ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

În susținerea cererii formulate, petentul a depus, în copie, următoarele acte: sentința penală nr. 383 din 12.02.2002 a Judecătoriei Brăila; biletul de liberare nr. 6418/2005, caracterizare de la ultimul loc de muncă; adresa nr. x/23.03.2021 emisă de ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila, cartea de identitate și certificatul de cazier judiciar.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în condițiile în care, conform fișei de cazier judiciar, petentul A. a fost condamnat la: pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare - prin sentința penală nr. 112/1996 a Tribunalului Militar Cluj; pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare (2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de dezertare și 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat) - prin sentința penală nr. 221/1997 a Tribunalului Militar Teritorial București și pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare - prin sentința penală nr. 383/2002 a Judecătoriei Brăila, cererea de reabilitare judecătorească formulată de acesta vizează toate aceste pedepse, iar nu numai cea expres menționată în cererea scrisă.

A mai reținut că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea 255/2013, Tribunalul Militar București s-a desființat la data de 1 februarie 2014, iar potrivit alin. (5) al aceluiași text de lege, tribunalele militare București, Cluj, Iași și Timișoara au devenit echivalente în grad tribunalelor, nemaiexistând o instanță corespunzătoare în grad judecătoriei.

În contextul acestor constatări, instanța a concluzionat că cererea de reabilitare judecătorească formulată de petent, care în prezent nu mai este militar, dar domiciliază în municipiul Brăila, intră, potrivit art. 529 C. proc. pen. și art. 20 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, în competența de soluționare a Tribunalului Brăila.

Prin sentința penală nr. 129 din 03.12.2021, Tribunalul Brăila a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reprezentantul Ministerului Public, și, în baza art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 529 C. proc. pen. și art. 20 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul A. în favoarea Tribunalului Militar București.

Pentru a dispune astfel, plecând de la reținerile factuale ale Judecătoriei Brăila, instanța a notat că, în condițiile în care petentul condamnat are domiciliul în Brăila, localitate care se află în circumscripția Tribunalului Militar București (cu denumirea anterioară Tribunalul Militar Teritorial București), care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, raportat la statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite făcute prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii, care își păstrează actualitatea și în ceea ce privește dispozițiile art. 529 teza I C. proc. pen., Tribunalului Militar București îi revine competența materială de a soluționa cererea petentului A..

În acest sens, a notat că, la data săvârșirii infracțiunilor de evadare, prev. de art. 269 alin. (2) C. pen. din 1968 (condamnare suferită prin sentința penală nr. 112/1996 a Tribunalului Militar Cluj), dezertare, prev. de art. 332 alin. (1) C. pen. din 1969 și furt și furt calificat, prev. de art. 208 - art. 209 C. pen. din 1968 (condamnări suferite prin sentința penală nr. 221/1997 a Tribunalului Militar Teritorial București), petentul condamnat avea calitatea de militar, fapt ce a atras competența de primă instanță a celor două tribunale militare.

Ulterior, dispozițiile C. proc. pen. din 1968 au suferit modificări substanțiale prin intrarea în vigoare a Legilor nr. 281/2003 și nr. 356/2006.

Ca urmare, în prezent, infracțiunile de evadare prev. de art. 285 C. pen., respectiv furt și furt calificat, prev. de art. 228 și art. 229 C. pen., se judecă în primă instanță de către o judecătorie, ca instanță civilă, având în vedere și faptul că petentul nu mai este militar. În schimb, infracțiunea de dezertare, prev. de art. 414 C. pen., se judecă în primă instanță, după materie și calitatea persoanei, numai de către o instanță militară, conform art. 37 C. proc. pen.

Or, petentul a fost condamnat, printre altele, la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare (2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de dezertare și 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat) prin sentința penală nr. 221/1997 a Tribunalului Militar Teritorial București, instanță care în prezent nu mai există, competența acesteia fiind preluată de Tribunalul Militar București, instanță militară în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliului petentului.

Pentru argumentele prezentate, raportat la dispozițiile art. 529 C. proc. pen. și art. 20 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, instanța a concluzionat că Tribunalul Militar București este instanța competentă să judece cerearea de reabilitare judecătorească formulată de condamnatul A..

