ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor declarate;

În baza lucrărilor și actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 59/F din 29 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, astfel:

- din 9 infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 într-o singură infracțiune de trafic de influență săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- din 3 infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 într-o singură infracțiune de luare de mită săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost menținută în rest încadrarea juridică cu privire la infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv complicitate la infracțiunea de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap.la art. 269 alin. (1) C. pen. (2 infracțiuni), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) și art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist) și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (polițist) și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pedeapsă care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) și art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., pedeapsă care se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului A. și s-a stabilit ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (adică 1 an închisoare), pedeapsa principală astfel rezultată pentru concursul de infracțiuni fiind de 5 ani închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa principală să fie executată prin privare de libertate în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen., care se va executa pe durata executării pedepsei principale rezultante, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din durata executării pedepsei principale perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 18.11.2015 la data de 12.02.2016.

S-a constatat că inculpatul a fost supus măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 12.02.2016 până la data de 22.06.2017

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și cele două infracțiuni de complicitate la infracțiunea de favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului (cu referire la activitatea reținută în soluționarea dosarului penal nr. x/2014 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman privind pe C.).

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului (cu referire la activitatea reținută în soluționarea dosarului penal nr. x/2014 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman privind pe D.).

În baza art. 272 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor (cu referire la activitatea reținută în soluționarea dosarului penal nr. x/2014 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului B. și s-a stabilit ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse (adică 8 luni închisoare), pedeapsa principală astfel rezultată pentru concursul de infracțiuni fiind de 1 an și 8 luni închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa principală să fie executată prin privare de libertate în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din durata executării pedepsei principale perioada în care acesta a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu de la data de 18.11.2015 la data de 12.02.2016.

S-a constatat că inculpatul a fost supus măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 12.02.2016 până la data de 22.06.2017.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. (cu referire la activitatea reținută în soluționarea dosarului penal nr. x/2014 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman privind pe C. și D.), abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) și (2) C. pen. și două infracțiuni de favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. (cu referire la activitatea reținută în soluționarea dosarului penal nr. x/2015 înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman privind pe E. și F.).

În baza art. 292 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 67 alin. (2) și art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pedeapsă care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a dispus ca pedeapsa principală să fie executată prin privare de libertate în condițiile art. 60 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost supus măsurii preventive a controlului judiciar de la data de 18.11.2015 până la data de 22.03.2017.

În temeiul art. 292 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1), (4) și (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 8 luni închisoare și, conform art. 67 alin. (2) C. pen., la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de probațiune Teleorman a executării pedepsei principale de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere și să execute următoarele obligații:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

f) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;

g) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Alexandria sau primăriei Videle, județul Teleorman.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a dispus ca pedeapsa complementară aplicată inculpatului să fie executată pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a prezentei, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a dispus ca pedeapsa accesorie aplicată să se execute în măsura executării pedepsei principale (în cazul anulării/revocării suspendării sub supraveghere).

În baza art. 289 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 481 de RON.

În baza art. 292 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumelor de 1.540 de RON și de 1.200 de euro.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 alin. (1) și (4) și (5) C. proc. pen., în vederea garantării măsurii de siguranță a confiscării speciale și a executării cheltuielilor judiciare cu privire la inculpatul A., s-a menținut măsura asiguratorie instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 108/P/2015 din data de 06.01.2016 a Direcției Naționale Anticorupție, respectiv sechestrul asigurator asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Alexandria, str. x, Teleorman, înscris în Cartea Funciară nr. x-C1-U25, până la concurența sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea, respectiv a valorii cheltuielilor judiciare la care inculpatul va fi obligat.

S-a constatat că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că persoana vătămată I. a renunțat la calitatea de parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. la plata sumei de 8.000 RON, B. la plata sumei de 4.000 de RON, inculpatul G. la plata sumei de 1.000 de RON și H. la plata sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 05.02.2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu ref.la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (9 infracțiuni);

- luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (3 infracțiuni);

- complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

- complicitate la infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) C. pen. (2 infracțiuni);

toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen.

- abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) și (2) C. pen.

- favorizarea făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. (4 infracțiuni);

- influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) C. pen.

toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Potrivit rechizitoriului, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., comisar de poliție și șef al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman, având atribuții de coordonare a Serviciului Poliției Rutiere, de îndrumare, supraveghere și controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice, s-a reținut că:

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și complicitate la infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen. (2 infracțiuni, raportat la cei doi polițiști pretins favorizați de inculpatul B.).

Prin același rechizitoriu, în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, s-a reținut că:

Referitor la situația de fapt din acel dosar, s-a arătat că, în ziua de 29.04.2014, agenții de poliție D. și C., ambii din cadrul I.P.J. Teleorman - Serviciul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, l-au agresat nejustificat pe numitul I. din Comuna Cervenia, județul Teleorman, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat circa 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În vederea stabilirii acestei situații de fapt, inculpatul B. a avut în vedere declarațiile martorilor T., U., V., W., X., Y., Z. și AA., precum și certificatul medico-legal nr. 307/C/658 din 30.04.2014, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Teleorman.

Ulterior începerii urmăririi penale in personam, inculpatul A. l-a contactat pe inculpatul B., solicitându-i acestuia din urmă să dispună o soluție de clasare pentru cei doi agenți de poliție, deși probele existente la dosar confirmau învinuirile de purtare abuzivă și loviri sau alte violențe.

Prin ordonanțele din 15.06.2015 și 17.06.2015, inculpatul B. a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de agenții de poliție D. și C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare abuzivă, prevăzută de art. 296 alin. (2) C. pen., și loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Inculpatul B. a fost de acord cu solicitarea inculpatului A. și, pentru a se asigura că persoana vătămată nu va formula plângere împotriva soluției ilegale pe care preconiza să o adopte, la data de 24.06.2015, l-a contactat pe avocatul persoanei vătămate, numitul BB. din cadrul Baroului Teleorman, căruia i-a solicitat să facă demersuri pe lângă persoana vătămată CC. să o convingă pe aceasta să dea o declarație neconformă adevărului cu ocazia unei viitoare audieri la sediul P.T. Teleorman și să-i promită acesteia, în schimbul acestei declarații, că va primi de la agentul de poliție C. suma de 5.000 de RON.

La data de 11.09.2015, B. a contactat persoana vătămată, CC., cu care a negociat în numele celor doi agenți de poliție, stabilind ca, în urma remiterii sumei de 10.000 de RON de către cei doi agenți, persoana vătămată să dea o nouă declarație, neconformă realității.

Ulterior, la data de 15.09.2015, inculpatul B. l-a contactat pe agentul de poliție C. și i-a solicitat să achite suma de bani promisă persoanei vătămate, asigurându-l că doar în urma acestui demers și a unei declarații neconforme realității pe care persoana vătămată urma să o dea în fața procurorului, va putea să adopte o soluție de clasare prin care să îl absolve de orice formă de vinovăție pe agentul de poliție.

În aceste împrejurări, la data de 17.09.2015, B. a purtat o discuție prealabilă cu avocatul persoanei vătămate, l-a instruit pe acesta cu privire la conținutul declarației pe care urma să o dea persoana vătămată și, ulterior, în aceeași dată, în prezența avocatului ales BB., dar și a persoanei vătămate CC., inculpatul B. a întocmit o declarație de persoană vătămată din care rezulta, în mod neadevărat, că incidentul care făcea obiectul dosarului cu numărul x/2014 ar fi fost declanșat de comportamentul violent al persoanei vătămate, determinând-o pe aceasta să-și însușească declarația întocmită și să o semneze.

