ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 08 februarie 2022 În opinie majoritară, asupra recursurilor în casație de față, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 141/P din data de 28.12.2020 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, s-au dispus următoarele: A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de: - 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.
anterior și art. 5 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior. În temeiul art. 86 1 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepsei accesorii. În baza art. 86 2 C. pen. anterior s-a fixat un termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen. anterior, s-a dispus pe durata termenului de încercare, ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Neamț; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de: - 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
anterior. În temeiul art. 86 1 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepsei accesorii. În baza art. 86 2 C. pen. anterior, s-a fixat termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Neamț; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A fost condamnată inculpata C., la pedeapsa de: - 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
anterior. În temeiul art. 86 1 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepsei accesorii. În baza art. 86 2 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Neamț; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A fost condamnată inculpata D., la pedepsele de: - câte 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b, c C. pen. anterior pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.
anterior și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpata urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. anterior. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatei pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior. În temeiul art. 86 1 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepsei accesorii. În baza art. 86 2 C. pen. anterior fixează termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen.
anterior, pe durat termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Neamț; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. A fost condamnat inculpatul E., la pedepsele de: - câte 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b, c C. pen.
anterior pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. anterior. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen.
anterior, s-a interzis interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior. În temeiul art. 86 1 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepsei accesorii. În baza art. 86 2 C. pen. anterior s-a fixat termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen. anterior, pe durat termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Neamț; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile Unitatea Administrativ Teritorială Județul Neamț și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra Neamț și obligă pe inculpații A., B. și C., în solidar, să achite Unității Administrativ Teritoriale Județul Neamț suma de 5.416.097,62 RON și pe inculpații D. și E. să achite Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Piatra Neamț suma de 5.495.000 RON. Au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpaților prin ordonanțele procurorului din 22 octombrie 2018, până la concurența sumelor la care au fost obligați, respectiv: Asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului A.: - apartament în suprafață de 88,92 mp, situat în mun.
Piatra Neamț, str. x, valoare de impozitare 257.690 RON, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/1991 încheiat cu F. - clădire rezidențială în suprafață de 144mp, situată în sat. Slobozia - orașul Roznov, str. x, zona A, valoare de impozitare 81.648 RON, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992, încheiat la Notariatul de Stat Neamț - anexă în suprafață de 33 mp situată în sat. Slobozia - orașul Roznov, str. x, zona A, valoare de impozitare 2338,87 RON, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992, - anexă în suprafață de 27 mp situată în sat. Slobozia - orașul Roznov, str. x, zona A, valoare de impozitare 1913,62 RON, dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992, - teren curți construcții în suprafață de 700 mp situat în sat.
Slobozia - orașul Roznov, str. x, zona A, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 13.06.1992, - teren intravilan în suprafață de 1800 mp situat în sat. Slobozia - orașul Roznov, str. x, zona A, dobândit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 13.05.2005, la BNP G. din Piatra Neamț - teren extravilan în suprafață de 3600 mp situat în sat. Slobozia - orașul Roznov, localizare -Generic zona A, H., dobândit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 13.05.2005, la BNP G. din Piatra Neamt. Asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatei B.: - apartament cu 3 camere și dependințe situate în Piatra Neamț, B-dul x, nr. 11, înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, cu nr. Cadastral x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x emis de F. - teren în suprafață de 1850 mp (din mas.
1608 mp) înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2006 la BNP I. și construcția de pe acesta în suprafață de 146 mp la sol, S+P+M, cu destinația casă de locuit, respective anexa construită la sol 24 mp înregistrate în cartea funciară sub numerele x, x, situate în corn Dumbrava Roșie, str. x, - teren în suprafață de 1109 mp în corn Dumbrava Roșie, str. x, înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, cu nr. Cadastral x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x la BNP I.,. - cota de 1/5 din teren în suprafață de 768 mp în corn Dumbrava Roșie, str. x, înregistrat în Cartea funciară sub nr. x, cu nr. Cadastral x, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x rectificat prin încheierea x la BNP I.. Asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatei D.: - imobil situat în Piatra Neamț, str. x, apt.
