Govorushko împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1954 și trăiește în regiunea Moscova. La 7 august 2000 a fost deschis un caz penal în contrabanda de bunuri de consum. La 17 ianuarie 2005, reclamantul a fost arestat pe suspect de participare la o întreprindere criminală, contrabandă, evaziune vamală și fraudă. În perioada aprilie-noiembrie 2005 reclamantul a primit acces la materialele din dosarul de caz. La 29 noiembrie 2005, cauza a fost depusă în judecată la Curtea de district Avtozavodskiy din Nizhniy Novgorod. Potrivit Guvernului, materialele de caz au constituit 113 de ligatori; au fost acuzate împotriva a cinci persoane care au acționat în conspirație; lista martorilor a inclus șaptezeci și șase martori de urmărire penală din mai multe orașe din Rusia, Belarus, Ucraina, China și Italia, precum și douăzeci și cinci de martori și experți pentru apărare.

10. La 16 decembrie 2005, Curtea de District Avtozavodskiy a organizat audierea preliminară și a stabilit data de deschidere a procesului pentru 28 decembrie 2005. 11. La 23 martie 2006, Curtea de District Avtozavodskiy a ordonat ca cazul să fie remis la Procuratura Generală pentru corectarea defectelor din acuzarea împotriva reclamantului. Această decizie a fost respinsă de Curtea Regională Nizhniy Novgorod la 2 mai 2006, care a trimis cazul înapoi la Curtea de District. 12. La 29 mai 2006, procesul a reluat, dar a rămas ulterior de la 23 iunie la 24 iulie 2006. 13. La 31 ianuarie 2007, reclamantul a fost eliberat pe cauțiune. 14. Potrivit informațiilor furnizate de părți și al elementelor disponibile în dosarul de până în prezent, procedura penală este încă în așteptare în fața instanței de judecată.

15. La 19 ianuarie 2005, Curtea de districtă Lefortovskiy din Moscova a retras reclamantul în custodie din cauza faptului că a fost acuzat de infracțiuni grave și deosebit de grave și a putut absoarce sau interfera cu ancheta, fără a cita motive specifice pentru aceste concluzii. La 7 februarie 2005, Curtea de oraș din Moscova a susținut decizia privind recursul. 16. La 15 martie, 12 mai, 12 iulie și 13 octombrie 2005, Curtea de District Lefortovskiy a prelungit detenția reclamantului. De fiecare dată când a menționat, folosind o formulă de rezumat, gravitatea acuzației împotriva reclamantului și a „scrie să creadă că el va absoarde sau va interfera cu procedura penală”. La 19 aprilie, 7 iunie, 22 august și 9 noiembrie 2005, Curtea Orașului Moscova a susținut ordinile de prelungire în apel.

17. În hotărârile din 19 aprilie și 7 iunie 2005, Curtea Orașului a constatat după cum urmează (celasiul paragraf inclus în ambele hotărâri): „Reclamantul] este acuzat de infracțiuni, inclusiv de infracțiuni grave, pedepsite cu mai mult de doi ani de închisoare. Circumstanțele factuale ale infracțiunii imputate [reclamantului] solicită presupunerea că, odată ce a fost eliberat, el ar fugi din anchetă și proces, ar reuși sau ar interfera altfel cu procedura penală.

În aceste circumstanțe, instanța [prima instanță] constată că orice altă măsură preventivă, neprivintă, nu poate fi aplicată [reclamantului], pare justificată.” 18. Hotărârea Tribunalului din 9 noiembrie 2005 conține, de asemenea, următorul pasaj: „Argumentul din partea apărării conform căruia [prima instanță] nu a luat în considerare absența unor dovezi obiective privind implicarea [reclamantului] în comisia infracțiunii imputate, este fără substanță, deoarece, în extinderea detenției reclamantului, instanța [prima instanță] nu a formulat nicio concluzie cu privire la vina acuzatului sau la corectitudinea caracterizării faptelor din drept.” 19. La 29 noiembrie 2005, reclamantul a fost mutat în centrul de încarcerare nr. IZ-52/1 în Nizhniy Novgorod.

20. La 16 decembrie 2005, Tribunalul de district Avtozavodskiy a prelungit detenția reclamantului, referindu-se la gravitatea acuzațiilor și riscul că ar interfera cu cursul procesului deoarece alți doi acuzați au intrat în ascunzire. 21. La 1 iunie 2006, Curtea de district Avtozavodskiy, prin o decizie, a ordonat să prelungească detenția reclamantului și a co-apărătorului său până la 2 septembrie 2006, hotărând după cum urmează: „În decizia de prelungire a perioadei de detenție, instanța ia în considerare faptul că măsura de reținere a [reclamantului și a co-apărătorului său] a fost impusă în conformitate cu articolele 97-101 și 108 din Codul de procedură penală, deoarece există motive suficiente pentru a crede că ar absoarce ancheta și judecată sau ar interfera cu procedura penală.