În baza acestei declarații, la data de 18.09.2015, inculpatul B. a dispus soluția clasării urmăririi penale cu privire la C. și D., atestând în mod neadevărat în cuprinsul ordonanței că cei doi agenți de poliție au săvârșit faptele prin exces justificat, ripostând ca urmare a violențelor pe care le-ar fi exercitat persoana vătămată.

În cuprinsul sesizării, martorul DD. semnala săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către mai mulți lucrători din cadrul I.P.J. Teleorman, printre care și faptul că, în cursul anului 2014, numiții E. și F., agenți de poliție în cadrul Biroului Poliției Rutiere Turnu Măgurele, ar fi pretins și primit suma de 600 de RON, cu titlu de mită, de la numitul EE., depistat pe raza localității Turnu Măgurele, pentru a nu-i întocmi acestuia din urmă un dosar penal.

Cauza penală mai sus menționată a fost repartizată spre soluționare inculpatului B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. Cu ocazia instrumentării cauzei și a adoptării soluției, inculpatul a urmărit favorizarea celor doi agenți de poliție, sens în care, cu bună știință, nu a administrat probe pentru a se stabili circumstanțele săvârșirii faptelor, a respins în mod discreționar solicitarea ofițerilor D.G.A. de a autoriza un investigator sub acoperire, a divulgat numele denunțătorului și demersurile sale în vederea soluționării favorabile în dosarul sus-menționat, numitului FF., șeful Poliției Municipiului Turnu Măgurele, înainte de soluționarea cauzei, i-a avertizat pe cei doi agenți despre pericolul autorizării pe viitor a unor investigatori sub acoperire, iar în final, la data de 31.08.2015, a dispus clasarea cauzei, motivând, în mod informal, adoptarea acestei soluții, inclusiv prin apartenența martorului denunțător la o minoritate etnică și, pe cale de consecință, pe lipsa de credibilitate a denunțului ca urmare a desconsiderării pe care inculpatul B. o manifesta fățiș față de această minoritate.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpatul G., s-a reținut prin rechizitoriu că, în intervalul 31.07.2015 - 24.08.2015, acesta s-a angajat față de inculpatul A. să facă demersuri pentru ca suspectul O. să obțină cu încălcarea dispozițiilor legale, permisul de conducere categoriile "C + E" și i-a solicitat la rândul său inculpatului A. ca, în schimbul demersurilor făcute, acesta din urmă să intervină pe lângă președintele Tribunalului Teleorman în vederea soluționării favorabile a unui dosar contravențional.

Referitor la inculpatul H., s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, în intervalul 14.09.2015 - 15.09.2015, i-a oferit cu titlu de mită inculpatului A. suma de 200 de euro, pentru ca acesta din urmă să intervină pe lângă agenți și ofițeri de poliție din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Compartimentul Regim Permise Conducere și Examinări din Prefectura Județului Teleorman pentru ca o apropiată a cumpărătorului de influență să obțină permisul de conducere.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 26.05.2016, Curtea de apel a dispus începerea judecății, respingând cererile și excepțiile invocate de inculpați, reținând că au fost respectate toate dispozițiile referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, încheierea rămânând definitivă prin respingerea contestațiilor.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații.

Inculpatul H. a solicitat judecata conform procedurii simplificate, a fost audiat și a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere (adeverințe de venit, caracterizări, certificate de căsătorie/naștere, diplome de studii).

La solicitarea inculpaților A., B. și G., care nu au recunoscut faptele și au solicitat judecata potrivit procedurii obișnuite, contestând probele administrate în faza de urmărire penală, a fost admisă atât reaudierea martorilor propuși prin rechizitoriu, audierea unor alți martori, depunerea de înscrisuri.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

Referitor la acuzațiile formulate împotriva inculpatului A., comisar de poliție, care a deținut funcția de șef al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Teleorman (cu atribuții de coordonare a Serviciului Poliției Rutiere, de îndrumare, supraveghere și controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice, funcție deținută inclusiv în perioada iulie- septembrie 2015), s-a reținut că faptele de trafic de influență și luare de mită descrise prin rechizitoriu sunt dovedite de probele administrate.

