ÎCCJ, Decizia nr. 8/2022

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 722 din 24 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 904/Ap din 12 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, instanța a arătat că prin cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut contrarietatea dintre decizia civilă nr. 904/Ap din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și decizia civilă nr. 827/Ap din 13 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

S-a constatat că cererea de revizuire a fost formulată la 15 decembrie 2020, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 904/Ap, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, respectiv de la data de 12 octombrie 2020.

În raport de această soluție, instanța nu a mai analizat aspectele subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii fiind o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

În ceea ce privește susținerile vizând data comunicării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, instanța a făcut referire la cele statuate de către Curtea Constituțională, respectiv la faptul că prin calculul termenului de la momentul pronunțării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale și celor ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil. Argumentele Curții au vizat faptul că în procedura revizuirii hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării hotărârii, motiv pentru care formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiție al revizuentului.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuenta a formulat recurs, care nu a fost întemeiat în drept pe niciunul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, recurenta și-a exprimat nemulțumirea față de soluția din hotărârea atacată și apreciază că instanța supremă ar fi trebuit să îi pună în discuție excepția tardivității, dându-i astfel posibilitatea să solicite repunerea în termen, având în vedere că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, cum prevede art. 186 C. proc. civ.

Arată că a avut încredere în avocatul său ales, însă acesta nu i-a mai răspuns la telefon și a întrerupt orice comunicare cu dânsa. De asemenea, actele din dosar au fost comunicate la sediul ales, respectiv cel al avocatului și abia la 14 decembrie 2020 a primit de la domnul avocat, pe B., Decizia nr. 904/Ap din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Brașov. Totodată, domnul avocat i-a transmis că poate promova cerere de revizuire, fără a-i preciza care este termenul de promovare.

De asemenea, revizuenta A. face referire la decizia CJUE nr. 82/21 din 18 mai 2021, care statuează că "instanțele naționale sunt obligate în măsura posibilului să dea o interpretare conformă cu cerințele dreptului Uniunii referitoare la drepturile și libertățile cetățenești și că principiul supremației dreptului Uniunii impune să lase neaplicate dispozițiile dreptului intern, indiferent dacă sunt de natură legislativă sau constituțională".

În consecință, susține că instanța de recurs poate aprecia că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt contrare regulii stabilite prin art. 184 C. proc. civ. și poate ignora decizia Curții Constituționale prin care s-au declarat constituționale prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 11 octombrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 4 octombrie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 722 din 24 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și a acordat termen de judecată la 17 ianuarie 2022.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurenta nu și-a întemeiat în drept criticile formulate, dar a susținut că este greșită soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.

Ca urmare, Înalta Curte constată că analiza recursului urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată modalitatea de calcul a termenului de declarare al revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă.

Cu privire la critica privind greșita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reține următoarele:

În esență, recurenta a criticat soluția instanței, susținând că instanța de revizuire ar fi trebuit să îi pună în vedere prin citație că se va discuta tardivitatea căii extraordinare de atac.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea deciziei civile nr. 904/Ap din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, față de decizia civilă nr. 827/Ap din 13 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018.

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 904 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 904 din 12 octombrie 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 12 octombrie 2020 și s-a împlinit la 12 noiembrie 2020, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 15 decembrie 2020, dosarul de revizuire, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac. Or, se reține că recurenta revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală - formularea în termenul legal a cererii de revizuire - pentru că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, invocând art. 511 alin. (4) C. proc. civ.

Nici susținerea potrivită căreia instanța ar fi trebuit să citeze revizuenta cu mențiunea că urmează a se discuta excepția tardivității nu este fondată.

Înalta Curte reține că procedura de citare cu revizuenta pentru termenul de judecată din 24 martie 2021 a fost legal îndeplinită, cum rezultă din dovada de înmânare a citației aflată la dosar, partea fiind citată la adresa indicată în cererea de revizuire.

Principiul contradictorialității și al dreptului la apărare au fost respectate prin realizarea corectă a procedurii de citare și a prezenței avocatului părții la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile.

Se observă că la termenul din 24 martie 2021, când instanța a pus în discuție excepția invocată din oficiu, revizuenta a fost reprezentată de avocat C., care a pus concluzii asupra excepției tardivității, deci recurenta a beneficiat de asistență juridică de specialitate.

Totodată, la același termen de judecată, s-a prezentat și A., avocat pensionat, care a reprezentat interesele revizuentei în fața Curții de Apel Brașov și care a susținut că cererea de revizuire este formulată în termenul legal calculat de la data comunicării deciziei revizuite.

Așadar, având în vedere prevederile art. 160 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Orice neregularitate cu privire la citare nu va mai fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată", Înalta Curte va respinge critica recurentei privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Având în vedere cele arătate mai sus, reținând că recurenta revizuentă a formulat critici ce sunt nefondate și că decizia recurată este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 722 din 24 martie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.