ÎCCJ, Secția penală

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. () pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție prevăzută în art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) raportat la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. de la 1969;

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea de infracțiuni de fals în formă continuată săvârșită în realizarea scopul urmărit prin infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale);

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (1) C. pen. de la 1969;

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată săvârșită în realizarea scopul urmărit prin infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale) cu art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale;

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen. de la 1969, cu eliminarea prevederilor art. 25 C. pen. de la 1969, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. proc. pen., cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea 682/2002 rep. privind protecția martorilor, la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. de la 1969 s-a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea a 14 (paisprezece) infracțiuni de șantaj prevăzute în art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 17 alin. (1) lit. d)/1 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea 682/2002 rep. privind protecția martorilor, la 14 (paisprezece) pedepse de câte 4 ani închisoare fiecare (fapte săvârșite asupra numiților S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF.); În baza art. 65 C. pen. de la 1969 s-a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor, la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. de la 1969 s-a interzis, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor, la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. de la 1969 s-au contopit pedepsele aplicate mai sus și s-a dispus executarea pedepsei principale celei mai grele de 6 ani închisoare, la care se aplică și pedeapsă complementară a interzicerii, pe o durată de 4 ani, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat. În baza art. 71 C. pen. de la 1969 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), lit. c) C. pen. de la 1969, respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat. S-a constatat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive în ceea ce-l privește pe inculpat. Au fost respinse cererile privind anularea sentinței civile nr. 2887 din 02.04.2007 a Judecătoriei Galați și, printre altele, a următoarelor contracte de vânzare-cumpărare: - act de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare încheiat între P. și N., C., D., B., autentificat sub nr. x din 07.11.2007 de Biroul Notarilor Publici «M. C. C. și Q.; - antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între N. și C., D., B., autentificat sub nr. x din 07.11.2007 de Biroul Notarilor Publici «M. C. C. și Q.; - contract de vânzare-cumpărare încheiat între N. și C., D., B., autentificat sub nr. x din 13.12.2007 de Biroul Notarilor Publici «Marina Claudiu C. și Q.; În motivarea soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul A., în calitate de deputat în Parlamentul României, în declarațiile de avere din 12 decembrie 2008, 15 iunie 2009, 9 martie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011, 25 iulie 2012, a făcut mențiuni nereale, în sensul că a omis să evidențieze realitatea tranzacțiilor încheiate în perioada 2007 - 2012, pentru a ascunde implicarea sa în obținerea în mod fraudulos a suprafeței de 39,61 ha, teren situat în comuna Vânători, județul Galați și în tranzacțiile efectuate în scopul ascunderii, disimulării provenienței ilicite a bunului, a circulației și proprietății acestuia, respectiv împrejurarea că, de fapt, el este cel care a cumpărat, cu suma de 10.000 euro, o suprafață de teren de la P. contract autentificat sub nr. x/07.11.2007, teren pe care l-a revândut numiților C., D. și B., cu suma de 590.000 euro, contract autentificat sub nr. x/13.12.2007, fratele său N. figurând în aceste acte simulate. Prima instanță a apreciat că, dacă ar fi declarat realitatea în actele notariale și în declarațiile de avere, inculpatul risca să se deconspire în privința celorlalte infracțiuni pe care le săvârșise, aspect care nu-l exonerează însă de răspundere penală, faptele aflându-se în concurs consecvențional. În ce privește mențiunile din rechizitoriu că inculpatul ar fi declarat în mod nereal în declarațiile de avere menționate mai sus că i-ar împrumutat pe numiții B. (în fapt B.), C. (în fapt C.) și D. (în fapt D.) cu suma de 350.000 euro, deși această sumă reprezenta de fapt o restituire din totalul sumei de 590.000 euro primită de inculpatul A. de la aceștia, instanța de fond a reținut că acestea nu se confirmă. Analizând conținutul declarațiilor de avere în discuție, a constatat că doar în două dintre ele (15.06.2009, 09.03.2010) se menționează suma de 350.000 euro ca preț al unui antecontract încheiat cu numiții C., D. și B., dar aceste mențiuni sunt reale deoarece respectivii, audiați ca martori, au arătat că inculpatul