ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 martie 2022

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din data de 24.09.2021, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 17/2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ, formulată de revizuentul A., deținut în Penitenciarul Bacău.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin sentința penală nr. 17/01.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2013, au fost respinse cererile formulate de inculpații A. și B. privind restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul C. privind suspendarea cauzei până la soluționarea de către Comisia Europeană a procedurii de infringement declanșată cu privire la D. și E..

Printre alții, în baza art. 60 alin. (6) din Legea 51/1995, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 33 lit. a) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Iași la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 281 din C. pen. din 1969, cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. a fost condamnat același inculpat - A. la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 290 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "înșelăciune", prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen.

A constatat că inculpatul A. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea 51/1995, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. pentru comiterea căreia a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare prin sentința penală nr. 1631/1.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curții de Apel Bacău.

În baza art. 33 lit. a), art. 36 alin. (1) și art. 34 lit. b) din C. pen. din 1969, a contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului A. pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

A interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) din C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969.

În baza art. 88 și art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969 a scăzut din pedeapsa stabilită perioada reținerii și arestării preventive și perioada executată, de la data de 8.05.2013 la data de 11 iunie 2013 și de la data de 18.12.2014 la zi.

Au fost retrase formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 1631/1.07.2014 a Judecătoriei Bacău, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1002/17.12.2014 a Curții de Apel Bacău și a dispus emiterea unor noi forme de executare conform prezentei hotărâri.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a respins acțiunile civile formulate de părțile civile F., G., H., I. și Baroul Bacău.

În baza art. 118 lit. e) din C. pen. a confiscat de la inculpatul A. sumele de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii, respectiv sumele de 4000 RON, 3500 RON, 2000 RON, 2250 RON, 250 RON, 400 RON, 3500lei, 2000 RON, 2000 RON, încasate de la părțile civile F., G., H., I. și de la martorii J., K., L., M., N. și suma de 718 RON, reprezentând legalizări acte.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul A. a HDD x și a unui număr de 6 ștampile ridicate în vederea confiscării de la inculpatul C., legitimația de avocat nr. 6 care are mențiunea pe copertă și în interior"Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Bacău":

În bazua art. 397 alin. (3) raportat la art. 255 din C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul A. a unui laptop marca x - bun aflat la Camera de corpuri delicte a Curții de Apel, cu obligația de a-l păstra până la rămânerea definitivă a soluției în cauză.

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. săvârșită în baza aceleiași rezoluții infracționale:

-de a fi întocmit și semnat mai multe înscrisuri în care a folosit, fără drept, denumirile de "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "UNBR", denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și a însemnelor specifice profesiei, respectiv ștampile, știind că nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 republicată, pentru admiterea în profesia de avocat; folosirea unor denumiri specifice profesiei de avocat cu ocazia înființării unor entități denumite "barou" și unde a semnat, atât în calitate de reprezentant al acestora, cât și ca executant; de asemenea, folosirea site-ului www.unbr.info aflat în administrarea inc. A., ce conține înscrisuri, în care sunt folosite, fără drept, denumirile de "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "Cabinet Avocat", "Avocat", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, modificată, cu ref. la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969;

- de a fi emis împuternicirea avocațială nr. 1 din 01.01.2011, prin care s-a împuternicit să acorde asistență juridică în dosarul nr. x/2008 al Judecătoriei Bacău în contradictoriu cu Inspectia de Stat în Construcții Bacău, ca și factura nr. x din 01.01.2011, ambele înscrisuri având la antet mențiuni false, respectiv "Uniunea Națională a Barourilor din România", "Baroul Bacău - UNBR", "Cabinet avocat drd. A.", ștampila cu mențiuni false "Cabinet avocat Baroul Bacău - UNBR", "Avocat drd. A.";

- de a fi legalizat sub nr. x din 5.10.2012 declarația lui O., precum și încheierile de atestare nr. 861 din 4.10.2012, 867 din 5.10.2012, 873 din 8.10.2012, toate acestea purtând antet neadevărat "Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bacău - cabinet avocat dr. A." și ștampila "cabinet individual de avocat Baroul Bacău av. A.";

- de a fi obținut 5 procuri speciale autentificate la notar sub nr. x din 20.09.2012; 510 din 30.08.2012; 515 din 20.09.2012; 485 din 27.08.2012; 478 din 24.08.2012, folosind legitimația de "avocat", în care în nume propriu și prin "Cabinet av. A." este mandatat să obțină de la autoritățile statului: recuperarea taxei de poluare, achitată la Ministerul Finanțelor Publice; recalcularea punctului de pensie și daune; înființarea și înregistrarea S.C. "P. " S.R.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 281 din C. pen. din 1969 cu ref. la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

Deliberând asupra admisibilității în principiu a revizuirii formulate de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 17/2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ, s-au reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 459 alin. (3) lit. a) - f) din C. proc. pen., la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța are în vedere dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de lege, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3), dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea și dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispunând, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel încât, pentru a garanta puterea de lucru judecat a hotărârilor definitiv pronuntate, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, nefiind permisă extinderea lor și la alte cazuri decât acela arătat în mod expres și limitativ de legiuitor în art. 453 C. proc. pen.

