ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 87/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 2 din data de 26 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A., de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 alin. (1) raportat la art. 227 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a apreciat că la data de 25.01.2022, a fost înregistrată cererea inculpatului A., privind sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 227 alin. (2) din C. proc. pen.

În motivare, inculpatul a arătat că prin încheierea nr. 14/DL/25.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași a respins propunerea procurorului de arestare preventivă formulată în dosarul penal nr. x D/P/2019 și a luat, în temeiul art. 227 alin. (2) din C. proc. pen., măsura controlului judiciar.

În contestație, prin încheierea nr. 1036/20.12.2021, Î.C.C.J. a desființat în parte încheierea, impunându-i inculpatului obligația de a nu exercita profesia de notar public.

Ulterior, prin ordonanța procurorului din data de 20.01.2022 s-a prelungit măsura controlului judiciar, cu menținerea obligațiilor deja impuse și cu impunerea unor noi obligații, cu motivarea că temeiurile care au fundamentat inițial luarea măsurii față de inculpat se mențin în integralitate.

A susținut inculpatul că nu cunoaște motivele pentru care îi este interzisă exercitarea profesiei, arătând că dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. care impun obligativitatea redactării hotărârii judecătorești anterior pronunțării doar în cazul adoptării uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 396 și 397 este neconstituțională, în condițiile în care luarea unei măsuri preventive fără a motiva în fapt și în drept decizia luată îi încalcă inculpatului dreptul la un proces echitabil.

Analizând solicitarea inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Iași a reținut că sub aspectul admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cumulativ patru cerințe, respectiv excepția să fie ridicată de una dintre părți în fața instanțelor de judecată, să vizeze neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul său și să nu privească prevederi deja declarate neconstituționale.

Instanța de judecată învestită cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale nu este chemată să facă controlul de conformitate cu Legea fundamentală a țării a dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, ci doar să realizeze un filtru sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, dar nu formal, în raport de care sesizează sau nu instanța de contencios constituțional.

Așadar, în cadrul examenului de admisibilitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În speță, deși excepția a fost invocată de inculpat în cadrul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel Iași, are în vedere neconstituționalitatea unei dispoziții legale în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, s-a arătat că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte asupra conținutului deciziei judecătorului.

Or, dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Iași are ca obiect plângerea formulată de inculpat, conform art. 215

1

și art. 213 din C. proc. pen., împotriva ordonanței procurorului prin care s-a prelungit măsura controlului judiciar, dispozițiile art. 227 alin. (2) din C. proc. pen., neavând legătură cu cauza. Judecătorul de drepturi și libertăți nu a fost sesizat cu o propunere de arestare preventivă, iar hotărârea instanței de contencios constituțional nu ar putea influența soluția plângerii.

S-a menționat că excepția de neconstituționalitate poate declanșa un control de constituționalitate doar asupra acelor prevederi legale care au un rol hotărâtor în privința modului de soluționare a cauzei, iar nu asupra unor dispoziții legale ce pot fi incidente în desfășurarea unui proces penal, fără a influența modul de rezolvare a acestuia.

Așadar, s-a apreciat că prevederile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură și nu pot influența modalitatea de rezolvare a plângerii cu care este învestit judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul de față, situație în care excepția de neconstituționalitate invocată apare ca lipsită de pertinență în raport cu procesul principal în care a fost formulată.

Pe de altă parte, s-a reținut că, deși inculpatul invocă neconstituționalitatea unor dispoziții procesual penale nu arată care sunt articolele din Constituția României cu care acestea nu sunt conforme, obligație care însă îi incumbă, întrucât raportarea textelor de lege trebuie făcută la Legea fundamentală și dublată de o argumentare pertinentă din care să rezulte că prevederile legale contestate nu concordă cu cele constituționale.

S-a menționat că, în realitate, fără a formula o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 227 alin. (2) din C. proc. pen., inculpatul este nemulțumit de interzicerea exercitării profesiei de notar și motivarea dată acestei interdicții în ordonanța din 20.01.2022.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs A. apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea instanței de control constituțional.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 227 alin. (2) din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În ce privește legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația legală a trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să poată produce un efect real, concret, asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauza pendinte, respectiv să fie utilă, deci aplicabilă, în acea cauză. Or nemulțumirea petentului are în vedere faptul că nu a fost redactată încheierea definitivă, pronunțată într-un ciclu procesual anterior, prin care s-a impus obligația de a nu exercita profesia de notar public, iar nu măsura însăși a controlului judiciar, măsură prelungită printr-un act distinct și ulterior, respectiv prin ordonanța atacată.

Recurenta a criticat dispozițiile art. 406 alin. (1), cu denumirea marginală redactarea și semnarea hotărârii, raportat la art. 227 alin. (2) din Codul de procedură, cu denumirea marginală respingerea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale, considerând că aceste dispoziții sunt neconstituționale în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituția României

Potrivit 406 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârea trebuie să fie redactată la momentul pronunțării în cazurile în care se pronunță una dintre soluțiile acțiunii penale ori civile enumerate în art. 396 și 397. Actul procesual atacat este însă, o ordonanță de dispunere a unei măsuri preventive, ce nu este inclus în enumerarea anterior menționată.

Astfel, în ceea ce privește cadrul procesual în care excepția a fost ridicată se constată că inculpatul A. a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului prin care s-a prelungit măsura controlului judiciar, măsură procesuală distinctă și ulterioară încheierii definitive prin care Completul de 2 judecători de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți, a impus obligația de a nu exercita profesia de notar public, iar nu măsura însăși a controlului judiciar ce fusese dispusă de judecătorul fondului. Astfel, procurorul a prelungit măsura prin ordonanța din data de 20 ianuarie 2022, ordonanță ce, la rândul său, este supusă cenzurii judecătorului de drepturi și libertăți. Odată atacată ordonanța cu plângere la judecătorul de drepturi și libertăți, devoluția este integrală, acesta evaluând atât temeinicia, cât și legalitatea, pe baza situației probatorii de la momentul emiterii sale, distinctă ori cel puțin în evoluție, față de momentul procesual anterior al evaluării măsurii preventive. În acest cadru procesual subsecvent, al contestării măsurii prelungite prin ordonanță, partea poate administra probe evaluate ca pertinente și utile tezelor susținute în apărare.

Ca urmare, în noul cadrul procesual, dreptul de apărare în raport cu baza factuală și probatoriul existent la acel moment și devoluțiunea integrală în privința netemeiniciei ori nelegalității măsurii dispuse prin ordonanță, fac ca apărarea să fie reală, iar dreptul exercitat efectiv. În acest context, lipsa redactării încheierii în ciclul procesual anterior și distinct, imposibil de redeschis în plângerea declarată împotriva ordonanței procurorului, este nerelevantă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din cuprinsul încheierii penale nr. 2 din data de 26 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din cuprinsul încheierii penale nr. 2 din data de 26 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.