s-a oferit să cumpere înapoi de la ei terenul vândut în momentul în care au aflat că ar avea probleme și i-au cerut socoteală, astfel că au încheiat un antecontract și inculpatul le-a remis 350.000 euro. Prin urmare, instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în calitate de deputat în Parlamentul României, în declarațiile de avere din 12 decembrie 2008, 15 iunie 2009, 9 martie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011, 25 iulie 2012, a făcut mențiuni nereale, în sensul că a omis să evidențieze realitatea tranzacțiilor încheiate în perioada 2007 - 2012, pentru a ascunde implicarea sa în obținerea în mod fraudulos a suprafeței de 39,61 ha, teren situat în comuna Vânători, județul Galați și în tranzacțiile efectuate în scopul ascunderii, disimulării provenienței ilicite a bunului, a circulației și proprietății acestuia, respectiv împrejurarea că, de fapt, el este cel care a cumpărat, cu suma de 10.000 euro, o suprafață de teren de la P. contract autentificat sub nr. x/07.11.2007, teren pe care l-a revândut numiților C., D. și B., cu suma de 590.000 euro, contract autentificat sub nr. x/13.12.2007, fratele său N. figurând în aceste acte în mod simulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 292 C. pen. de la 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale). Încadrarea juridică s-a făcut în funcție de legea penală mai favorabilă apreciată în concret și global pentru inculpat (conform Deciziei nr. 256/2014 a CCR). În acest punct al evidențierii parcursului cauzei, Înalta Curte amintește că instanța de fond a reținut că, faptele inculpaților J., H., G., A. care au procedat la dezmembrarea suprafeței de 39,61 ha teren situat în comuna Vânători, jud. Galați, cunoscând că aceasta provine din săvârșirea de infracțiuni, și au încheiat o serie de contracte simulate în care părți figurau rude apropiate sau alte persoane interpuse, ascunzând proveniența ilicită a bunului, circulația și proprietatea acestuia și creând aparența unei proveniențe legale, după efectuarea unui număr de tranzacții imobiliare, obținând totodată în mod necuvenit foloase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălarea banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare la data faptei), actualmente art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma actuală), pronunțând soluții de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea săvârșită. Totodată, instanța de fond a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, infracțiunea prin care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață 39,61 ha situat în comuna Vânători, jud. Galați. În acest sens, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. care, în luna martie 2007, a depus la dosarul civil nr. x/2007 al Judecătoriei Galați, antecontractul de vânzare-cumpărare nr. x/01.08.2004 prin care se atesta faptul că S.C. Aviația Utilitară Tuzla S.A., reprezentată de o persoană cu numele de GG., se obliga să vândă către S.C. E. S.R.L. Galați terenul în suprafață de 39,61 ha, identificat în Cartea funciară nr. x a com. Vânători, jud. Galați, la un preț de 300.000.000 RON vechi, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x 07 nr. 0757/30.06.2004, din care rezulta că S.C. Aviația Utilitară Tuzla S.A. este proprietara terenului în suprafață de 39,61 ha situat în com. Vânători, jud. Galați, întâmpinarea formulată de pârâta S.C. Aviația Utilitară Tuzla S.A., contractul de asistență juridică nr. x/21.03.2007 încheiat între S.C. Aviația Utilitară Tuzla S.A și avocatul HH., cererea formulată la data de 11.04.2007 de către S.C. Aviația Utilitară Tuzla S.A, cererea de renunțare la calea de atac a apelului formulată de S.C. Aviația Utilitară Tuzla S.A, înscrisuri despre care inculpatul cunoștea că sunt contrafăcute, determinând astfel pronunțarea sentinței civile nr. 2887/02.04.2007 a Judecătoriei Galați, pe baza unor înscrisuri false, prin inducerea în eroare a judecătorului cauzei II., aceasta necunoscând că înscrisurile sunt false (sens în care s-a pronunțat în privința ei o soluție de scoatere de sub urmărire penală ca învinuită), având ca urmare crearea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă de 8.614.800 euro și, totodată, crearea pentru S.C. E. S.R.L. Galați a unui avantaj patrimonial reprezentat de obținerea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 39,61 ha teren în valoare de 8.614.800 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2), cu eliminarea prevederilor art. 25 C. pen. de la 1969, prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 386 C. proc. pen. (prevederi ce nu pot fi reținute întrucât se referă la instigare ceea ce presupune intenția ca formă de vinovăție a autorului ceea ce nu este cazul în speță), raportat la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen. de la 1969 și uz de fals în formă continuată săvârșite în realizarea scopului urmărit prin infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) raportat la art. 291 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale). Pentru infracțiunea prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare la data faptei) raportat la