Astfel, s-a constatat că, la data de 10.07.2015, inculpatul a primit aproximativ 7 kg pastramă de oaie de la K., pentru a efectua un act contrar atribuțiilor de serviciu (respectiv să intervină pe lângă agentul de poliție GG., subordonat al său, pentru ca acesta să nu aplice prevederile legale contravenționale).

Inculpatul a admis că a primit produsele alimentare de la martor, dar a contestat titlul cu care le-a dobândit, invocând pe de o parte că a intenționat să achite contravaloarea acestora (dar martorul a refuzat, fiindu-i prieten), iar pe de altă parte, că această predare nu avea nicio legătură cu sancțiunea aplicată martorului.

S-a reținut că susținerile sale nu pot fi avute în vedere. Martorul K. a arătat explicit în depoziția sa că la data de 10.07.2015 a circulat cu o viteză care a depășit limita legală și a fost oprit în trafic de agenții de circulație.

În acest context, martorul l-a contactat telefonic pe inculpat (erau într-o relație de prietenie), acesta a solicitat să vorbească cu agentul constatator și, urmare a discuției, martorului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului și 3 puncte penalizare). Înregistrările telefonice ale convorbirii dintre inculpat și martorul GG. - agentul de poliție, atestă solicitarea inculpatului A. care face trimitere la relația sa cu martorul, care era "grăbit’’, solicitând atenție în aplicarea sancțiunii. Prima instanță a reținut că împrejurarea că a fost dispusă o măsură contravențională nu exclude intervenția inculpatului pe lângă subordonații săi, așa cum invocă apărarea, legătura de cauzalitate dintre solicitarea inculpatului și conduita agenților rezultând din cuprinsul convorbirilor. Sancțiunea în sine poate fi, la rândul său, o dovadă în acest sens, măsura fiind cea mai puțin severă dintre cele care puteau fi aplicate. În orice caz, din depoziția martorului K. a rezultat că urmare telefonului pe care l-a dat inculpatului și intervenției acestuia s-a simțit îndatorat, motiv pentru care i-a dat cele 7 kg de pastramă, confirmând astfel legătura dintre cele două acte. Martorul a arătat de altfel că solicitarea explicită a inculpatului de a-l ajuta cu 5-6 kg de pastramă a fost clară și, chiar dacă a intervenit la un interval de aproape 2 luni (de la data surprinderii sale în trafic), a perceput-o ca având legătură cu intervenția anterioară a inculpatului. Deși martorul a menținut cele arătate în cursul urmăririi penale, s-a apreciat că depoziția ulterioară (în care precizează că nu s-a simțit obligat față de inculpat) nu poate fi reținută. Pe de o parte, s-a reținut că nu se poate admite că declarația la procuror a fost dată pe fond emoțional, câtă vreme martorul a menționat că nu i s-a sugerat și nici nu s-a simțit amenințat în vreun fel de procuror. Pe de altă parte, nu a putut fi avută în vedere nici prin raportare la data declarației în acest sens, după doi ani de la comiterii faptei, întrucât aprecierile martorului - raportat la starea ce a generat felul în care s-a simțit îndatorat - erau mult mai reale în momentul imediat decât după trecerea unei perioade îndelungate.

S-a reținut că și declarația martorului GG. - inclusiv cea dată în fața Curții de apel - a susținut intervenția inculpatului A. în favoarea contravenientului K., martorul menționând că a apreciat-o ca fiind o sugestie de a fi îngăduitor, atitudine cunoscută a șefului său, inculpatul A..

