ÎCCJ, Decizia nr. 62/2022

Ședința publică din data de 21 martie 2022

Asupra admisibilității în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2221 din 10 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 108/A din 27 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, ca fiind inadmisibilă.

Împotriva deciziei instanței de revizuire, S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. a declarat recurs, însă fără a încadra expres criticile formulate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B. solicită desființarea deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă pronunțată în dosarul x/2020 deoarece este nelegală.

De asemenea, solicită ca instanța de recurs să stabilească dacă încheierea nr. 826 din 04 noiembrie 2014 are autoritate de lucru judecat, dacă data de 26 septembrie 2016 a fost cea la care a fost ridicat dreptul de administrare a societății și a fost dispusă intrarea în faliment a societății A. S.R.L., dacă sentința civilă nr. 34 din 74 februarie 2020 din dosarul nr. x/2014 încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 826 din 8 noiembrie 2014 din dosarul nr. x/2014 și dacă instanța de fond a respins în mod corect excepția lipsei calității procesuale active a administratorului statutar al recurentei de a promova apelul formulat în cauză.

În continuare, în cererea de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei și își exprimă nemulțumirea față de durata procesului dar și de soluțiile pronunțate în cauză.

Intimatul Cabinet Individual de Insolvență C. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanța de revizuire a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

De asemenea, solicită amendarea recurentei cu suma de 1.000 RON, pentru că cererea de recurs este abuzivă și are scopul de a șicana intimatul, practician în insolvență și de a-l prejudicia.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare la 3 ianuarie 2022 (conform datei de pe plicul aflat la fila 56-verso din dosarul de recurs nr. x/2021), prin care solicită respingerea excepției inadmisibilității, admiterea recursului, anularea deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 a instanței de revizuire și rejudecarea cauzei având în vedere hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2014.

La 28 februarie 2022 (conform datei de pe plicul aflat la dosarul de recurs nr. x/2021), recurenta S.C. A. S.R.L. a depus la dosar precizări care cuprind un memoriu de expunere a motivelor de recurs în care invocă incidența în cauză a motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. A depus, de asemenea, taxa judiciară de timbru solicitată, în cuantum de 50 RON.

La 2 martie 2022 (conform datei de pe plicul aflat la fila 103-verso din dosarul de recurs nr. x/2021), recurenta a depus o adresă intitulată precizări și punct de vedere la raport. Analizând documentul depus, Înalta Curte a constatat că acesta are același conținut cu precizările depuse anterior la dosar.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (prezentul dosar a fost înregistrat la data de 9 octombrie 2014, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018).

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că motivele invocate în susținerea recursului nu pot fi subsumate niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În aceste condiții, magistratul-raportor a concluzionat că, în cauză, devine incidentă sancțiunea nulității recursului instituită de art. 486 alin. (3) teza întâi raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate față de orice alte cereri, excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

În prealabil, în ceea ce privește criticile din precizările la recurs depuse la data de 28 februarie 2022, Înalta Curte reține că acestea au fost formulate cu depășirea termenului legal [comunicarea deciziei recurate către recurenta-revizuentă s-a realizat la data de 6 octombrie 2021, iar termenul de declarare și motivare a recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 8 noiembrie 2021, în raport de art. 485 alin. (1) C. proc. civ..], fiind, astfel, incidentă sancțiunea nulității reglementată de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, recurenta solicită anularea deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 pronunțate în dosarul nr. x/2020 de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că aceasta este nelegală, fără a indica, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată. Se reține că instanța de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar față de această soluție, recurenta nu formulează critici.

Prin cererea de recurs, recurenta solicită ca instanța să verifice dacă sentința civilă nr. 34 din 74 februarie 2020 din dosarul nr. x/2014 încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 826 din 8 noiembrie 2014 din dosarul nr. x/2014, ceea ce nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate a deciziei instanței de revizuire deoarece reprezintă o reiterare a solicitării formulate în cadrul cererii de revizuire.

În aceleași coordonate ale lipsei încadrării în motivele de casare expres prevăzute de lege sunt și solicitările privind stabilirea datei la care a fost ridicat dreptul de administrare a societății și la care a fost dispusă intrarea în faliment a societății A. S.R.L. și cea privind soluția instanței de fond cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale active a administratorului statutar al recurentei de a promova apelul formulat în cauză.

Astfel, criticile invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenta-revizuentă nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, criticile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând fondul litigiului dedus judecății. De asemenea, se reține că reproducerea prin cererea de recurs a stării de fapt și a nemulțumirii părții cu privire la soluțiile pronunțate în dosar nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei recurate.

Având în vedere cele arătate anterior, Înalta Curte constată că în cererea de recurs nu sunt indicate motive de nelegalitate ale hotărârii recurate iar argumentele invocate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de S.C. A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva deciziei civile nr. 2221 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2022.