art. 291 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), pentru care inculpatul a cerut continuarea procesului penal, constatând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe în raport cu situația de fapt expusă mai sus, instanța de fond a dispus încetarea procesului penal conform art. 16 lit. f) C. proc. pen. deoarece, potrivit art. 122 lit. d) rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, în cursul anului 2014 a intervenit prescripția specială a răspunderii penale. Împotriva sentinței penale nr. 10/F din 26 februarie 2016, a Curții de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2013, inculpatul A. a declarat apel, motivele depuse la dosarul cauzei (în primul ciclu procesual) fiind în sensul nelegalității soluțiilor de condamnare pronunțate în cauză. În ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații în formă continuată, inculpatul a solicitat să se constate că întreaga motivare a instanței de fond este corelată cu condamnarea sa pentru infracțiunea de spălarea banilor. S-a arătat că instanța de fond, la fila x paragrafele 6 și 7 din sentință, consideră că declarațiile de avere întocmite de inculpatul A., în calitate de deputat în Parlamentul României, conțin mențiuni nereale întrucât acesta a omis să evidențieze contractul încheiat între N. și martorii C., D. și B.. Aceasta poziție a instanței de judecata se întemeiază pe prezumția că actul translativ de proprietate încheiat la data de 13 decembrie 2007 este un act simulat. S-a susținut că motivarea instanței de judecată este nelegală, întrucât: inculpatul A. a dobândit calitatea de deputat în luna decembrie 2008 la un an de zile de la încheierea presupusului contract simulat; inculpatul A. avea obligația potrivit actelor normative în vigoare, să declare la momentul dobândirii funcției publice bunurile imobile, bunurile mobile de mare valoare, contractele de credit, conturile bancare și datoriile scadente; inculpatul A. în toate declarațiile de avere a respectat actele normative și a evidențiat toate tranzacțiile comerciale, iar niciuna dintre tranzacții nu viza vreo parcela de teren în legătură cu terenul Aviasan; mai mult, în anul 2008 inculpatul A. nu avea obligația să declare tranzacția încheiată de către N. cu un an înainte de dobândirea funcției publice; în declarația de avere a fost menționat în permanență antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2008 cu martorii C., D. și B. contract care era în vigoare și producea efecte juridice. S-a mai arătat că, la dosarul cauzei, inculpatul A. a depus o copie, conformă cu originalul, a raportului de evaluare nr. x/13.03.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, care a verificat în baza atribuțiunilor speciale reglementate de Legea nr. 144/2007 coroborat cu Legea nr. 176/2010, declarațiile de avere întocmite în calitate de deputat în Parlamentul României la datele reținute de organul de urmărire penală. Astfel, inculpatul a susținut că, din capitolul 5 al raportului de evaluare menționat, rezultă că nu au fost identificate diferențe semnificative în sensul prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, sens în care s-a dispus clasarea lucrării numărul x/27 martie 2012. Prin decizia penală nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în dosarul x/2013 A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen. de la 1969, cu eliminarea prevederilor art. 25 C. pen. de la 1969, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. proc. pen., cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea a 14 (paisprezece) infracțiuni de șantaj prevăzute în art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 17 alin. (1) lit. d)/1 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) cu referire la art. 194 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor. A fost menținută condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor. În temeiul art. 86 1 din C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune București pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86 2 din C. pen. din 1969. În temeiul art. 86 3 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 și art. 83 din C. pen. din 1969. În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. În baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. A fost înlăturată dispoziția privind desființarea înscrisurilor. În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 652/2002, a confiscat de la inculpații A., H., J. și G. suma de 37.235 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data efectuării plății. Au fost menținute măsurile asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților dispuse în faza de urmărire penală până la concurența sumei de 37.235 euro. A fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Prin decizia nr. 431/RC din 14 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, printre altele, s-au admis recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară și inculpatul A. împotriva deciziei nr. 190/A din data de 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2016. S-a casat, în parte, decizia recurată și, rejudecând, între altele, în baza art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor. Au fost înlăturate dispozițiile referitoare la confiscarea de la inculpații A., H., J. și G. a sumei de 37.235 euro în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data efectuării plății. Au fost ridicate măsurile asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților dispuse în faza de urmărire penală până la concurența sumei de 37.235 euro. S-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția Penală la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, numai cu privire la infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 republicată privind protecția martorilor. S-a decis că ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul este încheierea de ședință din 28 mai 2020. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate. S-a constatat că inculpatul A. este arestat în altă cauză. Au fost desființate formele de executare emise în baza deciziei penale mai sus - menționate în ceea ce îi privește pe inculpații A., G., H. și J.. Apreciind ca fiind fondat recursul în casație declarat de inculpatul A., întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea de spălare a banilor, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., în esență, constatându-se că, în raport de situația de fapt reținută în decizia penală recurată, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în privința tipicității obiective a infracțiunii de spălare de bani în varianta normativă prev. de art. art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) (fost art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data faptei), în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de incriminare în privința cerinței esențiale atașate laturii obiective a infracțiunii, nefiind indicată, în concret, infracțiunea/infracțiunile predicat care a/au generat în mod ilicit bunurile pretins supuse operațiunii de "spălare". Dacă prin actul de acuzare infracțiunea predicat a fost indicată ca fiind infracțiunea de participație improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la data faptei) raportat la art. 248 și art. 248 1 C. pen. de la 1969, prin decizia instanței de apel s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea acesteia, astfel încât nu se poate reține existența unei infracțiuni care să constituie modalitatea prin care a fost obținut în mod ilicit bunul care ulterior a fost obiectul material al infracțiunii de spălare de bani. Pentru a dispune trimiterea spre rejudecare, Înalta Curte a apreciat întemeiat recursul în casație declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară și a constatat incidența cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., reținând că, soluția de încetare a procesului penal privind pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale), cu art. 5 C. pen. și cu reținerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 rep. privind protecția martorilor, pronunțată prin decizia penală nr. 190/A din 23 iulie 2020, este nelegală, întrucât termenul de prescripție specială a răspunderii penale nu era împlinit la momentul soluționării apelului, prin raportare la data comiterii ultimei acțiuni ce intră în conținutul infracțiunii continuate. Astfel, s-a avut în vedere că, potrivit stării de fapt reținute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, confirmată prin hotărârile atacate, acuzația adusă acestuia vizează faptul că în calitate de deputat în Parlamentul României, în declarațiile de avere din 12 decembrie 2008, 15 iunie 2009, 9 martie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011 și 25 iulie 2012, a făcut mențiuni nereale, în sensul că a omis să evidențieze realitatea tranzacțiilor încheiate în perioada 2007 - 2012, pentru a ascunde implicarea sa în obținerea în mod fraudulos a suprafeței de 39,61 ha. Prin raportare la data ultimului act material din cuprinsul infracțiunii continuate, 25 iulie 2012, termenul de prescripție specială pentru această infracțiune de fals în declarații se împlinește, indiferent de legea penală considerată ca fiind mai favorabilă, la data de 24 iulie 2022. S-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 122 lit. d) coroborat cu art. 124 C. pen. anterior, așa cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 63/2012, în vigoare de la 22 aprilie 2012, termenul de prescripție specială pentru infracțiunea menționată este de 10 ani, în condițiile în care termenul de prescripție este de 5 ani, iar prescripția special intervine în condițiile în care aceste termen este depășit încă o dată. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 154 lit. d) coroborat cu art. 155 alin. (4) C. pen. termenul de prescripție specială pentru aceeași infracțiune este tot de 10 ani, existând o prevedere similară cu privire la modul de calcul a acestuia. Urmare a dispoziției de trimitere spre rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04.11.2021, formându-se dosarul nr. x/2016. La termenul din data de 02 decembrie 2021, inculpatul A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost declarat, și achitarea sa cu privire la infracțiunea de fals în declarații în formă continuată, motivele apelului fiind susținute personal de către inculpat, astfel cum sunt consemnate în încheierea de ședință, ulterior fiind depuse la dosar și concluzii scrise. În esență, inculpatul A. a reiterat motivele de apel formulate în primul ciclu procesual, în sensul că nu avea obligația de a consemna în declarația de avere un contract în care nu a fost parte și care a fost întocmit anterior dobândirii funcției publice care generează aceste obligații legale. Raportat la actualul moment procesual, a invocat principiul puterii de lucru judecat ce operează în privința infracțiunilor de participație improprie la abuz în serviciu și spălarea banilor pentru care a fost trimis în judecată în aceeași cauză. Astfel, inculpatul a susținut că raționamentul instanței de fond, în sensul că infracțiunea de fals în declarații a constituit mijlocul prin care a ascuns săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la abuz în serviciu și spălarea banilor, nu subzistă în contextul în care a fost achitat atât pentru infracțiunea de participație improprie la abuz în serviciu, de către instanța de apel, în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 190/A din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cât și pentru infracțiunea de spălarea banilor, în urma admiterii recursului în casație, prin decizia nr. 431/RC din 14 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În final, a solicitat să se constate că nu există nicio probă care să susțină raționamentul instanței de fond și nu a încălcat nicio obligație, și în consecință, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. 10/F din 26 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală, și, în rejudecare, achitarea pentru infracțiunea de fals în declarații, în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. În rejudecare, examinând apelul inculpatului A. atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele impuse de art. 418 C. proc. pen., în urma evaluării materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Conform art. 292 C. pen. din 1969 (în vigoare la data săvârșirii faptei), constituie infracțiunea de fals în declarații - declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe. Elementul material al falsului în declarații implică acțiunea de a face o afirmație necorespunzătoare adevărului în fața unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, declarație care, potrivit legii sau împrejurărilor, este aptă a produce, prin ea însăși, consecințele juridice urmărite prin formularea ei. Altfel spus, simplul fapt al declarării contribuie direct, fie conform legii, fie conform împrejurărilor, la producerea consecințelor juridice urmărite. Caracterul nereal al celor declarate poate rezulta fie din declararea contrară realității, fie din omisiunea de a declara anumite aspecte, atunci când există obligația de a le declara. În speță, în fapt, s-a reținut în actul de sesizare că învinuitul A., în calitate de deputat în Parlamentul României, în declarațiile de avere din 12 decembrie 2008, 9 martie 2010, 15 iunie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011, 25 iulie 2012, a făcut mențiuni nereale, în sensul că i-a împrumutat pe numiții B. (în fapt B.), C. (în fapt C.) și D. (în fapt D.) cu suma de 350.000 euro, deși această sumă reprezenta de fapt o restituire din totalul sumei de 590.000 euro primită de învinuitul A. cu ocazia intermedierii vânzării cumpărării terenului pe care l-a obținut ca răsplată pentru infracțiunile comise și a omis să evidențieze realitatea tranzacțiilor încheiate în perioada 2007-2012, pentru a ascunde implicarea sa în obținerea în mod fraudulos a suprafeței de 39,61 ha, teren cu destinație specială, proprietate a statului, situat în extravilanul comunei Vânători, jud. Galați. În drept, s-a reținut că fapta descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută în art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale). Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul A., în calitate de deputat în Parlamentul României, în declarațiile de avere din 12 decembrie 2008, 15 iunie 2009, 9 martie 2010, 25 octombrie 2010, 23 mai 2011, 25 iulie 2012, a făcut mențiuni nereale, în sensul că a omis să evidențieze realitatea tranzacțiilor încheiate în perioada 2007 - 2012, pentru a ascunde implicarea sa în obținerea în mod fraudulos a suprafeței de 39,61 ha, teren situat în comuna Vânători, județul Galați și în tranzacțiile efectuate în scopul ascunderii, disimulării provenienței ilicite a bunului, a circulației și proprietății acestuia, respectiv împrejurarea că, de fapt, el este cel care a cumpărat, cu suma de 10.000 euro, o suprafață de teren de la P. contract autentificat sub nr. x/07.11.2007, teren pe care l-a revândut numiților C., D. și B., cu suma de 590.000 euro, contract autentificat sub nr. x/13.12.2007, fratele său N. figurând în aceste acte simulate, constatând întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 292 C. pen. de la 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (6 acte materiale). Procedând la propria evaluare a stării de fapt, raportat la mențiunile din rechizitoriu, Înalta Curt