S-a mai reținut că, în intervalul 25.07.2015 - 29.07.2015, inculpatul a primit doi pui și o mămăligă de la martorul L. pentru a interveni pe lângă subordonații săi pentru ca aceștia să nu aplice prevederile legale contravenționale față de un cunoscut, HH., care conducea mașina sa în localitatea Dobrotești și care a fost oprit în trafic de agenți de poliție.

Și în acest caz, inculpatul a recunoscut primirea produselor cu aceeași motivație, în virtutea relației de amiciție pe care o avea cu martorul L.. Prima instanță a reținut că susținerile sale sunt însă contrazise de acesta, în depoziția sa din cursul urmăririi penale martorul menționând explicit cum s-a simțit obligat ca după ce inculpatul a intervenit (transmițând salutări agenților de circulație prin intermediul său) să îi aducă ceva.

În egală măsură, chiar dacă HH. a fost sancționat, aceasta nu exclude intervenția inculpatului și nici predarea bunurilor alimentare în legătură cu această intervenție. De asemenea, nici revenirea ulterioară a martorului nu poate susține ideea contrară că bunurile au fost date fără a se fi simțit obligat față de inculpat, declarația în acest sens nefiind motivată de vreo împrejurare obiectivă.

La data de 11.09.2015, inculpatul A. a primit cu titlu de mită, în sediul poliției, suma de 300 de RON de la martorul M., pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu (sancționarea persoanelor care au efectuat activități de taximetrie ilegale). Predarea sumei de bani cu acest titlu a fost recunoscută explicit de martor atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, fiind confirmată și de procesele-verbale de redare ale înregistrărilor ambientale. Din imagini a rezultat cum martorul, aflându-se la biroul inculpatului, după ce i-a solicitat intervenția în legătură cu cei care practică taximetria nelegal, în defavoarea sa (martorul fiind administrator al unei societăți de taximetrie), a dus mâna în buzunarul drept al pantalonilor, s-a apropiat de biroul inculpatului A. și a pus cu o mișcare rapidă ceva - posibil bancnote - pe birou, inculpatul introducându-le imediat în sertar).

Prima instanță a reținut că deși inculpatul a negat că ar fi primit suma de 300 de RON, imaginile surprinse, declarația constantă a martorului și activitatea ulterioară a inculpatului confirmă primirea sumei de bani, cu titlu de mită, pentru efectuarea activităților cerute de martor, care erau dintre cele ce intrau în sfera obligațiilor sale de serviciu. După 4 zile de la primirea banilor, la data de 16.09.2015, inculpatul a fost contactat telefonic de mituitor (care i-a semnalat prezența unora dintre persoanele pe care le reclamase) și a dat dispoziție agentului II. - subordonat de-al său, să intervină și să aplice sancțiuni conducătorilor de autoturisme de pe strada x, indicată de martor. S-a reținut că procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre denunțător și inculpat dovedește că acțiunea inculpatului a fost consecința convorbirii și a fost în continuarea actului anterior, al primirii sumei de bani.

Referitor la fapta reținută în sarcina inculpatului A., care în intervalul 21.07.2015-23.07.2015 i-ar fi promis martorului N. că-și va trafica influența pe lângă agenți și ofițeri din Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Compartimentul Regim Permise Conducere și Examinări, din cadrul Prefecturii județului Teleorman, pentru ca fiul acestuia să obțină permisul de conducere, inculpatul primind în schimbul acestei intervenții aproximativ 45 de kg mâncare pentru câini, prima instanță a reținut că inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale primirea celor 3 saci de mâncare pentru câini, în scopul promovării probei practice în vederea obținerii permisului de conducere de către fiul martorului, menționând, totodată, că uzual cumpăra acest tip de produse de la N..

În cursul judecății, inculpatul a negat legătura dintre primirea sacilor și solicitarea de intervenție (care s-a și materializat), invocând pe de altă parte, lipsa de valoare a produselor, care erau expirate.

