ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 489 din 14 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Slatina, în baza art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 2500 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie în forma instigării la săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia (200 de zile amendă stabilite conform dispozițiilor art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen. x 12,5 RON valoarea unei zile amendă stabilită conform dispozițiilor art. 61 alin. (2) din C. pen.).

Executarea amenzii penale în cuantum de 2500 RON se va face potrivit dispozițiilor art. 559 alin. (1) din C. proc. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen.

În baza art. 19 și 397 din C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat pe inculpata A. la plata către această parte civilă a sumei de 2844,93 RON, cu titlu de daune materiale.

A constatat că persoana vătămată Direcția Silvică Olt nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata A..

Prin decizia penală nr. 576 din 07 aprilie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 489/14.12.2020 a Judecătoriei Slatina, a desființat, în parte, sentința penală atacată și a redus pedeapsa aplicată acesteia de la 2.500 RON amendă penală la 1.800 RON amendă penală, reprezentând 180 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind 10 RON.

A respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contraveneau.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în drept că fapta inculpatei care, la data de 03.10.2018, cu intenție directă, l-a determinat pe martorul C., cu privire la care s-a apreciat că a săvârșit fapta din culpă, să taie un număr total de 11 arbori de esență cer și gârniță dintr-o suprafață cu vegetație forestieră situată pe raza com. Topana, sat Ungureni, jud. Olt, terenul respectiv fiind moștenit de către inculpată de la tatăl acesteia în indiviziune cu alți moștenitori, în condițiile în care arborii respectivi nu fuseseră în prealabil marcați în regim silvic în scopul exploatării, valoarea prejudiciului în cuantum de 2.844,93 RON depășind de 17,34 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la tăierea fără drept de arbori, prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008.

Împotriva deciziei penale nr. 576 din 07 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a declarat, la data de 14 mai 2021, recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea cererii de recurs în casație, reprezentantul Ministerului Public a susținut că hotărârea de condamnare este nelegală întrucât prin Legea nr. 197 din 07.09.2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial nr. 823/08.09.2020, articolul 107, care incriminează tăierea de arbori, a fost modificat astfel încât tăierea fără drept constituie infracțiune numai dacă arborii sunt din fondul forestier național, fiind dezincriminată tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național.

Așadar, în prezent, tăierea de arbori din afara fondului forestier național nu mai constituie infracțiune.

În concluzie, întrucât până la judecarea cauzei a intervenit o lege prin care a fost dezincriminată fapta de tăiere fără drept de arbori din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara fondului forestier național, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 4 din C. pen. și să dispună achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. și pe latură civilă, în temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., să lase nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B..

În drept, a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.06.2021.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 576 din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., dar și pe cele prev. de art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că, formal, analiza aspectelor antamate de parchet privind condamnarea inculpatei A. pe o ipoteză de incriminare care nu este prevăzută de lege, întrucât în privința acesteia a operat dezincriminarea, se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Invocând incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât fapta pentru care a fost condamnată inculpata A. a fost dezincriminată.

Critica parchetului este fondată.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie sub forma instigării la tăierea fără drept de arbori, prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, constă în aceea că inculpata A., la data de 03.10.2018, cu intenție directă, l-a determinat pe martorul C., cu privire la care s-a apreciat că a săvârșit fapta din culpă, să taie un număr total de 11 arbori de esență cer și gârniță dintr-o suprafață cu vegetație forestieră situată pe raza com. Topana, sat Ungureni, jud. Olt, terenul respectiv fiind moștenit de către inculpată de la tatăl acesteia în indiviziune cu alți moștenitori, în condițiile în care arborii respectivi nu fuseseră în prealabil marcați în regim silvic în scopul exploatării, valoarea prejudiciului în cuantum de 2.844,93 RON depășind de 17,34 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Potrivit art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, forma în vigoare la data de 03.10.2018 (data săvârșirii faptei), "Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează: a) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.".

Prin Legea nr. 197 din 07.09.2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic, publicată în Monitorul Oficial nr. 823/08.09.2020 (în vigoare de la 11 septembrie 2020), articolul 107, care incriminează tăierea de arbori, a fost modificat, astfel încât tăierea fără drept constituie infracțiune numai dacă arborii sunt din fondul forestier național.

Se remarcă, așadar, că pe parcursul procesului penal, respectiv anterior condamnării inculpatei A. chiar de către prima instanță, au survenit modificări în norma de incriminare, începând cu data de 11 septembrie 2020 fiind înlăturată sintagma "din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia", ceea ce echivalează cu dezincriminarea faptei reținute în sarcina acesteia.

Astfel, în speță este incident impedimentul la exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., context în care Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 576 din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 489 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Slatina și, rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008.

Potrivit art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepția prescripției, i) și j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum și în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., instanța va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B., iar în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație, precum și cheltuielile judiciare din primă instanță și din apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 576 din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 489 din 14 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Slatina și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.