CASE OF SADIO v. ITALY

CAUZUL CU PREZENTA SECȚIUNE DE SADIO v. ITALIA (Declarația nr. 3571/17) JUDGMENT STRASBOURG 16 noiembrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Sadio v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca compusă din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele Lado Chanturia, Mattias Guyomar , judecători și Sophie Piquet, Grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererea (nu. 3571/17) împotriva Republicii Italiene depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 11 ianuarie 2017 de către un național malian, dl Macalou Sadio („reclamantul”), care s-a născut în 1997 și trăiește în Trieste, și a fost reprezentat de dl M. Paggi și dl Varali, avocați care practică în Padova; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul italian („ Guvernul”), reprezentată de fostul lor agent, dna Spatafora, și agentul lor, dl L. D’Ascia; hotărârea de a acorda prioritate cererii (art. 41 din Regulamentul Curții); observațiile părților; după ce a deliberat în particular la 12 octombrie 2023, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la condițiile slabe ale locațiilor reclamantului în centrul de recepție din Cona (Venice). Reclamantul a ajuns pe coasta Siciliei la 29 mai 2016 la bordul unei nave improvizate. La 31 mai 2016 a fost transferat la centrul de recepție Cona. Se pare din dosarul că reclamantul a rămas în cel de mai sus A menționat instalația de primire până la cel puțin 27 ianuarie 2017. EVALUAREA TRIBUNALULUI ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 3 A CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns că condițiile sale de primire în Cona au fost sărace. El a susținut că centrul a fost suprapopulat și că a existat o lipsă de facilități de bază, cum ar fi încălzirea adecvată și apa caldă și lipsa accesului la asistență medicală. De asemenea, reclamantul s-a plâns că lipsea asistență psihologică și juridică și un număr insuficient de membri ai personalului și de interpreti. Reclamantul a prezentat o serie de imagini care au arătat, printre altele, dormitori suprapopulați. De asemenea, a prezentat o întrebare parlamentară prezentată de un membru al parlamentului la 6 decembrie 2016, după vizita Cona la 16 Noiembrie 2016. Documentul relevant a indicat că centrul are 1.256 persoane care locuiesc în șapte corturi mari și suprapopulate care măsoară de la 340 la 1.500 mp. Raportul a afirmat că centrul era insuficient de personal și că asistența medicală, furnizată de practicieni locali care trebuiau să aibă grijă de un număr mare de pacienți, era inadecvată. De asemenea, s-a remarcat că unele persoane locuiau în centru de mai mult de un an. În plus, reclamantul a prezentat un raport privind o vizită la centru de către organizația neguvernamentală. Associazione Giuristi Democratici. Raportul a afirmat că, la momentul vizitei din 4 ianuarie 2017, centrul are 1.400 de persoane. Potrivit acestui raport, migranții au fost îngropați în clădiri mici de cărămidă și corturi mari fără încălzire adecvată. Bunkbed-uri au fost plasate atât de aproape, încât nu există spațiu de trecere între ele. Numărul de mese și scaune de cantină a fost insuficient în comparație cu numărul de persoane care mănâncă. Doar un medic a fost prezent în timpul zilei în centru, în timp ce o asistentă a fost acolo noaptea și în timpul sărbătorilor. Guvernul a susținut că condițiile structurale, de sănătate și de siguranță în centrul de recepție Cona au fost adecvate. 10. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 11. Principiile generale privind condițiile materiale din centrele de primire a migranților, în special în ceea ce privește situația din Cona la momentul sejurului reclamantului în acea instituție, au fost rezumate în Darboe și Camara c. Italia (nr. 5797/17, 21 iulie 2022, §§§ 167-73). 12. Prin urmare, Tribunalul consideră că, având în vedere lungimea și condițiile cazării sale în centrul de primire a adulților Cona, reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant și că a existat o încălcare a art. 3 din Convenție. ARTICOLUL 13 ALEGAT AL CONVENȚIEI 13. Reclamantul a susținut, de asemenea, că nu avea la dispoziție niciun remediu eficace prin care să-și ridice plângerile în temeiul art. 3 din Convenție. 14. Guvernul a observat că dreptul reclamantului la un remediu eficace în ceea ce privește art. 3 din Convenția a fost respectat. 15. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 16. Principiile generale privind disponibilitatea la nivel național a unui remediu pentru aplicarea substanței drepturilor și libertăților Convenției au fost rezumate în Darboe și Camara 17. În cazul menționat anterior, Curtea a concluzionat că Guvernul nu a indicat niciun remediu specific prin care reclamantul ar fi putut să se plângă de condițiile sale de primire în Cona și a constatat încălcarea art. 13 din Convenție. În consecință, a existat o încălcare a articolului 13 din convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 20. Reclamantul a solicitat 15.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale referitoare la presupusa încălcare a articolului 3 din convenție și 10.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale rezultate din presupusa încălcare a articolului 13 din convenție. 14.401.51 pentru costurile și cheltuielile suportate în favoarea Curții de către fiecare dintre cei doi reprezentanți legali ai săi 21. Guvernul s-a opus acestor cereri. 22. Curtea atribuie reclamantului 5000 EUR pentru prejudiciu moral care rezultă din încălcarea articolelor 3 și 13 din Convenție. 23. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil acordarea de 4000 EUR care acoperă costurile procedurii în fața Curții, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 3 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 5000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 4000 EUR (patru mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 16 noiembrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Sophie Piquet Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar

FIFTH SECTION

CASE OF SADIO v. ITALY

(Application no. 3571/17)

JUDGMENT

STRASBOURG

16 November 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Sadio v. Italy,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström

, President

,

Lado Chanturia,

Mattias Guyomar

, judges

,

and Sophie Piquet,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

3571/17) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 11 January 2017 by a Malian national, Mr Macalou Sadio (“the applicant”), who was born in 1997 and lives in Trieste, and was represented by Mr M. Paggi and Mr

E.

Varali, lawyers practising in Padua;

the decision to give notice of the application to the Italian Government (“the Government”), represented by their former Agent, Ms

E.

Spatafora, and their Agent, Mr L. D’Ascia;

the decision to give priority to the application (Rule 41 of the Rules of Court);

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 12 October 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the poor conditions of the applicant’s accommodations in the reception centre in Cona (Venice). The applicant reached the coast of Sicily on 29

May 2016 aboard a makeshift vessel. On 31

May 2016 he was transferred to the Cona reception centre.

2.

It appears from the case file that the applicant remained in the above

‑

mentioned reception facility until at least 27 January 2017.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 3 OF THE CONVENTION

3.

The applicant complained that his reception conditions in Cona had been poor. He alleged that the centre had been overcrowded and that there had been a lack of basic facilities, such as proper heating and hot water, and a lack of access to medical care. The applicant also complained that there had been a lack of psychological and legal assistance and an insufficient number of staff members and interpreters.

4.

The applicant submitted a number of pictures showing, among other things, overcrowded dormitories.

5.

He also provided a parliamentary question submitted by a member of parliament on 6 December 2016 following a visit to Cona on 16

November 2016. The relevant document indicated that the centre housed 1,256 people living in seven large, overcrowded tents measuring from 340 to 1,500

sq.

m.

6.

The report stated that the centre was understaffed and that healthcare, provided by local practitioners who had to take care of a high number of patients, was inadequate. It was also noted that some people had been residing in the centre for more than one year.

7.

In addition, the applicant submitted a report on a visit to the centre by the non-governmental organisation

Associazione Giuristi Democratici. The report stated that, at the time of the visit on 4

January 2017, the centre had housed 1,400 people.

8.

According to that report, migrants were crammed into small brick buildings and large tents without proper heating. Bunkbeds were placed so closely together that there was no space to pass between them. The number of canteen tables and chairs was insufficient compared to the number of people eating. Only one doctor was present during the day in the centre, while one nurse was there at night and during the holidays.

9.

The Government submitted that the structural, health and safety conditions in the Cona reception centre had been appropriate.

10.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

11.

The general principles concerning the material conditions in migrant reception centres, with regard in particular to the situation in Cona at the time of the applicant’s stay in that facility, have been summarised in

Darboe and Camara v. Italy

(no. 5797/17, 21 July 2022, §§ 167-73).

12.

The Court sees no reason to depart from the conclusion reached in the above-mentioned case. It therefore considers that, having regard to the length and the conditions of his accommodations in the Cona adult reception centre, the applicant was subjected to inhuman and degrading treatment and that there has been a breach of Article 3 of the Convention.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

13.

The applicant also submitted that he had not had at his disposal any effective remedy by which to raise his complaints under Article 3 of the Convention.

14.

The Government observed that the applicant’s right to an effective remedy with regard to Article 3 of the Convention had been respected.

15.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

16.

The general principles concerning the availability at national level of a remedy to enforce the substance of the Convention rights and freedoms have been summarised in

Darboe and Camara

(cited above, §§

193-95).

17.

In the above-mentioned case, the Court concluded that the Government had failed to indicate any specific remedy by which the applicant could have complained about his reception conditions in Cona and found a breach of Article 13 of the Convention.

18.

The Court is of the view that there is no reason to hold otherwise in the present case.

19.

There has accordingly been a violation of Article

13 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

20.

The applicant claimed 15,000 euros (EUR) in respect of non

‑

pecuniary damage relating to the alleged violation of Article 3 of the Convention and EUR 10,000 in respect of non-pecuniary damage resulting from the alleged violation of Article 13 of the Convention. He also claimed EUR

14,401.51 for the costs and expenses incurred before the Court by each of his two legal representatives.

21.

The Government opposed those claims.

22.

The Court awards the applicant EUR 5,000 in respect of non

‑

pecuniary damage resulting from the violation of Articles 3 and 13 of the Convention.

23.

Having regard to the documents in its possession, the Court considers it reasonable to award EUR 4,000 covering the costs of the proceedings before the Court, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 3 of the Convention;

Holds

that there has been a violation of Article 13 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts:

(i)

EUR

5,000

(five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR

4,000

(four thousand euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 16 November 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Sophie Piquet

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President