ÎCCJ, Decizia nr. 73/2022

Ședința publică din data de 28 martie 2022

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1819 din 28 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare declarată de contestatorii A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1214 din 18 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că de la data când a intervenit suspendarea, respectiv de la 20 octombrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, au declarat recurs recurenții A., B. și C., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021.

Prin cererea de recurs, recurenții solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.

Precizează că își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile C. proc. civ. și pe art. 6 din CEDO.

Arată că nu au primit motivarea deciziei recurate.

Intimații nu au depus întâmpinare.

La data de 2 decembrie 2021, recurenții au depus la dosar o adresă intitulată "Precizări" prin care arată că mențin cererea de recurs formulată împotriva Deciziei nr. 1819 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, decizie pe care o consideră nelegală, netemeinică și, mai ales, potrivnică lor. Solicită instanței de judecată să analizeze cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 416 alin. (3), art. 418 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

La data de 15 martie 2022, recurenții au depus la dosar punct de vedere la raport prin care reiau susținerile din cererile anterioare.

Față de concluziile raportului, recurenții precizează că au respectat prevederile art. 421 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., dar și dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) alin. (3), ale art. 488 și ale art. 489 din C. proc. civ.

De asemenea, în ceea ce privește cererea de recurs, menționează că își întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., dar și pe dispozițiile art. 487 alin. (1) și art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.. Solicită analizarea tuturor documentelor din dosar pentru că, consideră recurenții, există și critici, invocate legal, care se încadrează în dispozițiile reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Totodată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, atâșând cererii raportul întocmit în cauză și adresele de comunicare către recurenți a raportului.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost înregistrat la data de 19 ianuarie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că motivele invocate în susținerea recursului nu pot fi subsumate niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În aceste condiții, magistratul-raportor a concluzionat că, în cauză, devine incidentă sancțiunea nulității recursului instituită de art. 486 alin. (3) teza întâi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate față de orice alte cereri, excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

În prealabil, în ceea ce privește susținerile formulate în cadrul punctului de vedere la raport depus la dosar la data de 12 martie 2022, Înalta Curte reține că acestea au fost formulate cu depășirea termenului legal [decizia recurată a fost pronunțată la data de 28 septembrie 2021, iar termenul de 5 zile pentru motivarea recursului, calculat conform art. 421 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 487 alin. (1) C. proc. civ. și la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., a curs de la comunicarea hotărârii, respectiv de la 15 noiembrie 2021 și s-a împlinit la 22 noiembrie 2021].

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, recurenții solicită anularea deciziei civile nr. 1819 din 28 septembrie 2021 pronunțate de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, arătând că aceasta este nelegală, fără a indica, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenții nu formulează nicio critică referitoare la soluția prin care s-a constatat perimată contestația în anulare formulată de aceștia, ci, doar indică mai multe texte legale pe care le consideră incidente în cauză. De asemenea, se reține că reproducerea prin cererea de recurs a stării de fapt și a nemulțumirii părții cu privire la soluțiile pronunțate în dosar, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate.

Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte reține că în cererea de recurs nu sunt indicate motive de nelegalitate ale hotărârii recurate iar argumentele invocate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de constatare a perimării contestației în anulare și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurenților nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurenții A., B. și C. nu au formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1819 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2022.