5, jud. Neamț - teren intravilan în suprafață de 272 mp înregistrat în cartea funciară sub nr. cadastral x și casă de locuit P+E înregistrată în cartea funciară sub nr. x, ambele în mun. Piatra Neamț, str. x A. deținute în proprietate comună cu J.. Asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului E.: - apartament cu 3 camere situat în municipiul Piatra Neamț, str. x, înregistrată în cartea funciară sub nr. x), în codevălmăsie cu K. - soție. Asupra următoarelor bunuri ale inculpatei C.: - teren în suprafață de 977 mp teren (din acte 982)+Cl -casa și C2- anexa situate în intravilan loc. Roznov, jud. Neamț, înregistrate în Cartea funciară sub nr. x, x și x dobândite în baza certificatului de moștenitor x/30.11.2005 și a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/30.11.2005 la BNP I. și menținerea măsurii popririi de Casa Națională de Pensii Publice - CJP Neamț a veniturilor inculpatei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații D., E., A., C. și B.. Prin decizia penală nr. 358 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de inculpații D. și E. împotriva sentinței penale nr. 141/P din 28.12.2020, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018. A fost desființată în parte sentința penală apelată, pe latură penală doar în ce privește noua încadrare juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații D. și E., și, în rejudecare au fost condamnați fiecare dintre inculpații D. și E. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b, c C. pen.
anterior pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, s-a interzis ambilor inculpați pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. anterior. În temeiul art. 86 1 C. pen. anterior și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a dispus cu privire la ambii inculpați suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepsei accesorii.
În baza art. 86 2 C. pen. anterior, s-a fixat cu privire la ambii inculpați termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 C. pen. anterior, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Neamț; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior, cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei din apel. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca fiind nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații A., C. și B. împotriva sentinței penale nr. 141/P din 28.12.2020, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018. ***** Împotriva deciziei din apel, nr. 358/2021 a Curții de Apel Bacău, au formulat recurs în casație inculpații A., C., B., D. și E., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen. Prin motivele de recurs în casație formulate în cauză s-au susținut următoarele:
Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. prin avocat, L., s-a susținut incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și ale deciziei CCR nr. 405/2016 cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu. Sub un prim aspect, apărarea inculpatului A. a menționat că instanțele nu au putut identifica dispoziții cuprinse în legislația primară (înțeleasă ca lege adoptată de Parlamentul României sau ordonanță emisă de Guvernul României) care să reglementeze vreo atribuție de serviciu în sarcina recurentului, cu incidență în speța dedusă judecății. Astfel, în esență, referitor la faptele reținute în sarcina recurentului prin prisma procesului de adoptare și punere în executare a hotărârilor de consiliu județean, s-au arătat următoarele: În ceea ce privește inițierea proiectului de hotărâre - prin prisma Legii administrației publice locale, inițierea proiectelor de hotărâre nu reprezintă o atribuție de serviciu a unei anumite persoane, ci un drept recunoscut de lege mai multor categorii de inițiatori. "Contrar susținerilor instanței, promovarea unui proiect de hotărâre nu echivalează cu determinarea adoptării acesteia, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a subliniat în mod permanent, parchetul nu a reușit să producă nicio dovadă, nici în faza de urmărire penale și nici în cea de judecată, din care să rezulte faptul că inculpatul ar fi încercat să determine aparatul tehnic său consilierii să aibă o anumită atitudine față de aceste proiecte, așa cum nu rezultă că ar fi forțat sau grăbit dezbaterea și adoptarea lor. Dimpotrivă, din absolut toate declarațiile reiese că aceste proiecte au urmat cursul firesc, normal al oricărui proiect de hotărîre și nu a beneficiat de o atenție sporită din partea inculpatului A.. Toate acestea sunt relevante și în aprecierea vinovăției inculpatului, care trebuie să existe sub forma intenției directe sau indirecte, din cele prezentate rezultând că faptele nu au fost nefiind comisă cu vinovăția prevăzută de lege." Referitor la adoptarea hotărârii, s-a arătat că hotărârea reprezintă actul administrativ pe care autoritățile deliberative - în speță consiliul județean - îl adoptă în exercitarea atribuțiilor ce le revin, prin votul consilierilor, cu majoritatea prevăzută de lege. Este vorba despre o atribuție a consiliului județean (autoritate deliberativă), iar nu a președintelui consiliului județean (autoritate executivă). Fiind acte de realizare a atribuțiilor conferite de lege, hotărârile consiliilor județene sunt acte administrative obligatorii și executorii. Punerea în executare a hotărârii prin semnarea contractelor de asociere -Semnarea contractului de asociere constituie punerea în aplicare a Hotărârii de consiliu. Hotărârile de consiliu se comunică președintelui consiliului județean tocmai pentru ca aceștia