ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 276/2022

Ședința publică din data de 03 mai 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. , cu privire la sentința penală nr. 131 din data de 14 iulie 2021 a Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2022, petentul A. a solicitat să se constate că a fost arestat în perioada 2 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018, dată la care a fost pronunțată hotărârea Tribunalului din Ancona de predare statului belgian în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare, iar această perioadă nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată.

Examinând contestația la executare prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat că, prin sentința penală nr. 131/14 iulie 2021 pronunțată de aceeași instanță, în baza art. 165, art. 166 și art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 10 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată lui A. prin hotărârea nr. 583/2020 din 17 martie 2020, pronunțată de Tribunalul de primă instanță Leuven, Belgia, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 418 și art. 419 alin. (1) din C. pen. belgian, tentativă de furt cu circumstanțe agravante, prev. de art. 51, art. 52, art. 80 alin. (5), art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1), art. 467 alin. (1) și (2), art. 484 și art. 485 din C. pen. belgian, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și participare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 323, art. 324 alin. (1) și (3) din C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 din C. pen., tentativă la infracțiunea furt calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 și art. 229 din C. pen., infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 și art. 229 din C. pen. și infracțiunea de constituire a unui grup penal organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. și continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România. În baza art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa recunoscută de 5 ani închisoare, perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Belgia, respectiv cu începere din 26 noiembrie 2018 la zi.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că prin sentința nr. 583/2020 din 17 martie 2020 a Tribunalului de primă instanță Leuven, rămasă definitivă la 25 august 2020, numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 418-419 din C. pen. belgian, tentativă la infracțiunea de furt cu circumstanțe agravante, prev. de art. 51, art. 52, art. 80 alin. (5), art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1), art. 467 alin. (1) și (2), art. 484 și art. 485 din C. pen. belgian și furt simplu cu circumstanțe agravante, prev de art. 461 alin. (1), (46)3 alin. (1), (46)7 alin. (1) și (2), art. 484 și art. 485 din C. pen. belgian, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și participare la un grup infracțional asociat, prev. de art. 322, art. 323, art. 324 alin. (1) și (3) din C. pen. belgian, reținându-se că, în perioada 5-6 februarie 2018, A. a intrat cu camionul într-o clădire, având intenția să o distrugă, iar în urma coliziunii a rezultat decesul numitului B.. De asemenea, acesta a săvârșit mai multe tentative la infracțiunea de furt calificat, în dauna magazinelor C., D. și E. și a furat, prin efracție, un camion din cadrul societății F.. În perioada 16 noiembrie 2017-6 februarie 2018 a fost conducătorul unei asociații criminale, care avea ca scop săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție.

Instanța a reținut că este competentă să soluționeze contestația la executare, chiar dacă condamnatul execută pedeapsa de 5 ani închisoare în Penitenciarul Oradea, întrucât deducerea unor perioade suplimentare ca urmare a constatării că persoana condamnată a fost arestată în temeiul aceluiași mandat de executare sau ca urmare a acordării unor reduceri de pedeapsă de către statul emitent, presupune parcurgerea aceleiași proceduri a recunoașterii, care este dată în competența curții de apel care a recunoscut hotărârea de condamnare și a dispus executarea pedepsei în România, conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Persoana condamnată a depus la dosar încheierea nr. x/10 ianuarie 2022 pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Rahova din care ar rezulta că pedeapsa ce o execută ar fi mai mică de 5 ani. Instanța a reținut că înscrisul privește o altă procedură, în cuprinsul acestei încheieri menționându-se că petentul execută pedeapsa de 5 ani închisoare și, conform susținerilor acestuia, ar fi executat 3 ani și 7 luni închisoare; așadar, instanța a constatat că încheierea nu se referă la executarea pedepsei în perioade diferite celor reținute în sentința de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia.

Deopotrivă, instanța a efectuat o nouă verificare, solicitând autorităților emitente să confirme perioada arestării petentului în vederea executării mandatului european de arestare, iar din răspunsul de la fila x a rezultat că petentul a fost deținut în Italia în perioada 26 noiembrie 2018 - 11 ianuarie 2019 (data predării către autoritățile belgiene), această perioadă fiind avută în vedere și în sentința de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia.