S-a apreciat că această ultimă declarație nu poate fi reținută, fiind în contradicție chiar cu propriile susțineri din cursul urmăririi penale, unde a menționat explicit că N. i-a solicitat intervenția pe lângă persoane care lucrează în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Pe de altă parte, tot în faza de urmărire penală, martorul N. a arătat că i-a solicitat inculpatului, cu care are o relație de naș-fin, să intervină pe lângă persoane cu competență în susținerea probei pentru obținerea permisului de conducere de fiul său. Astfel, chiar dacă martorul a revenit asupra acestor mențiuni în cursul judecății, probele administrate au dovedit contrariul. Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și martorii JJ. și KK. - care lucrau în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere și cu care se desfășurau probele practice, au confirmat intervenția inculpatului cu privire la promovarea numitului LL.. Acestea au fost susținute și de depozițiile constante ale celor doi agenți examinatori, care au arătat inclusiv în fața Curții de apel că inculpatul A. obișnuia să le ceară - cu privire la diverși candidați - să promoveze proba practică. Chiar dacă aceștia nu și-au amintit numele MM., s-a reținut că perioada la care au făcut trimitere și procesele-verbale sus-menționate, în care se face referire explicită la acest nume - fac dovada realității declarațiilor martorilor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât modul în care erau transmise numele candidaților se realiza de inculpatul A. prin notarea acestora pe o foaie de hârtie, fiind astfel puțin probabil ca agenții să rețină numele tuturor persoanelor examinate.

Referitor la actul din data de 31.07.2015 (pentru care a fost trimis în judecată și inculpatul G., urmând a fi descrise activitățile ambilor), Curtea de apel a reținut că inculpatul A. a primit în biroul său, prin intermediar, de la martorul O., doi litri de țuică și o sumă de bani, în schimbul promisiunii că își va trafica influența pe lângă agenți și ofițeri de poliție din Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Compartimentul Regim Permise Conducere și Examinări, din cadrul Prefecturii județului Teleorman, în vederea obținerii de către martor a permisului de conducere categoriile "C + E".

Prima instanță a reținut că și în acest caz inculpatul A. a adoptat aceeași conduită de recunoaștere a faptei în cursul urmăririi penale - cu menționarea explicită a primirii cantității de băutură, a alimentelor (brânză) și a unei sume de bani (100 - 200 de RON) de la martorul NN. pentru a interveni pe lângă examinatori în scopul promovării probei practice și obținerii permisului de conducere de către cunoștința sa, martorul O.. A revenit ulterior, negând primirea banilor, iar referitor la alimente și băutură a menționat că de câtva timp obișnuia să cumpere aceste produse de la o rudă a soției sale, intermediarul NN..

Probele administrate au contrazis aceste ultime declarații, Curtea de apel reținând (din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, respectiv cele de redare a înregistrărilor ambientale) angajamentul asumat de inculpat de a interveni pe lângă agenții examinatori pentru ca O. să obțină permisul de conducere la categoriile "C + E" (din cuprinsul lor rezultând cum inculpatul a notat pe o hârtie numele rostit de către NN., biletul fiind așezat apoi pe birou).

Mai mult decât atât, ulterior, inculpatul a verificat numele examinatorilor și a constatat că unul dintre aceștia era inculpatul G., căruia i-a cerut să facă demersuri în sensul sus-menționat. La rândul său, inculpatul G., angajându-se că va da curs cererii, i-a solicitat inculpatului A., în cadrul aceleiași discuții, să intervină pentru soluționarea favorabilă a unui dosar contravențional.

Ambii inculpați au negat această desfășurare a faptelor. Inculpatul G. a arătat că nu a perceput interesul inculpatului A. pentru O. ca o cerere de intervenție în favoarea acestuia și de asemenea, la rândul său, nu a urmărit soluționarea într-un anume fel a plângerii contravenționale formulate de cunoștința sa, OO..