să își poată executa această obligație legală. Neaducerea la îndeplinire a unei hotărâri de consiliu local sau județean atrage răspunderea contravențională a primarului/președintelui consiliului județean, fiind sancționată cu amendă de la 1.000 RON la 5.000 RON conform art. 118 alin. (1) lit. a) și b) din Legea 215/2001. În plus, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate de unde decurge că, a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Referitor la atribuții și competente privind controlul legalității - inculpatul nu avea atribuții de verificare a legalității. Nu numai că legea nu prevede atribuția primarului/președintelui consiliului județean de a cenzura legalitate hotărârii consiliului, dar chiar o interzice. S-a arătat că în mod nelegal instanța reține încălcarea atribuțiilor de serviciu ale inculpatului A. prin prisma art. 104 din Legea nr. 215/2000, actele premergătoare (preparatorii) adoptării hotărârii de consiliu județean neintrând în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului. Documentele pe care inculpatul le-a întocmit sunt simple acte premergătoare adoptării unei hotărâri de consiliu; nu există niciun fel de probă in dosar care sa demonstreze ca inculpatul s-ar fi implicat si ar fi influențat consilierii pentru a vota in mod favorabil, iar aceștia au votat in deplina cunoștința de cauza. Cu privire la legalitatea asocierii, în opinia apărării, din lectura art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 rezultă că legea nu face nicio distincție între tipul persoanelor juridice cu care se poate realiza o asociere, ceea ce determină concluzia că asocierea este posibilă indiferent de natura sau scopul persoanelor juridice în discuție. Astfel, s-a menționat că nimic nu îndreptățește instanța sa considere că asocierea reglementata prin art. 11 între unitățile administrative este una exclusivă - singura posibil legal - pentru ca in aceasta interpretare dispozițiile art. 91 alin. (6) lit. a) ar rămâne fără niciun efect juridic, ceea ce nu se poate admite deoarece legea se interpretează în sensul aplicării ei și nu in sensul golirii unui text de lege de conținutul său juridic. S-a mai susținut că instanța s-a considerat învestită sa facă această analiza asupra unor împrejurări care țin de valabilitatea încheierii contractelor de asociere, in mod complet in afara cadrului procesual al cauzei. Chiar daca s-ar considera ca instanța s-a considerat investita sa analizeze pe cale incidentă chestiuni legate de valabilitatea contractelor de asociere, motivele avute in vedere de instanța sunt vădit nefondate, pentru argumentele prezentate de apărare. Totodată, s-a susținut că sunt nelegale si considerentele sentinței prin care se retine că prin întocmirea actelor care au condus la aprobarea hotărârilor de consiliu local și consiliu județean au fost încălcate dispozițiile art. 69 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora, în opinia instanței, doar structurile sportive fără scop patrimonial pot beneficia de sume de bani de la bugetele locale și doar pentru finanțarea unor programe sportive, precum si dispozițiile art. 35 din Legea nr. 273/200 privind finanțele publice locale. A mai arătat apărarea recurentului că s-a demonstrat că nu există niciun motiv concret care să afecteze valabilitatea contractelor de asociere și, de asemenea, nimic nu îndreptățește instanța să considere că din sintagma "cu persoane juridice române ori străine", se exclud persoanele juridice cu scop patrimonial, deoarece in aceasta manieră de interpretare instanța adaugă la lege și se substituie legiuitorului, ceea ce nu poate fi admis. De asemenea, s-a precizat că nu există niciun argument al instanței pe baza căreia aceasta să își întemeieze considerentul ca au fost încălcate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 273/2000. Aceste dispoziții, care se coroborează și cu prevederile art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001, deoarece reglementează aceeași modalitate de asociere ce îmbracă forma contractului de asociere, prevede o modalitate de asociere alternativa cu cea reglementata prin art. 11 din Legea nr. 215/2001 și nici în textul art. 35 din Legea nr. 273/2006 nu există elemente de limitare ale cercului de parteneri in asociere care sa excludă societățile comerciale cu scop de profit. S-a menționat că în logica acestor argumente, este nelegal și considerentul instanței prin care aceasta retine ca încheierea unor contracte de asociere se poate face doar in condițiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 273/2006 și ca orice alt contract de asociere se putea încheia doar in condițiile Codului Comercial ce reglementează contractual de asociere in participatiune (art. 251-256). Efectiv, prin acest argument si in lipsa denunțării contractelor de asociere ca nefiind valabil încheiate, instanța neagă existenta principiului libertății contractuale consacrat expres prin dispozițiile art. 1169 C. civ. Așadar, s-a arătat că este eronată încercarea de a aplica unei operațiuni juridicei clar definite și cu un regim juridic propriu - asocierea întemeiată pe dispozițiile art. 36 alin. (7) lit. a) și art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 - norme juridice străine de natura și obiectul acestora, cu consecința tragerii concluziei greșite a nerespectării legii, deși în fapt este vorba de acte normative care nu se aplică raporturilor juridice analizate. În concluzie, prin recursul în casație formulat, apărarea inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzuta de legea penală.
Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpata B., prin avocat M., prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apărarea inculpatei a arătat că fapta de care a fost acuzată inculpata nu este prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de stingere a acțiunii penale prevăzut de art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. Astfel, s-a susținut că acțiunea (verbum regens) inculpatei care în calitate de director executiv al direcției juridice din cadrul CJ Neamț a întocmit și semnat raportul de specialitate nr. 693.5/1.8.08.2008 nu este prevăzută de legea penală, inculpata neavând atribuții de serviciu în legislația primară, așa cum a fost decis de către Curtea Constituțională prin Decizia 405/2016. S-a susținut că în interpretarea dată de Curtea Constituțională a României, actul imputat trebuie să fie reprezentat de încălcarea unei atribuții de serviciu a funcționarului public prevăzută explicit în lege, ordonanță sau ordonanță de urgență. Astfel, s-a precizat că niciuna dintre prevederile arătate de către procuror, respectiv art. 69 din Legea nr. 69/2000, art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 și art. 35 din Legea nr. 273/2006 nu prevăd atribuții ale funcționarului public, B., arătându-se că, în descrierea faptei pentru inculpata B. se omite a se preciza expres care este atribuția legală încălcată. A menționat apărarea inculpatei că în ceea ce privește atribuțiile acesteia, ele nu derivă din lege ci, doar din fișa postului nr. x, act normativ care aparține categoriei definite ca fiind legislația secundară din care rezultă clar faptul că inculpata nu are atribuții de verificare a legalității, și mai mult decât atât fiind subordonată secretarului județului și președintelui Consiliului Județean. S-a mai susținut că în analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, raportat la tipicitatea obiectivă și subiectivă, trebuie pornit de la conduita reproșată inculpatei, pentru a se verifica dacă aceasta este prevăzută în legea primară, precum și de la natura conținutului raportului de specialitate așa cum a fost întocmit de către inculpată. S-a arătat că în ceea ce privește atribuția de serviciu imputată, în actul de sesizare se reține că aceasta constă în întocmirea și semnarea unui raport de specialitate, iar în ceea ce privește modalitatea exercitării atribuției se reține faptul că acest raport de specialitate ar fi nelegal, întrucât nu s-au respectat, în opinia procurorului, anumite dispoziții legale. În opinia apărării, diferența este foarte importantă, întrucât din sfera elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, doar exercitarea atribuției prevăzute de legea primară constituie infracțiune, actul fiind o chestiune eminamente de contencios administrativ. S-a mai menționat prin cererea de recurs în casație că: - "Inculpata B. nu a participat la ședința consiliului județean în care s-a pus în discuție adoptarea proiectului de hotărâre, nu a avut cunoștiință nici de intervenția martorului N. cu privire la "nelegalitatea asocierii, și nici nu a cunoscut motivele cu privire la incompatibilitatea martorului O.." - "În plus, raportul de specialitate a fost unul comun cu cel al direcției economice, în care se prevedea faptul că sumele de bani vor fi cheltuite potrivit H.G. nr. 1447/2007 privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă. În aceste condiții, prevederea inculpatei la acel moment a fost faptul că sumele de bani se acordă doar pentru activitatea sportivă, iar nu pentru plata salariilor și a datoriilor așa cum s-a întâmplat, inculpata B. neavând sub nici o formă controlul modului de cheltuire a banilor." - "Inculpata B. nu a determinat și nici nu putea determina în vreun fel modalitatea de vot a consilierilor. Arătăm faptul că, votul a fost unul eminamente politic decizia fiind luată potrivit directivelor existente la acel moment în plan politic, așa cum au arătat și martorii, între aparatul administrativ din care face parte inculpata și consilierii județeni nefiind nici o "consultare politică,, - " Legalitatea proiectului de hotărâre de consiliu județean este dată de viza de legalitate a secretarului județului, iar nu de existența sau nu a raportului de specialitate. - "Mai mult, dincolo de latura obiectivă, pentru a antama și latura subiectivă așa cum am arătat, inculpata B. nu a avut nici o discuție nici anterior și nici ulterior adoptării hotărârii și executării contractului de asociere cu niciuna dintre persoanele din cadrul FC. Ceahlăul; astfel încât liantul subiectiv de a "obține pentru altul, un folos material nu poate fi apreciat in abstracto ci în funcție de legătura subiectivă, de conivența existentă între inculpată și cel în beneficiul căruia se naște folosul ca urmare a unui act abuziv, fiind exclusă din punctul nostru de vedere o ipoteză în care beneficiarul abuzului nu are o legătură subiectivă cu funcționarul." - "Pentru inculpată redactarea și