Motivele care justifică aplicarea măsurii de reținere persistă încă până în prezent. Referințe pozitive ale inculpaților și bolile lor medicale nu îndepărtează motivele pentru a crede că pot abscinde deoarece sunt acuzate de infracțiuni deosebit de grave”. 22. Avocatul reclamantului a depus un recurs. El a susținut, în special, că instanța de primă instanță nu a luat în considerare faptele care mitigează pentru eliberarea reclamantului, cum ar fi absența antecedentelor penale anterioare, referințe pozitive, un loc permanent de reședință, legăturile familiale stabile cu soția sa, copiii și nepotii, bolile cronice, precum și perioada lungă de detenție care depășese deja 15 luni.

23. La 26 iunie 2006, Curtea Regională Nizhniy Novgorod a susținut în apel ordinul de prelungire din 1 iunie 2006, menționând că motivele inițiale care justifică deținerea reclamantului și a condamnării sale în custodie au fost încă obținute și că apărarea nu a prezentat niciun argument care justifică o modificare a măsurii preventive. 24. La 21 august și 16 noiembrie 2006, Curtea de district Avtozavodskiy a acordat noi extensii de detenție a reclamantului și a co-apărătorului său, invocand două motive: că acestea au fost acuzate de infracțiuni deosebit de grave pedepsite cu până la 12 ani de închisoare și că reclamantul a fost arestat inițial deoarece ancheta a primit informații despre intenția sa de a abscond.

25. În decizia din 21 august 2006, Curtea de District a constatat că: „...dacă măsurile preventive sunt înlocuite cu una mai lentă, există riscul ca acuzații să nu apară la proces; de aceea, numai măsurile de custodie pot... să asigure protecția intereselor statului și societății împotriva crimei și posibilitatea unui proces echitabil”. 26. Decizia din 16 noiembrie 2006 a aplicat o formulare oarecum diferită, care se citește după cum urmează: „O altă măsură preventivă, mai liniștită, cum ar fi cauțiunea, nu ar putea asigura un proces echitabil în acest caz. Din acest motiv, necesitatea de a asigura o protecție efectivă a intereselor publice – în ciuda presupunerii de nevinovăție și a perioadelor lungi de detenție a ambelor acuzate – justifică o deplasare de la principiul libertății individuale.” 27. La 11 septembrie și 15 decembrie 2006, Curtea Regională Nizhniy Novgorod a susținut, într-un mod rezumat, deciziile de mai sus.

28. La 30 ianuarie 2007, Curtea de district Avtozavodskiy a acordat reclamantului și co-apărătorului cererii de eliberare pe cauțiune. Acesta a constatat că, deși riscul de abscondare a existat încă, cu trecerea timpului că riscul nu mai era suficient pentru a justifica o încălcare a principiului libertății individuale. Cauza a fost stabilită la 1.500.000 de ruble ruse (aproximativ 44.000 de euro). În ziua următoare, reclamantul a fost eliberat.

29. De la 1 iulie 2002, problemele de detenție au fost reglementate de Codul de Procedură Penală al Federației Ruse (Legea nr. 174-FZ din 18 decembrie 2001). 30. „Mesure preventive” sau „măsuri de reținere” (мер Dacă este necesar, se poate solicita suspectului sau acuzatului să arate (art. 112). 31. Atunci când se decide o măsură preventivă, instanța trebuie să ia în considerare dacă există „foarte suficiente de a crede” că acuzatul ar abscinde în timpul anchetei sau procesului, să reintervină sau să intervină în stabilirea adevărului (art. 97). De asemenea, trebuie să ia în considerare gravitatea acuzației, informațiile privind caracterul acuzatului, profesia sa, vârstă, starea de sănătate, statutul de familie și alte circumstanțe (art. 99). 32. Detenția poate fi ordonată de către o instanță în cazul în care acuzația are o condamnare de cel puțin doi ani de închisoare, cu condiția ca o măsură preventivă mai puțin restrictivă să se aplice (art. 108 § 1). 33. După arestarea suspectului este pus în custodie „în timpul anchetei”.

Perioada maximă permisă de detenție “în timpul anchetei” este de două luni, dar poate fi prelungită până la șase luni. Alte prelungiri de până la 12 sau 18 luni pot fi autorizate numai dacă acuzatul este acuzat de infracțiuni grave sau deosebit de grave (art. 109 § 1-3). 34. De la data în care procurorul transmite cazul la instanța de judecată, detenția inculpatului este „în timpul procesului”. Termenul de detenție “în timpul procesului” se calculează până la data în care se pronunță hotărârea.