Prezenta cerere a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de lege, a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) și au fost invocate, în aparență, temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale,însă revizuentul a invocat doar formal dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în realitate solicitând o nouă rejudecare a cauzei în baza unei noi interpretări a legii care ar fi survenit la nivelul ÎCCJ sau a Curții Constituționale, fiind vădit că nu se invocă fapte și împrejurări noi care să fi survenit ulterior condamnării revizuentului și care să fie de natură să modifice în vreun fel situația de fapt și, pe cale de consecință, temeinicia deciziei penale vizate de prezenta cale extraordinară de atac.

S-a menționat că împrejurările invocate de revizuent în susținerea cazului de revizuire prev de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu se încadrează în conținutul acestor dispoziții legale, cererea fiind inadmisibilă din perspectiva acestui caz de revizuire.

Referitor la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., în sensul că mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în privința sa nu se pot concilia, Curtea a apreciat că și acest caz este invocat în mod formal, întrucât hotărârile menționate vizează fapte diferite și nu identice cu cea care a făcut obiectul judecății în sentința nr. 17/2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ, ca urmare însăși premiza invocată în susținerea acestui caz de revizuire excedează motivului avut în vedre de legiuitor în edictarea acestui caz de revizuire.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că se invocă argumente care necesită, în realitate, nu o simplă constatare a existenței unor hotărâri ce nu se pot concilia ci o rejudecare a cauzei și o reinterpretare a dispozițiilor legale, deja interpretate în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat, inadmisibilă din perspectiva dispozițiile art. 453 alin. (1) lit e) din C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Curtea a constatat că temeiurile de revizuire sunt invocate pur formal, neexistând o concordanță între aceste temeiuri legale și motivele invocate în susținerea lor.

Împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 24.09.2021, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A..

Argumentele invocate în susținerea apelului declarat sunt următoarele:

- sentința apelată nu este motivată în fapt și în drept pe niciunul din motivele invocate în cererea de revizuire;

- excepția de nulitate absolută a sentinței penale nr. 23/2021 din data de 24 septembrie 2021 pronunțată în dosarul penal nr. x/2021 de Curtea de Apel Iași, care solicită să fie casată în totalitate, să fie respinsă excepția inadmisibilității cererii de revizuire ca nelegală, netemeinică și nefondată;

- instanța de fond nu a făcut nicio referire în motivarea hotărârii apelate la probele depuse la dosar și solicitate a fi administrate;

- în susținerea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. s-a invocat, în esență, următoarele aspecte:

- s-a arătat că, nu a fost încadrată infracțiunea pe art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 republicata prin Legea 270/2010, în condițiile în care Legea 51/1995 intrată în vigoare prin publicare în M.Of. nr. 119/09-05-1995 nu a avut inclus acest articol, acesta fiind, de altfel, primul motiv de revizuire pe motiv de nelegalitate a încadrării juridice, fiind eronat întemeiată condamnarea penală pe o lege în care nu este prevăzută fapta penală;

- în prezentarea celui de-al doilea motiv în susținerea aceluiași caz, a arătat că nu s-a reținut în motivarea hotărârii de condamnare, nici în fond și nici în apel, că ordonanța nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe langa Judecătoria Bacău fusese desființată prin încheiere definitivă de Judecătoria Bacău, în același dosar, în care a fost schimbată calitatea de intimat cu calitatea de inculpat a lui A. la plângerea formulată de Uniunea Naționala a Barourilor din România. În acest sens, a menționat că prin sentința penală nr. 1417/17-09-2015 pronunțată de Judecătoria Galați, dosar nr. x/2011, printre altele, a fost menținută, ca fiind legală si temeinică, ordonanța nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău. Prin urmare, aceasta gravă eroare judiciara a condus la folosirea împotriva inculpatului a probei nereale cum ca a fost anulată ordonanța nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău. Drept pentru care pe dovada atașată la dosar, ca act nou aflat în vigoare la data condamnării, trebuie amisă revizuirea, deoarece s-a întemeiat pe o probă falsă, neadevarată, folosită trunchiat, prin omisiune a organelor de cercetare penală și a instanțelor care au preluat conținutul din motivarea rechizitoriului, fără să verifice legalitatea probelor din actul de acuzare;

- nu s-a aplicat în favoarea inculpatului prevederile din art. 1l(l), art. 13 din Carta Drepturilotr Fundamentale a UE, care pentru toate actele judecate garantează pentru dreptul intern că faptele judecate nu sunt fapte penale;

- în susținerea cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. a făcut referire la sentința penală nr. 899/07-08-2021 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 166/17-02-2021 a Curții de Apel Bacău; sentința penală nr. 780/11-05-2017 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 777/6 iunie 2018 a Curții de Apel Bacău; sentința penală nr. 1417/17-09-2015 definitivă a Judecătoriei Galați, dosar x/2011; sentința penală nr. 1631/01-07-2014 a Judecătoriei Bacău, definitivă, prin decizia penală 1002/17-12-2014, dosar nr. x/2012 al Curții de Apel Bacău; sentința penală nr. 17/01-03-2016 a Curții de Apel Iași, definitivă prin decizia penală nr. 251A/30-06-2017 a ICCJ, dosar x/2013; sentința penală nr. 382/11-03-2016, a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 329/23-03-2017, dosar x/2013 al Curții de Apel Galați.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este calea extraordinară de atac prin care sunt constatate și înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară.

