie. Aplicarea unei proceduri de verificare a legalității mandatului, prin analogie, în absența unui text de lege care să-i stabilească o competență în materie, nu poate să conducă, față de cel care a dispus începerea procedurii, la stabilirea răspunderii penale pentru abuz în serviciu.

Prin Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012, definitiv prin Decizia nr. 949 din data de 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Agenția Națională de Integritate a constatat că B. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada mandatului de consilier județean, între anii 2008 - 2012, încălcând prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Ca urmare a Deciziei nr. 949/04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a luat naștere, ope legis, interdicția prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. La data de 21 decembrie 2016 au fost validate mandatele senatorilor aleși în decembrie 2016, inclusiv cel al lui B. (M.Of. nr. 1031/21.12.2016), iar la data de 02 martie 2017 la Senatul României a fost înregistrată adresa nr. x din data de 24 februarie 2017, prin care Agenția Națională de Integritate a solicitat să se ia act de încetarea mandatului de senator al inculpatului B., ca urmare a faptului că Raportul de evaluare nr. x/15 iunie 2012 rămăsese definitiv, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Atunci când raportul A.N.I., prin care se constată o incompatibilitate, rămâne definitiv, se produc efecte atât în ceea ce privește încetarea funcției care a fost izvorul incompatibilității, dar și în ceea ce privește nașterea interdicției de a candida, prevăzută de art