În mod normal, aceasta nu poate depăși șase luni, dar dacă cazul se referă la infracțiuni grave sau deosebit de grave, instanța de judecată poate aproba una sau mai multe prelungiri de maximum trei luni (art. 255 §§ 2 și 3). 35. Statul sau tesoreria regională este responsabil – indiferent de orice vină de către oficialii de stat – pentru daunele suportate de un individ din cauza, în special, urmăririi penale ilegale sau aplicarea ilegală a unei măsuri preventive sub formă de plasare în custodie (art. 1070 § 1 din Codul Civil). 36. O instanță poate deține târgul responsabil pentru prejudiciu moral suportate de un individ prin acțiuni care afectează drepturile sale personale neproprietate, cum ar fi dreptul la integritate personală și dreptul la libertate de circulație (articolele 150 și 151 din Codul civil).

Daunele morale trebuie compensate indiferent de vina tortului în cazul condamnării ilegale sau al urmăririi penale sau al aplicării ilegale a unei măsuri preventive sub formă de plasare în custodie (art. 1100 § 2).

5. The applicant was born in 1954 and lives in the Moscow Region. 6. On 7 August 2000 a criminal case was opened into smuggling of consumer goods. 7. On 17 January 2005 the applicant was arrested on suspicion of participation in a criminal enterprise, smuggling, customs duty evasion and fraud. 8. From April to November 2005 the applicant was granted access to the materials in the case file. 9. On 29 November 2005 the case was referred for trial before the Avtozavodskiy District Court of Nizhniy Novgorod. According to the Government, the case materials comprised 113 binders; charges had been brought against five individuals who had acted in conspiracy; the witnesses' list included seventy-six prosecution witnesses from several cities in Russia, Belarus, Ukraine, China and Italy, as well as twenty-five witnesses and experts for the defence.

10. On 16 December 2005 the Avtozavodskiy District Court held the preliminary hearing and fixed the opening trial date for 28 December 2005. 11. On 23 March 2006 the Avtozavodskiy District Court ordered that the case be returned to the Prosecutor General's Office for correcting defects in the indictment against the applicant. That decision was set aside by the Nizhniy Novgorod Regional Court on 2 May 2006, which referred the case back to the District Court. 12. On 29 May 2006 the trial resumed but it was subsequently stayed from 23 June to 24 July 2006. 13. On 31 January 2007 the applicant was released on bail. 14. According to the information provided by the parties and the elements available in the case-file to date, the criminal proceedings are still pending before the trial court.

15. On 19 January 2005 the Lefortovskiy District Court of Moscow remanded the applicant in custody on the ground that he was charged with serious and particularly serious offences and could abscond or interfere with the investigation, without citing specific reasons for these findings. On 7 February 2005 the Moscow City Court upheld the decision on appeal. 16. On 15 March, 12 May, 12 July and 13 October 2005 the Lefortovskiy District Court extended the applicant's detention. Each time it referred, using a summary formula, to the gravity of the charge against the applicant and to “grounds to believe that he would abscond or interfere with the criminal proceedings”. On 19 April, 7 June, 22 August and 9 November 2005 the Moscow City Court upheld the extension orders on appeal.

17. In the decisions of 19 April and 7 June 2005 the City Court found as follows (the same paragraph featured in both decisions): “[The applicant] is charged with crimes, including particularly serious crimes, punishable with more than two years' imprisonment. The factual circumstances of the offence imputed to [the applicant] call for the assumption that, once released, he would flee from the investigation and trial, re-offend or otherwise interfere with the criminal proceedings.

In these circumstances, the [first-instance] court's finding that any other, non-custodial preventive measure may not be applied to [the applicant], appears justified.” 18. The City Court's decision of 9 November 2005 also contained the following passage: “The argument by the defence that the [first-instance] court did not take into account absence of any objective evidence of [the applicant's] involvement in the commission of the imputed offence, is without substance because, in extending the applicant's detention, the [first-instance] court did not make any findings as to the guilt of the accused or as to correctness of characterisation of the facts in law.” 19. On 29 November 2005 the applicant was moved to remand centre no. IZ-52/1 in Nizhniy Novgorod.

20. On 16 December 2005 the Avtozavodskiy District Court extended the applicant's detention, referring to the gravity of the charges and the risk that he would interfere with the course of the trial because two other defendants had gone into hiding. 21. On 1 June 2006 the Avtozavodskiy District Court, by one decision, ordered to extend the applicant's and his co-defendant's detention until 2 September 2006, holding as follows: “In deciding on extending the period of detention, the court takes into account that the measure of restraint in respect of [the applicant and his co-defendant] was imposed in accordance with Articles 97-101 and 108 of the Code of Criminal Procedure as there existed sufficient grounds to believe that they would abscond investigation and trial or interfere with the criminal proceedings.