În cursul judecății, nici inculpatul A. nu și-a menținut poziția anterioară, de recunoaștere a ambelor intervenții. În pofida acestor susțineri, Curtea de apel a notat pe de o parte, că în cursul urmăririi penale și inculpatul G. a avut o poziție de recunoaștere, pe care nu a combătut-o ulterior cu argumente pertinente, iar motivul privind condițiile de audiere la Parchet - după oboseală acumulată de 16 ore - nu poate conduce la concluzia pierderii simțului realității. S-a reținut în acest sens că inculpatul este polițist de 20 de ani, obișnuit cu condiții grele de muncă, este o persoană matură și cu pregătire juridică și are capacitatea de a înțelege din toate perspectivele consecințele unei declarații. Pe de altă parte, admițând varianta inculpatului, în sensul că nu a perceput solicitarea lui A. ca pe o formă de intervenție, s-a remarcat însă că solicitarea inculpatului - de a interveni pentru rezolvarea situației lui OO. - a fost formulată chiar în același cadru al discuției. Inculpatul G. a expus contextul ridicării permisului (când martorul mergea în viteză în spatele Salvării pentru că tatăl său fusese luat de urgență), apoi a afirmat că se va interesa personal de numărul dosarului, iar inculpatul A. a arătat - în același context - că va face demersuri pentru a afla numele judecătorului care are plângerea de soluționat, că se va interesa inclusiv la președintele Tribunalului Teleorman, după ce G. l-a asigurat că plângerea se află pe rolul Judecătoriei Alexandria.

Întreaga discuție - rezultată din cuprinsul procesului-verbal de redare a înregistrării convorbirii - se desfășoară după ce inculpatul A. îi ceruse inculpatului G. să intervină pentru obținerea permisului de conducere de către PP.. Curtea de apel a reținut astfel că cererea de intervenție formulată de inculpatul G. (de influențare, într-un fel sau altul, a instanței pentru soluționarea favorabilă a plângerii contravenționale a lui OO.) este precedată de solicitarea inculpatului A. (de acordare de ajutor pentru obținerea permisului de către PP.). Contextul solicitării, expresiile utilizate de inculpat - "ajută-mă cu consilierul de la Zâmbreasca, i-au luat permisul băieții ăia..", adăugat peste profesia celor doi (polițiști cu studii juridice) fac dovada că au înțeles pe deplin natura juridică a solicitărilor formulate. De altfel, inculpatul A. a adoptat ulterior discuției o conduită prin care a trecut la rezolvarea promisiunii, respectiv l-a contactat pe șoferul Tribunalului Teleorman, martorul QQ., căruia i-a făcut trimitere la un număr de dosar - cel al petentului OO. - pe care l-a obținut apelând la martorul RR., un subordonat de-al său, ofițer în cadrul Serviciului Poliției Rutiere (aspect confirmat de acesta).

Curtea de apel a apreciat că faptul că soluționarea dosarului nr. x/2014 (având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/02.10.2014 și părți pe OO., în calitate de petent, și I.P.J. Teleorman Serviciul Rutier), a fost favorabilă petentului, după cum și faptul că a obținut permisul de conducere la data de 03.08.2015, nu pot fi interpretate în mod necesar ca dovadă a respectării de către inculpați a promisiunilor făcute, acestea fiind - în opinia instanței - chestiuni care excedează cadrului infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați.

Cu privire la fapta din data de 14.09.2015, în referire la care inculpatul A. a primit suma de 200 de euro de la inculpatul H. în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă agenți și ofițeri de poliție din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Compartimentul Regim Permise Conducere și Examinări, din cadrul Prefecturii județului Teleorman, pentru ca o apropiată a cumpărătorului de influență să obțină permisul de conducere, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul A. a negat primirea sumei de bani, dar declarațiile sale au fost combătute de probele administrate. Astfel, coinculpatul H. a recunoscut constant că la data de 14.09.2015 i-a remis inculpatului A. suma de 200 de euro cu menționarea explicită a scopu