semnarea raportului de specialitate a fost o îndeplinire obișnuită a unei activității prevăzute în fișa postului, nedorind, neprevăzând, neurmărind producerea vreunei consecințe penale neavând nici o legătură nici cu vreo persoană din cadrul FC Ceahlăul dar nici din cadrul Consiliului Județean care să fie interesată de proiectul de HCJ nr. 88/2008." - Inculpata B. nu a avut cunoștiință de motivele de nelegalitate invocate de către martorul N. ori de avizul dat de comisia juridică, cea care a participat și ar fi avut posibilitatea respingerii ori clarificării motivelor fiind secretarul județului, inculpata C., așa cum se retine și în sentința" - Inculpata B. nu are și nu avea nicio legătură cu niciun consilier județean, cu niciun acționar al FC CEAHLĂUL astfel încât față de această împrejurare nu se poate afirma faptul că a dorit/a acceptat obținerea unui beneficiu "pentru altul,,. Sintagma "pentru altul, nu poate fi una abstractă, ci între făptuitor și cel în folosul căruia se obține beneficiu trebuie să existe o legătură conturată penal, o înțelegere frauduloasă" - "funcția inculpatei la acel moment nu cuprindea o normă legală în care să se arate care sunt atribuțiile acesteia, așa cum este cazul președintelului de consiliu județean, secretar al județului, primar, samd." Totodată, în cuprinsul cererii de recurs în casație, s-a susținut că în ceea ce privește latura civilă, se apreciază că "inculpata nu a cauzat niciun prejudiciu CJ NEAMȚ în condițiile în care contractul de asociere și prevederea sumelor în acesta au fost în atributul Consiliului Județean și a departamentului economic. În plus, modul de cheltuire sau mai exact modalitatea de cheltuire a banilor ar fi trebuit să facă obiectul unei analize amănunțite, întrucât legăturile la nivelul banilor sunt subsumate și legăturilor politice. În acest caz, obligarea inculpatei la plata sumei de peste 5 milioane RON, apare ca fiind nedreaptă." De asemenea, prin motivele de recurs în casație s-au mai făcut referiri la Decizia CCR nr. 405/2016 și la jurisprudența relevantă în materie. În concluzie, apărarea inculpatei B. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale pronunțate de Curtea de apel și să se dispună achitarea inculpatei, întrucât conform art. 16 lit. b) raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală iar în ceea ce privește latura civila să se dispună respingerea acesteia ca nefondată.
Cererea de recurs în casație formulată de inculpata C., prin avocat, P., a fost de asemenea, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Prin motivele de recurs în casație formulate, apărarea inculpatei C. a solicitat, potrivit disp. art. 448, alin. (1) pct. 2, lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei pentru infracțiunea de abuz in serviciu in forma calificata prevăzuta de disp. art. 248. raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea 78/2000. Astfel, în motivare, s-a arătat că prin decizia atacată inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală, motiv pentru care se impune achitarea acesteia în temeiul dispozițiilor articolului 396, alin. (5), raportat la disp. art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen. S-a susținut că situația de fapt astfel cum a fost reținută de Curtea de Apel Bacău nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, așa cum a fost prevăzută de dispozițiile art. 248 C. pen., raportat la disp. art. 13 2 din Legea 78/2000, devenind astfel incidente dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. În primul rând s-a arătat că în mod nelegal instanța de apel a pornit in demersul său de analiză juridică devolutivă de la o premisă fundamental eronată, aceea că încheierea unui contract de asociere intre o unitate administrativ teritorială și o persoană juridică de drept privat este interzisă de lege. A susținut apărarea inculpatului că în cauză se pune problema legalității contractului de asociere. Fundamentul condamnării rezidă in modalitatea de interpretare a normelor de drept generale in domeniul administrativ și speciale in materia sportului. În opinia apărării, în cauză se poate dispune achitarea secretarului unității administrativ- teritoriale care a făcut o analiză juridică diferită de cea dată de instanța de apel. În acest sens, s-a susținut că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, reținând că inculpata, in calitate de secretar al UAT Județul Neamț, a încălcat dispozițiile legii și, astfel și-ar fi exercitat defectuos atribuțiunile de serviciu. