ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 313 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Pașcani, între altele, în baza art. 290 alin. (1) C. pen. 1969 (o faptă), cu aplicarea art. 42 C. pen. 1969 (4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 71 C. pen. 1969 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, raportat la art. 5 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În temeiul art. 71 C. pen. 1969 raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, raportat la art. 5 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 35 C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele accesorii constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aplicate inculpatului A. pe lângă fiecare pedeapsă cu închisoarea, urmând ca acesta să execute pedeapsa accesorie rezultantă pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii aplicată.

În baza art. 86

1

alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului A., pe durata unei perioade de 5 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 86

2

alin. (1) C. pen. 1969 și care, potrivit art. 86

2

alin. (2) raportat la art. 82 alin. (3) C. pen. 1969, va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

3

alin. (4) teza I C. pen. 1969, a fost încredințată supravegherea inculpatului A. Serviciului de Probațiune Iași.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. 1969, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, măsuri ce vor fi aduse la îndeplinire și verificate de către Serviciul de Probațiune Iași: să se prezinte ori de câte ori va fi chemat la Serviciul de Probațiune Iași; să anunțe Serviciului de Probațiune Iași, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, conform art. 86

3

alin. (2) din vechiul C. pen. să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune Iași schimbarea locului de muncă, conform art. 86

3

alin. (2) din vechiul C. pen. să comunice Serviciului de Probațiune Iași informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, conform art. 86

3

alin. (2) din vechiul C. pen.

S-a stabilit ca, după rămânerea definitivă, o copie a prezentei sentințe penale să fie comunicată Serviciului de Probațiune Iași - organ desemnat cu supravegherea inculpatului A..

În baza art. 86

3

alin. (4) teza a II-a C. pen. 1969, s-a pus în vedere Serviciului de Probațiune Iași ca, în caz de neîndeplinire de către inculpat a obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală, să sesizeze instanța pentru a se lua măsura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 86

4

alin. (2) C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. 1969, cu trimitere la art. 83 și art. 84 C. pen. 1969, privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, în cazul neexecutării obligațiilor civile ori în cazul în care acesta nu-și va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege.

S-a dispus a se comunica organului de poliție din localitatea unde domiciliază inculpatul că s-a pronunțat condamnarea acestuia cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii rezultante, pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Totodată, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate: Constatare amiabilă de accident, document de introducere în reparație, fișa de constatare a avariilor nr. x, Declarație pe formular tipizat aparținând S.C. B. S.A., devizul de reparații având ca obiect suma de 31.154.14 RON, reprezentând reparații auto fictive, factura fiscală nr. x/30.05.2012 având ca obiect suma de 31.154.14 RON.

S-a luat act de faptul că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, ca urmare a recuperării pagubei.

Împotriva sentinței penale anterior menționate au declarat apel inculpații A. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 263 din 1 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis, între altele, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 313 din 16 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Pașcani, care a fost desființată, în parte, în latură penală și, în rejudecare:

Au fost înlăturate dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pentru inculpatul A..

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente de 1 an închisoare și de 3 ani închisoare și au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului A., de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 42 C. pen. 1969 (4 acte materiale), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. 1969 și art. 76 C. pen. 1969, respectiv de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. 1969 și art. 76 C. pen. 1969.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, fiind fixat un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. 1969.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale și înlăturate toate dispozițiile contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casație inculpatul A., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de casare menționat, în esență, recurentul inculpat a susținut că instanțele de fond și apel nu au analizat, în cuprinsul hotărârilor pronunțate, motivul pentru care a fost reținută în sarcina sa forma continuată a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condițiile în care a arătat că a fost obligat să întocmească și să completeze "documentul de introducere în reparație", respectiv "fișa de constatare a avariilor" în calitatea sa de inspector de daune, deși s-a demonstrat că acest aspect nu intra în atribuțiile sale.

De asemenea, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune, recurentul a arătat că instanțele inferioare nu au argumentat motivul pentru care s-a reținut în sarcina sa forma de participație penală a complicității, în condițiile în care nu a oferit niciun sprijin și nu a dat niciun fel de înlesnire inculpatului C. sau S.C. D. S.R.L., reprezentată de C. și E., urmând doar procedura de lucru pe care angajatorul o dispusese.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație și, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, constatându-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 263 din 1 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație promovat.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - acesta se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, din examinarea criticilor formulate de recurentul inculpat, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație menționat.

Astfel, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, recurentul a criticat greșita stabilire a situației de fapt în cauză, greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa (fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată și, respectiv, complicitate la înșelăciune), dar și motivarea necorespunzătoare a hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare. Criticile nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația inculpatului în săvârșirea infracțiunilor menționate, acesta urmărind, în concret, reținerea unei alte situații de fapt decât cea stabilită în mod definitiv de către instanțele anterioare și reaprecierea materialului probator administrat în cauză, astfel încât să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 263 din 1 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

În acest context, nici extinderea efectelor căii de atac promovate de inculpatul A. nu poate profita intimatului inculpat C., nefiind incidente dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat C., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 263 din 1 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat C., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.