Având în vedere cele expuse anterior, constatând că nu sunt date sau probe din care să rezulte că petentul ar fi executat o altă parte din pedeapsa recunoscută, în afara celei deduse prin hotărârea de recunoaștere, instanța a respins contestația la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 43 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a formulat contestație condamnatul A..

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul condamnat A. a arătat că nu a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada în care a fost arestat provizoriu, respectiv 02 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018.

Analizând hotărârea contestată, în raport de susținerile contestatorului condamnat A. și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura coformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestatorul condamnat A. a solicitat, în esență, deducerea perioadei în care s-a aflat în arest, respectiv 02 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018, din pedeapsa a cărei recunoaștere s-a dispus.

Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cuprinde situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de codamnare în care fie pedepsele aplicate nu se mai execută (amnistia, prescripția executării pedepsei, grațierea), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

În cauză, prin sentința penală nr. 131/14 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în baza art. 165, art. 166 și art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 10 alin. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată lui A. prin hotărârea nr. 583/2020 din 17 martie 2020, pronunțată de Tribunalul de primă instanță Leuven, Belgia, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 418 și art. 419 alin. (1) din C. pen. belgian, tentativă de furt cu circumstanțe agravante, prev. de art. 51, art. 52, art. 80 alin. (5), art. 461 alin. (1), art. 463 alin. (1), art. 467 alin. (1) și (2), art. 484 și art. 485 din C. pen. belgian, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și participare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 323, art. 324 alin. (1) și (3) din C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 din C. pen., tentativă la infracțiunea furt calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 228 și art. 229 din C. pen., infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 și art. 229 din C. pen. și infracțiunea de constituire a unui grup penal organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen.. S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. și continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România. În baza art. 72 din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa recunoscută de 5 ani închisoare, perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în Belgia, respectiv cu începere din 26 noiembrie 2018 la zi.

Înalta Curte constată că, în susținerea contestației la executare, s-a făcut referire la încheierea nr. 54/10 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Rahova, prin care a fost admisă în parte plângerea formulată de petent și s-a stabilit termen pentru reanalizarea regimului de executare la data de 26 aprilie 2022.

În cuprinsul acestei încheieri s-a reținut că, prin plângerea formulată, petentul A. a contestat modul de stabilire a regimului de executare (regim închis) de către comisia din cadrul Penitenciarului Rahova, acesta arătând că a executat 3 ani și 7 luni închisoare din pedeapsă.

Analizând actele dosarului, judecătorul de supraveghere a privării de libertate a apreciat că regimul de executare a pedepsei închisorii a fost corect stabilit de comisia din cadrul penitenciarului, în conformitate cu art. 36 și art. 39 din Legea nr. 254/2013. Astfel, s-a reținut că pedeapsa pe care o execută petentul este de 5 ani închisoare, iar față de natura și modul de comitere a faptei, de cuantumul pedepsei și de persoana condamnatului nu se impune includerea petentului, de la prima analiză, pe cale de excepție, într-un regim de executare inferior celui corespunzător pedepsei. Având însă în vedere perioada rămasă de executat din pedeapsă, judecătorul a apreciat că se impune reducerea termenului stabilit de comisie (26.12.2022) pentru reanalizarea situației petentului sub aspectul regimului de executare a pedepsei.

Relativ la cele ce precedă, întrucât înscrisul invocat de contestatorul A. în susținerea contestației la executare nu se referă la executarea, în stare de arest, a perioadei a cărei deducere o solicită (02 iunie 2018 - 24 noiembrie 2018), ci la o plângere prin care se contestă modul de stabilire a regimului de executare (regim închis) de către comisia din cadrul Penitenciarului Rahova, instanța constată că motivele formulate de acesta sunt nefondate.

În plus, trebuie subliniat că prima instanță a solicitat autorităților din Belgia să confirme perioada arestării petentului în vederea executării mandatului european de arestare, iar din răspunsul comunicat rezultă că A. a fost deținut în Italia în perioada 26 noiembrie 2018 - 11 ianuarie 2019, această perioadă fiind avută în vedere și în sentința de recunoaștere a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 43 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 43 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 mai 2022.