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001, UAT județul Neamț putea sa se asocieze cu o persoană juridică de drept privat. Acest text care permite asocierea presupune îndeplinirea a două condiții, care în cauza de față erau îndeplinite, respectiv, cocontractantul să fie persoană juridică română, respectiv S.C. FC Ceahlăul S.A. era o astfel de entitate și de asemenea era îndeplinită și condiția utilității publice. A menționat apărarea recurentei inculpate că textul nu face distincție dacă trebuie să fie persoană juridică de drept public sau privat, sau dacă e privată, să fie non profit sau generatoare de profit. De asemenea, a susținut că textele la care face referire Parchetul si instanțele de fond si apel nu au incidență în cauză. Mai exact, articolul 35 din Legea nr. 273/2006, care face referire la posibilitatea asocierii dintre UAT-uri privește această ipoteză, a asocierii dintre aceste entități. În niciun caz nu stabilește interdicția de a fi realizate asocierile prevăzute de articolul 91 alin. (6) din Legea 215/2001. Mai mult, articolul 14 din aceeași lege stipulează că orice cheltuială publică trebuie să aibă o bază legală, iar inculpata a apreciat că baza legală a asocierii era articolul 91 alin. (6) lit. a) din Legea 215/2001. Așadar, acest act, in întregul sau, nu reduce competentele Consiliului Județean. S-a mai arătat că și în situația în care se raportează Legea nr. 273/2006 la Legea nr. 215/2000 se observă că prin legea ulterioară nu s-au adus modificări primei. Dacă legiuitorul și-ar fi dorit in 2006 sa abroge articolul 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001 ar fi făcut-o în mod expres. Dacă și-ar fi dorit să lipsească Consiliul județean de una din atribuțiile sale (de la art. 6 lit. a) ar fi făcut-o in mod explicit. Așadar, apărarea recurentei inculpate a solicitat să se rețină că art. 91 alin. (6) lit. a) indica entitățile cu care se poate face asocierea - persoane juridice romane sau straine, iar nu "cu un organ sau organizație de stat". Referirile la art. 11 din Legea 215/2001 nu pot avea relevanta cată vreme această normă privește modalitățile de cooperare intre UAT. Nici Legea nr. 69/2000 nu stabilește interdicții pentru asocierile prevăzute de articolul 91 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 215/2001. Nici restul normelor din Legea sportului nu pot fi interpretate în sensul interzicerii realizării de contracte de asociere sau a oricărui tip de sprijin. Faptul că S.C. FC Ceahlăul S.A. este structura sportivă de drept privat rezultă din cuprinsul articolului 21 alin. (1) lit. b) și articolul 26 alin. (2) din lege. Totodată, s-a arătat că și a doua condiție este îndeplinită, aceea a utilității publice, susținându-se că fotbalul practicat de FC Ceahlăul era de utilitate publică, aceasta rezultând din conținutul disp. art. 1 și 2 din Legea sportului. Mai mult, articolul 3 din lege prevede că sportul poate fi sprijinit de autoritățile locale. În opinia apărării, în concluzie, dacă la modul general legea definește sportul ca fiind de interes național, în concret acest contract de asociere poate fi catalogat de interes public județen. Astfel, urmează a se aprecia că încheierea contractului de asociere nu este prohibită de lege și pe cale de consecința acțiunea inculpatei de a semna documentele imputate nu poate constitui latura obiectiva a infracțiunii de corupție pentru care a fost condamnată în apel. S-a mai arătat în cuprinsul motivelor de recurs în casație că, în egală măsură, apărarea înțelege să aducă critici de legalitate hotărârii instanței de apel și privitor la modul in care s-a reținut ca element material al infracțiunii semnarea rapoartelor de specialitate și a contractului de asociere. Cu referire la raportul de specialitate, s-a susținut că legislația primară nu impune secretarului UAT vreo obligație de întocmire, verificare sau acordare a vizei de legalitate. În acest sens au fost și apărările detaliate de la fond și din apel, potrivit cărora secretarul nu acorda viza de legalitate decât pentru dispozițiile primarului, respectiv președintele consiliului județean și H.C.L., respectiv H.C.J. (art. 117 lit. a) din Legea 215/2001). Nici O.G. nr. 35 din 2002 nu stabilește obligativități de verificare a legalității, ci doar de realizare a unei proceduri ce are ca finalitate pregătirea ședinței de consiliu. Din această perspectivă apărarea inculpatei consideră că nu pot fi menținute statuările instanței de apel potrivit cărora secretarul U.A.T. are în fisa postului atribuții de verificare a legalității proiectelor de hotărâri, cată vreme Curtea Constituțională a stabilit că există infracțiune de abuz în serviciu doar în ipoteza încălcării normelor din legislația primară. S-a mai arătat că potrivit aceluiași raționament și semnarea contractului de asociere nu poate constitui element material al infracțiunii de abuz in serviciu, câtă vreme legislația primara nu impune în sarcina secretarului vreo obligație de a verifica legalitatea acestui tip de document. Mai mult, chiar legislația primară stabilește imperativ ca doar primarul, respectiv președintele Consiliului județean, este abilitat sa reprezinte UAT în relațiile cu terții. În consecință, apărătorul recurentei inculpate C. a solicitat admiterea recursului în casație și în consecință să se dispună achitarea inculpatei conform art. 16 lit. b). teza 1 C. proc. pen.
Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpata D., prin avocat, Q., s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Apărarea inculpatei D. a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) C. proc. pen., admiterea recursului și, în consecință, casarea deciziei penale nr. 358 din data de 15.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, achitarea inculpatei D. în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.- fapta nu este prevăzută de legea penală, precum și suportarea cheltuielilor de judecată pricinuite recurentei inculpate în toate stadiile, fond, apel și recurs în casație, de către părțile civile potrivit art. 276 alin. (5) C. proc. pen. În motivare, s-a susținut că în cauză inculpata D. a fost condamnată pentru fapte care în opinia recurentei nu sunt prevăzute de legea penală, iar motivul invocat se subsumează, printre altele, situației în care faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii. Așadar, s-a arătat că în ceea ce o privește pe inculpată este incidentă ipoteza în care elementele de fapt așa cum au fost reținute de către instanța de apel prin Decizia nr. 358 din data de 15.04.2021 nu se regăsesc în conținutul legal al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei D., și anume: - atribuția pretins a fi fost încălcată nu este prevăzută de lege; - urmarea imediată prevăzută de legea penală presupune ca de facto folosul să fi fost obținut nelegal, iar așa cum se va vedea acesta a fost obținut în mod legal; - inexistența raportului de cauzalitate între încălcarea presupusei atribuții de serviciu și rezultatul efectiv produs; - inexistența formei de vinovăție (intenția directă sau indirectă) cu care era necesar sa fie săvârșită fapta prevăzută de legea penală. S-a arătat că recurentei inculpate i s-a reținut în forma continuată două fapte de abuz în serviciu, fiecare în parte având mai multe acte materiale, or, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul cererii de recurs în casație, s-a arătat că din analiza fiecărei conduite presupus a fi infracțională, faptele imputate nu se circumscriu unei atribuții de serviciu prevăzute de lege. În esență, s-a arătat că dreptul de a propune proiecte de hotărâri de consiliu local nu reprezintă o atribuție de serviciu în sensul legii penale; referitor la aprobarea raportului de specialitate această atribuție în mod evident nu este menționată într-o lege organică sau într-un alt act normativ cu putere de lege de tip O.G. în concordanță cu prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016; referitor la semnarea actului adițional s-a arătat că prin reținerea acestei fapte instanța a trecut de limitele investirii și că aceasta faptă nu a fost săvârșită de persoana a cărei răspundere se atrage, ci de către o alta persoana, respectiv celălalt viceprirnar - R. care nu a avut nici măcar calitatea de suspect; semnarea actului adițional nu constituie decât o punere în aplicare a Hotărârii de Consiliu Local. S-a mai susținut că, în concret, fapta de a semna actul adițional (faptă care nu a fost săvârșită de inculpata D.) nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dat fiind faptul că acesta nu este susceptibilă a încălca prevederile legale menționate de către instanța de apel "art. 69 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 215/2001 și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, întrucât S.C. FC CEAHLĂUL S.A. Piatra Neamț nu era o structură sportivă fără scop patrimonial, nu s-a finanțat un proiect de interes public local, iar asocierea nu s-a realizat între autorități deliberative, ci între Consiliul Local Piatra Neamț și o societate comercială pe acțiuni". Acest fapt rezidă din teza conform căreia nu semnătura viceprimarului - care a pus în executarea hotărârea de consiliu local - a produs așa zisa încălcare, ci tocmai hotărârea de consiliu local menționată. Per a contrario, în cazul în care nu era pusă hotărârea în executare, primarul/viceprimarul neavând prerogativa de a verifica/a ataca legalitatea actului administrativ, puteam vorbi de o răspundere contravențională sau chiar penală. S-a mai menționat că verificarea legalității propunerii nu este de competența viceprimarului delegat de primar în privința proiectului de hotărâre, acesta fiind scopul pentru care legea instituie mai multe filtre pentru verificarea legalității, astfel cum au fost detaliate pe larg în motivele de recurs; nu numai că legea nu prevede atribuția viceprimarului- prin delegarea de atribuții a primarului- de a cenzura această legalitate, dar chiar o interzice. Conchizând, s-a menționat că faptele imputate recurentei nu se circumscriu atribuțiilor prevăzute de lege în sensul dat de Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale. Cele două condiții (atribuția de serviciu să fie prevăzută de lege și actul îndeplinit în exercitarea atribuțiilor de serviciu să încalce o dispoziție în legislația primară) trebuie îndeplinite în mod cumulativ, pentru a putea fi îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu. Numai în măsura în care ar fi îndeplinite