Prin sentința penală nr. 2 din 18.01.2022 pronunțată în cauză, Tribunalul Militar București a admis excepția necompetenței sale după calitatea persoanei și, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. în favoarea Tribunalului Brăila.

Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza dispozițiilor art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut, prioritar, că, potrivit actelor dosarului, petentul A. a suferit condamnări prin: sentința penală nr. 112 din 11.06.1996, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. x/1996 (pentru săvârșirea infracțiunii de dezertare prev. de art. 332 alin. (1) C. pen. din 1968), sentința penală nr. 99 din 25.06.1997, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. x/1996 (pentru săvârșirea infracțiunilor de evadare, prev. de art. 269 alin. (2) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 și absență nejustificată, prev. de art. 331 C. pen. din 1968), sentința penală nr. 221 din 11.12.1997, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. x/1997 (pentru săvârșirea infracțiunilor de evadare, prev. de art. 269 alin. (2) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1968; dezertare prev. de art. 332 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 și furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 lit. a), c), e) și g) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 37 lit. a) C. pen. din 1968) și sentința penală nr. 383 din 12.02.2002, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2001 (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. din 1968).

Raportat la aceste rețineri, instanța a constatat că, în considerarea dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., interpretate prin prisma statuărilor făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 pronunțată în interesul legii, în prezent, competența de soluționate a primelor trei dosare, în care petentul a fost judecat ca militar, ar reveni, potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., în favoarea tribunalului militar (care, începând cu 1 februarie 2014, este instanță cu rang de tribunal), iar competența de soluționare a celui din urmă dosar, în care petentul a fost judecat, ca civil, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ar reveni judecătoriei.

Ca urmare, a concluzionat că, raportat la noile norme de competență în caz de reunire a cauzelor, respectiv art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen., competența de soluționare a întregii cauze aparține Tribunalului Brăila, ca instanța civilă corespunzătoare în grad Tribunalul Militar București, în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 31 ianuarie 2022, formând obiectul dosarului nr. x/2021, cu termen de judecată la data de 8 februarie 2022.

Analizând conflictul negativ de competență pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A., la data de 10.06.2021, în temeiul art. 166, art. 167 și art. 168 C. pen., în coroborare cu dispozițiile art. 529 și art. 530 C. proc. pen.

Deși, aparent, această cerere vizează doar pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 383 din 12.02.2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 557 din 05.11.2002 a Tribunalului Brăila, Înalta Curte constată că, în condițiile în care, potrivit fișei de cazier judiciar, petentul a mai suferit și alte condamnări, demersul judiciar al acestuia se raportează, în mod implicit și necesar, și la celelalte pedepse, caracterul indivizibil al instituției juridice prev. de art. 166 C. pen. nepermițând reabilitarea judecătorească parțială.

Pentru a asigura reintegrarea socială completă a condamnatului, prin punerea lui în situația anterioară condamnării, reabilitarea vizează întregul său trecut infracțional, producând, prin urmare, efecte, în mod indivizibil, cu privire la toate condamnările suferite de acesta.

Raportat la aspectele prezentate, Înalta Curte constată, prioritar, că, în concret, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. se raportează la toate pedepsele aplicate acestuia prin: sentința penală nr. 112 din 11.06.1996, pronunțată de Tribunalul Militar Cluj în dosarul nr. x/1996 (pentru săvârșirea infracțiunii de dezertare prev. de art. 332 alin. (1) C. pen. din 1968), sentința penală nr. 99 din 25.06.1997, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. x/1996 (pentru săvârșirea infracțiunilor de evadare, prev. de art. 269 alin. (2) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 și absență nejustificată, prev. de art. 331 C. pen. din 1968), sentința penală nr. 221 din 11.12.1997, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. x/1997 (pentru săvârșirea infracțiunilor de evadare, prev. de art. 269 alin. (2) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1968; dezertare prev. de art. 332 alin. (1) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1968 și furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 lit. a), c), e) și g) C. pen. din 1968, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 37 lit. a) C. pen. din 1968) și sentința penală nr. 383 din 12.02.2002, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2001 (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. din 1968).