The grounds justifying the application of the measure of restraint still persist to date. Positive references of the defendants and their medical ailments do not remove the grounds to believe that they can abscond because they are charged with particularly serious offences”. 22. Counsel for the applicant filed an appeal. He submitted, in particular, that the first-instance court had failed to take into account the facts mitigating for the applicant's release, such as the absence of a prior criminal record, positive references, a permanent place of residence, stable family connections with his wife, children and grandchildren, chronic ailments, and the long period of detention which had already exceeded fifteen months.

23. On 26 June 2006 the Nizhniy Novgorod Regional Court upheld on appeal the extension order of 1 June 2006, noting that the initial grounds justifying the holding of the applicant and his co-defendant in custody still obtained and that the defence had not put forward any arguments warranting a change in the preventive measure. 24. On 21 August and 16 November 2006 the Avtozavodskiy District Court granted further extensions of the applicant's and his co-defendant's detention, invoking two grounds: that they were charged with particularly serious offences punishable with up to twelve years' imprisonment, and that the applicant had been initially arrested because the investigation had received information about his intention to abscond.

25. In the decision of 21 August 2006 the District Court found that: “...if the preventive measure is replaced with a more lenient one, there exists a risk that the defendants would not appear at trial; thus, only the custodial measure may... ensure the protection of the interests of the State and society against crime and the possibility of a fair trial.” 26. The decision of 16 November 2006 employed a somewhat different wording which read as follows: “Another, more lenient preventive measure, such as bail, would not be able to ensure a fair trial in this particular case. For that reason the need to ensure an effective protection of the public interests – notwithstanding the presumption of innocence and long periods of detention of both defendants – justifies a departure from the principle of individual liberty.” 27. On 11 September and 15 December 2006 the Nizhniy Novgorod Regional Court upheld, in a summary fashion, the above decisions.

28. On 30 January 2007 the Avtozavodskiy District Court granted the applicant's and his co-defendant's application for release on bail. It found that, although the risk of absconding still existed, with the passage of time that risk was no longer sufficient to justify a breach of the principle of individual liberty. The bail was set at 1,500,000 Russian roubles (approximately 44,000 euros). On the following day the applicant was released.

29. Since 1 July 2002 detention matters have been governed by the Code of Criminal Procedure of the Russian Federation (Law no. 174-FZ of 18 December 2001). 30. “Preventive measures” or “measures of restraint” (меры пресечения) include an undertaking not to leave a town or region, personal surety, bail and detention on remand (Article 98). If necessary, the suspect or accused may be asked to give an undertaking to appear (Article 112). 31. When deciding on a preventive measure, the court is required to consider whether there are “sufficient grounds to believe” that the accused would abscond during the investigation or trial, re-offend or interfere with the establishment of the truth (Article 97). It must also take into account the gravity of the charge, information on the accused's character, his or her profession, age, state of health, family status and other circumstances (Article 99). 32. Detention may be ordered by a court if the charge carries a sentence of at least two years' imprisonment, provided that a less restrictive preventive measure cannot be applied (Article 108 § 1). 33. After arrest the suspect is placed in custody “during the investigation”.

The maximum permitted period of detention “during the investigation” is two months but it can be extended for up to six months. Further extensions for up to twelve or eighteen months may be authorised only if the accused is charged with serious or particularly serious criminal offences (Article 109 §§ 1-3). 34. From the date the prosecutor forwards the case to the trial court, the defendant's detention is “during the trial”. The term of detention “during the trial” is calculated to the date the judgment is given.

It may not normally exceed six months, but if the case concerns serious or particularly serious criminal offences, the trial court may approve one or more extensions of no longer than three months each (Article 255 §§ 2 and 3). 35. The State or regional treasury is liable – irrespective of any fault by State officials – for the damage sustained by an individual on account of, in particular, unlawful criminal prosecution or unlawful application of a preventive measure in the form of placement in custody (Article 1070 § 1 of the Civil Code). 36. A court may hold the tortfeasor liable for non-pecuniary damage incurred by an individual through actions impairing his or her personal non-property rights, such as the right to personal integrity and the right to liberty of movement (Articles 150 and 151 of the Civil Code).

Non-pecuniary damage must be compensated for irrespective of the tortfeasor's fault in the event of, in particular, unlawful conviction or prosecution or unlawful application of a preventive measure in the form of placement in custody (Article 1100 § 2).