cumulativ aceste două condiții impuse de Decizia Curții Constituționale s-ar putea analiza întrunirea celorlalte elemente constitutive, impunându-se astfel casarea deciziei recurate și achitarea recurentei inculpate D. pentru că faptele ce îi sunt impute nu sunt prevăzute de legea penală. Cu privire la rezultatul infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248 1 Col penal prin raportare la art. 13 2 din Legea 78/2000, s-a arătat că prin Legea nr. 187/2012 a operat dezincriminarea faptei atât cu privire la folosul legal obținut, cat și cu privire la un eventual folos nepatrimonial în mod legal obținut. Drept urmare, pentru ca infracțiunea ce i se impută recurentei inculpate să aibă rezultatul prevăzut de norma de incriminare, acest folos - in concreto, suma de bani care a fost virată societății FC Ceahlăul - sa fie obținută în mod nelegal. Or, pentru argumentele prezentate în scris s-a susținut că obținerea folosului necuvenit, ca rezultat al presupusei infracțiuni, nu se circumscrie spetei deduse judecații; acesta a fost legal obținut în virtutea unor acte administrative legale. S-a mai susținut că potrivit art. 36 din Legea nr. 215/2001 este posibilă asocierea cu o societate comercială, fie prin asociere simplă, fie prin asociere în participațiune în condițiile Codului Comercial valabil la data încheierii contractelor. Pe parcursul litigiului s-a arătat că interesul public local există și atât timp cât interesul este menționat/există și încheierea unui asemenea contract este posibilă și legală, iar instanța de control judiciar nu putea imputa recurentei încălcarea unei presupuse atribuții care de facto reprezintă în esență oportunitatea în emiterea actului administrativ. Totodată, s-a susținut de apărarea inculpatei D. că faptele recurentei nu erau apte să producă urmarea prevăzută de art. 248 C. pen. anterior raportat a art. 248 1 C. pen. prin raportare la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, susținându-se inexistența raportului de cauzalitate. Astfel, s-a precizat că faptele reținute în sarcina recurentei inculpate nu erau apte să producă prejudicii și mai exact un presupus folos necuvenit. Așadar, întocmirea unor propuneri care la final se puteau regăsi/sau nu în hotărâri de consiliu local și aprobarea unor rapoarte de specialitate doar după ce au fost emise toate avizele de specialitate, inclusiv al compartimentului juridic, nu sunt susceptibile nici in abstract, nici in concreto, să producă rezultatul prevăzut de către norma de incriminare. Prin urmare, pentru motivele prezentate pe larg în cererea de recurs în casație, apărarea a solicitat casarea sentinței recurate și achitarea inculpatei D. și în ceea ce privește inexistența raportului de cauzalitate. În fine, în motivarea recursului în casație s-a susținut că faptele concrete reținute în hotărârea de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate subiectivă prevăzute de norma de incriminare și pentru motivele prezentate pe larg s-a menționat că inculpatei nu i se poate imputa cu titlu de intenție faptele presupus a fi fost săvârșite, impunându-se așadar achitarea sa. În consecință, apărătorul recurentei a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 358/2021 din data de 15.04.2021 pronunțată de instanța de apel și achitarea inculpatei D. în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7- fapta nu este prevăzută de legea penală, date fiind argumentele expuse în cadrul prezentei cereri de recurs.
Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul E., prin avocat P., de asemenea, a fost întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. În motivare, în cuprinsul recursului în casație formulat, apărarea inculpatului a susținut că prin decizia atacată inculpatul E. a fost condamnat pentru o faptă care nu e prevăzută de legea penală, respectiv pentru infracțiunea de abuz in serviciu in forma calificata prevăzuta de disp. art. 248. raportat la art. 248 1 C. pen. anterior și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care se impune achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor articolului 396, alin. (5), raportat la disp. art. 16, alin. (1), lit. b), teza 1 C. proc. pen. A susținut apărarea inculpatului că în raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută de Curtea de Apel Bacău, aceasta nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, așa cum a fost prevăzută de dispozițiile art. 248 C. pen., raportat la disp. art. 13 2 din Legea 78/2000, devenind astfel incidente dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. În esență, s-a arătat că instanțele de fond și de apel au reținut că toți inculpații din cauză, fiecare potrivit funcției pe care o avea, și-ar fi îndeplinit atribuțiunile de serviciu în mod defectuos, apreciind că această asociere este permisă de lege, semnând diferite acte specifice (referat de specialitate, hotărâre de Consiliu Local sau Județean, contract). Apărarea inculpatului a menționat că nu înțelege să conteste această situație de fapt, ci să se semn
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.