În al doilea rând, constată că, reglementând competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească, art. 529 C. proc. pen. stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Acest text de lege fiind identic, în ceea ce privește prima teză, cu textul art. 494 teza I din C. proc. pen. din 1968, permite, pentru identitate de rațiune, interpretarea dată acestuia din urmă prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recurs interesul legii, respectiv: în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Ca urmare, în cazul în care, între momentul pronunțării condamnării și cel al formulării cererii de reabilitare judecătorească au intervenit acte normative prin care s-au modificat normele de competență, determinarea competenței de soluționare a acesteia se face potrivit criteriilor de stabilire a competenței materiale și teritoriale de soluționare în primă instanță a cauzei în care a intervenit condamnarea, prevăzute de legea în vigoare la momentul introducerii cererii, coroborate, în situația condamnărilor multiple, cu cele de stabilire a competenței în caz de reunire a cauzelor.

În contextul acestor considerații teoretice, notând că trei dintre condamnările suferite de petentul A. au fost pronunțate de instanțe militare (Tribunalul Militar Cluj și Tribunalul Militar Teritorial București), Înalta Curte constată că, odată cu intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., structura și competența funcțională a acestor instanțe a suferit modificări substanțiale.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a C. proc. pen., Tribunalul Militar București a fost desființat la data de 1 februarie 2014, iar potrivit alin. (5) al aceluiași text de lege, începând cu aceeași dată, tribunalele militare București (fost Tribunalul Militar Teritorial București), Cluj, Iași și Timișoara au devenit echivalente în grad tribunalelor, nemaiexistând o instanță corespunzătoare în grad judecătoriei (curtea militară de apel fiind echivalentă în grad curții de apel).

În consecință, în speță fiind incidentă situația ce a constituit premisa dezlegării date de instanța supremă prin decizia în recurs în interesul legii nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 (modificarea normelor de competență), Înalta Curte, făcând aplicarea acesteia, constată că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, competența materială de soluționare a celor trei cauze în care petentul A. a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj și Tribunalul Militar Teritorial București, ar reveni, potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., tribunalului militar, raportat, pe de o parte, la calitatea specială în care acesta a săvârșit faptele, respectiv aceea de militar (aceeași calitate fiind deținută și de coinculpatul din dosarul nr. x/1997 al Tribunalului Militar Teritorial București), iar pe de altă parte, la infracțiunile ce au făcut obiectul dosarelor (incriminate, în prezent, prin art. 413, art. 414, art. 285 și art. 228 - art. 229 C. pen.) și care nu se încadrează în ipotezele derogatorii prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., care atrag competența materială de primă instanță a curții militare de apel.

Împrejurarea că, în prezent, petentul A. nu mai are calitatea de militar, nu are nicio relevanță în evaluarea făcută întrucât, în aplicarea dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., determinarea competenței de soluționare în primă instanță a cauzei în care s-a pronunțat condamnarea (în baza dispozițiilor legale anterioare) se face potrivit dispozițiilor legale în vigoare, însă raportat la calitatea părților și obiectul cauzei de la data învestirii instanței de condamnare.

Totodată, constată că, raportat la infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat de Judecătoria Brăila (furt calificat) și la împrejurarea că acesta a comis aceste fapte ca civil (ca și coinculpații din cauză), în prezent, competența de soluționare a respectivei cauze ar reveni judecătoriei (instanță civilă), conform art. 35 C. proc. pen.

Notând, prin urmare, că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, trei dintre cauzele în care a fost condamnat petentul A. ar intra în competența de soluționare în primă instanță a tribunalului militar, care, începând cu data de 1 februarie 2014 este instanță cu rang de tribunal, iar cea de a patra - în competența judecătoriei (instanță civilă), Înalta Curte, constată că, raportat la dispozițiile art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei reunite, în întregul său, ar reveni Tribunalului Brăila, ca instanța civilă echivalentă în grad tribunalului militar, în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Brăila, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Brăila, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2022.