În ceea ce privește temeiurile cererii de revizuire formulate de condamnatul revizuent, se constatată că acesta a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză) vizând modalitatea de interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză și ale art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. în sensul că mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în privința sa nu se pot concilia.

Potrivit art. 453 alin. (4) teza I din C. proc. pen. " Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (…)."

Prin decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 324 din 5 mai 2017, Curtea Constituțională a reținut "că motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. privește situația în care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate. Cu privire la înțelesul expresiei "fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica judiciară, s-a considerat că aceasta se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație sau stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Dispozițiile art. 453 alin. (4) teza întâi din C. proc. pen. consacră menținerea sistemului revizuirii totale cu privire la motivul prevăzut la alin. (1) lit. a) din același articol, limitând incidența acestui caz de revizuire la situațiile în care pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Aceasta înseamnă că faptele sau împrejurările noi trebuie să conducă la o soluție opusă celei pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Dacă prin faptele sau împrejurările noi nu se tinde la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, ci numai la dovedirea anumitor elemente care implică însă menținerea respectivei soluții, faptele sau împrejurările noi nu constituie motiv de revizuire."

În acest context, Înalta Curte constată că motivele prezentate în susținerea cazului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. vizează o interpretare a textului de lege ce a stat la baza condamnării, respectiv a art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, precum și celelate motive prezentate mai sus (folosirea unei probei nereale, respectiv că a fost anulată ordonanța nr. 2783/P/2006 din 24-02-2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău), nu se pliază pe înțelesul procesual conferit prin textul legal sintagmei "fapte sau împrejurări noi", Astfel că, în mod corect a reținut prima instanță că, revizuentul a invocat doar formal dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în realitate solicitând o nouă rejudecare a cauzei în baza unei noi interpretări a legii care ar fi survenit la nivelul ÎCCJ sau a Curții Constituționale, fiind vădit că nu se invocă fapte și împrejurări noi care să fi survenit ulterior condamnării revizuentului.

De asemenea, se constată că motivele susținute de revizuent nu pot fi circumscrise cazului de revizuire analizat, întrucât ceea ce se invocă nu sunt chestiuni de fapt descoperite ulterior, ci reprezintă critici cu privire la modalitatea de interpretare de instanțe a unor dispoziții legale.

Înalta Curte observă, totodată, că o parte din motivele invocate în susținerea cazului prevăzut art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. fac referire la aspecte ce țin de fondul cauzei în care acesta a fost condamnat, or pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, apărările invocate fiind puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.

Prin urmare, nu orice element de noutate este apt a fundamenta rejudecarea cauzei ca urmare a promovării căii de atac a revizuirii, ci doar cele care reliefează netemeinicia soluției atacate.

În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.

Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă sunt două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei.

Cât privește cea de-a doua condiție, starea de inconciliabilitate poate exista în următoarele ipoteze: hotărârile se referă la aceeași faptă și la făptuitori diferiți, hotărârile se referă la același făptuitor și la fapte diferite sau hotărârile se referă la fapte și făptuitori diferiți.

Revizuentul a susținut că s-au pronunțat mai multe hotărâri, fiind în esență condamnat pentru aceeași faptă prevăzută de art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.

Examinându-se respectivele hotărâri, se constată că în speță nu se poate considera că există mai multe hotărâri judecătorești ce nu se pot concilia, hotărârile enumerate vizând fapte și împrejurări diferite.

Astfel că, în mod corect, prima instanță a apreciat că hotărârile menționate vizează fapte diferite și nu identice cu cea care a făcut obiectul judecății în sentința nr. 17/2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 251/A/2017 a ÎCCJ și că argumentele invocate de revizuent nu se limitează la o simplă constatare a existenței unor hotărâri ce nu se pot concilia, ci impun o rejudecare a cauzei și o reinterpretare a dispozițiilor legale, deja interpretate în mod definitiv și cu autoritate de lucru judecat.

Astfel că, raportat la prevederile art. 453 și următoarele din C. proc. pen., în mod corect, a apreciat instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile legale, respectiv revizuentul nu a invocat niciun temei legal care să justifice o eventuală admitere a cererii sale de revizuire.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 24 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 24 septembrie 2021 a Curții de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2022.