ÎCCJ, Decizia nr. 370/2021

Ședința publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3392 din 04 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de recurenta-reclamantă și a constatat perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., prin mandatar B., împotriva sentinței nr. 84 din 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția contecios administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de revizuire a reținut considerentele ce vor fi redate în continuare.

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de recurenta-reclamantă la termenul din 4 iunie 2021, Înalta Curte a constatat că cererea este neîntemeiată, dat fiind că recurenta nu a indicat temeiul de drept al cererii de suspendare, iar, în motivare, s-a raportat la formularea anumitor cereri și excepții referitoare la necompetența generală a instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei și la o anumită cerere de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care le-a formulat, însă, în dosarul nr. x/2018, și nu în dosarul pendinte.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a rămas suspendată pentru lipsa părților pentru mai mult de un an de zile, fiind repusă pe rol pentru discutarea perimării acesteia, Înalta Curte a reținut că solicitarea de suspendare a judecății, dar pe alte considerente care nu au legătură cu controlul judiciar exercitat în dosarul pendinte, nu are fundament legal în ipotezele cazurilor de suspendare reglementate de art. 411 - 413 din C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția, invocată din oficiu, a perimării cererii de recurs formulate de relamanta A., prin mandatar B., Înalta Curte a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.

La termenul de judecată din 15 mai 2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Cum, în cauză, de la 15 mai 2020, când prin încheierea pronunțată în ședință publică s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din același cod, constatând, din oficiu, perimarea cererii de recurs.

Împotriva hotărârii de la punctul I.1 de mai sus, a formulat recurs A., prin mandatar B., fără a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată se solicită anularea hotărârii atacate.

Printr-un prim motiv de recurs, recurenta critică hotărârea atacată pentru încălcarea prevederilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., făcând referire la o cerere de intervenție formulată într-un alt dosar, respectiv dosarul nr. x/2018, și susținând că judecata cererii ar fi trebuit suspendată până la soluționarea a două cereri înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești de C. și de B..

Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat în cauză, recurenta își exprimă nemulțumirea față de respingerea solicitării de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fomulată în temeiul art. 519 C. proc. civ., într-un alt dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, așa cum a fost numerotat de către recurentă, se specifică faptul că înțelege să reitereze toate argumentele precizate în cele două dosare, nr. x/2018 și nr. y/2018

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate în susținerea motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În esență, subsumat motivelor de recurs invocate, principalele critici vizează soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății cauzei formulate de către recurenta-reclamantă la termenul de judecată din 4 iunie 2021, în dosarul nr. x/2018, și nemulțumiri cu privire la soluționarea cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulate într-un alt dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești, în care este parte recurenta.

Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de recurenta-reclamantă A., prin mandatar B., împotriva sentinței nr. 84 din 21 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 19 februarie 2021, a fost întocmit, de către prim-grefierul secției de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție, referatul privind propunerea de fixare a termenului pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015.

Ulterior, părțile au fost citate pentru termenul de judecată din 4 iunie 2021, pentru discutarea excepției perimării, citația fiindu-i comunicată recurentei-reclamante la 8 martie 2021 .

La 4 iunie 2021, în timpul ședinței de judecată, a fost înregistrată la dosar o cerere de suspendare a judecării cauzei formulată de recurenta-reclamantă A., prin manadatar B..

Analizând actele și lucările dosarului, Înalta Curte constată că situația descrisă de către recurenta-reclamantă în cadrul primului motiv de recurs, prin care invocă obligația instanței de judecată de a dispune suspendarea cererii principale până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție, nu se regăsește în speță, în cadrul dosarului nr. x/2018 nefiind formulate cereri de intervenție.

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei depusă de către recurenta-reclamantă la 4 iunie 2021, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenta-reclamantă nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile de suspendare reglementate de dispozițiile art. 411 - art. 413 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal reținând, în mod corect, faptul că motivarea cererii de suspendare formulate în cauză nu are legătură cu controlul judiciar exercitat în dosarul nr. x/2018.

Astfel, se constată faptul că, în motivarea cererii de suspendare a judecării cauzei, în susținerea căreia nu a fost indicat niciun temei de drept, recurenta-reclamantă invocă cereri și excepții pe care le-a formulat în cadrul dosarului nr. x/2018, și nu în dosarul pendinte.

În ceea ce privește considerentele invocate în cadrul celui de-al doilea și a celui de-al treilea motiv din cererea de recurs, așa cum au fost numerotate de către recurentă, Înalta Curte constată că acestea nu au legătură cu controlul judiciar exercitat în acest dosar.

Astfel, recurenta-reclamantă reiterează apărările formulate în cadrul cererii de suspendare depuse la 4 iunie 2021 în dosarul nr. x/2018, cu privire la o anumită cerere de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu a fost, însă, depusă în dosarul pendinte, ci într-un alt dosar. De asemenea, recurenta precizează că reiterează toate argumentele expuse în cadrul dosarelor nr. x/2018 și nr. y/2018, fără a le mai aminti, neformulând nicio ciritică cu privire la hotărârea atacată.

Conform dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 416. - Cererile supuse perimării

(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță./…/"

Termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de dispozițiile citate anterior, a început să curgă, în dosarul nr. x/2018, de la 15 mai 2020, când instanța a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., și se împlinea la 20 noiembrie 2020, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Întrucât, în termenul de perimare, nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în sensul art. 417 din C. proc. civ., a devenit incidentă sancțiunea perimării de drept a cererii, prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 3392 din 04 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 decembrie 2021.