ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 444 din 26 iunie 2020, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu, prev de art. 380 alin. (1) C. pen.

În baza art. 20 C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată minoră B., prin reprezentant C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 398 rap. la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, deși probele administrate în cauză fac dovada existenței faptei materiale a inculpatului A. de împiedicare a minorului B. de a frecventa cursurile învățământului general obligatoriu (constând în acele acțiuni ale inculpatului care, alături de alte cauze, au favorizat refuzul minorului de a lua legătura cu mama sa și, în consecință, refuzul de a urma cursurile Liceului "Lucian Blaga", aspect care, coroborat cu intervențiile numitei C. la școlile la care minorul a fost înscris de către inculpat, în final, au condus la neșcolarizarea copilului), împiedicare care apare ca fiind nejustificată (întrucât nu exista niciun motiv pentru ca minorul să nu se întoarcă la mamă ori să nu urmeze cursurile Liceului Teoretic "Lucian Blaga"), aceasta nu se datorează intenției directe sau indirecte a inculpatului ca minorul să rămână neșcolarizat. Minorul este cel care a refuzat să urmeze cursurile Liceului Teoretic "Lucian Blaga", astfel că încercările inculpatului de îndepărtare a acestuia de mamă nu pot fi reținute ca dovedind intenția tatălui de a împiedica școlarizarea copilului, înscrierea acestuia la Liceul cu Program Sportiv, iar ulterior, la "D.", denotând faptul că inculpatul nu a acceptat ca minorul să rămână neșcolarizat.

Ca urmare, constatând lipsa intenției inculpatului în comiterea faptei, instanța de fond a dispus achitarea acestuia conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și persoana vătămată B., prin reprezentant legal C..

b. Prin decizia penală nr. 1265/A din 5 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecători Cluj-Napoca și persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., împotriva sentinței penale nr. 444 din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost desființată în totalitate.

În baza art. 396 alin. (1), (4) și (10) C. proc. pen. cu aplicarea art. 83 și urm. C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu, prev. de art. 380 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, prevăzut de art. 84 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. a) C. pen., inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată pe o perioadă de 45 de zile, în folosul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj (Biroul de Analiză și Prevenire a Infracționalității) sau a Parohiei Ortodoxe Române a "Tuturor Sfinților" Cluj Napoca.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) și (3) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor prev. de art. 85 alin. (1) C. pen. și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni pe perioada termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că starea de fapt corect reținută de prima instanță poate fi rezumată, în esență, după cum urmează:

Minorul B. a rezultat din căsătoria inculpatului A. cu numita C.. Din cauza relațiilor tensionate, cei doi soți s-au despărțit, în fapt, la data de 26.09.2015, iar în prezent se află în proces de divorț (intentat la data de 16.06.2015), care nu este definitivat, fiind pronunțată doar hotărârea de primă instanță (sentința civilă nr. 8471/02.12.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca).

În cursul procedurii de divorț, între părți au apărut numeroase litigii civile și penale generate de situații conflictuale ivite pe diverse teme, printre care și cea vizând instituția de învățământ pe care minorul urma să o frecventeze.

Astfel, după ce (prin ordonanța președințială nr. 366 din 14.01.2016, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2015), domiciliul minorului a fost stabilit la mama acestuia, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, la data de 04.03.2017, numita C. l-a înscris pe copil în clasa pregătitoare la Liceul Teoretic "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca (aflat în circumscripția școlară a domiciliului minorului), pentru anul școlar 2017-2018. Mama a asigurat încunoștințarea tatălui cu privire la înscrierea minorului la Liceul Teoretic "Lucian Blaga", însă nu și cu privire la intenția sa în acest sens.

Inculpatul a contestat valabilitatea înscrierii minorului la Liceul Teoretic "Lucian Blaga" pe considerentul că aceasta s-a făcut fără acordul său. Prin adresa din 06.03.2018, Inspectoratul Școlar Județean Cluj a confirmat valabilitatea înscrierii minorului la unitatea de învățământ susmenționată.

La scurt timp după înscrierea minorului la Liceul Teoretic "Lucian Blaga" și înainte de începerea anului școlar, respectiv în primăvara anului 2017, acesta, împreună cu mama sa, s-au deplasat la unitatea de învățământ anterior menționată, unde li s-au prezentat școala și clasele, minorul fiind încântat că urma să freceventeze cursurile acestei școli împreună cu alți colegi de grădiniță.

Atitudinea pozitivă a copilului cu privire la frecventarea cursurilor Liceului Teoretic "Lucian Blaga" se datora și relației bune pe care o avea cu mama lui, la acel moment.

În cursul verii anului 2017, conform programului de vizitare stabilit pe calea ordonanței președințiale în favoarea inculpatului, numita C. l-a prezentat pe minor tatălui său, la data de 17.06.2017, cu care urma să stea până la 29.07.2017. La acestă ultimă dată, copilul nu a mai fost însă înapoiat numitei C., inculpatul declarând că minorul refuză să se întoarcă la mamă, aspect adus la cunoștința acesteia din urmă.

Încercările repetate ale numitei C. de a lua minorul de la domiciliul tatălui nu au avut rezultat, inculpatul refuzând să înapoieze copilul cu argumentarea că acesta este bătut de mama sa, aspect susținut și de copil, dar neconfirmat de cercetările efectuate în acest sens. Ca urmare, minorul a rămas la domiciliul tatălui său, unde se află și în prezent.

În acest context, la data de 04.09.2017, fără știrea numitei C., inculpatul s-a prezentat împreună cu minorul la Liceul cu Program Sportiv Cluj-Napoca, în vederea înscrierii acestuia în clasa pregătitoare, informând unitatea școlară că minorul se află în grija sa.

Ca urmare, în perioada 11.09.2017 - 14.09.2017, minorul a participat la orele clasei pregătitoare în vederea definitivării înscrierii, fără să fie înmatriculat la liceu, fiind adus de inculpat. La data de 14.09.2017, în urma intervențiilor numitei C. care, după ce a aflat despre înscrierea copilului la Liceul cu Program Sportiv, l-a informat pe directorul acestuia în legătură cu existența hotărârii judecătorești de stabilire a domiciliului minorului la mamă și, în același timp, a informat Inspectoratul Școlar Județean Cluj cu privire la faptul că nu este de acord cu transferul minorului de la Liceul Teoretic "Lucian Blaga", conducerea liceului sportiv i-a comunicat inculpatului că minorul nu poate fi înscris la această unitate școlară, rămânând înscris la Liceul Teoretic "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca.

Între timp, Liceul Teoretic "Lucian Blaga" a încunoștințat-o pe numita C. despre faptul că, deși minorul era înscris în clasa pregătitoare începând cu anul școlar 2017-2018, acesta nu frecventa cursurile scolare.

Ca urmare, la data de 02.10.2017, numita C. a modificat cererea reconvențională formulată în dosarul civil nr. x/2017 al Judecătoriei Cluj-Napoca (având ca obiect cererea inculpatului de stabilire a domiciliului copilului la domiciliul său), solicitând obligarea inculpatului să permită minorului să urmeze cursurile școlare obligatorii ale clasei pregătitoare în cadrul Liceului Teoretic "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 12397 din 23.10.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, executorie, definitivă prin decizia civilă nr. 1893 din 20.12.2017, printre altele, inculpatul a fost obligat să permită minorului să urmeze cursurile școlare obligatorii ale clasei pregătitoare din cadrul Liceului Teoretic "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca.

La data de 07.12.2017, inculpatul l-a înscris pe minor la "D.", în baza contractului de școlarizare nr. x/07.12.2017. Aflând despre aceasta, C. a adus la cunoștința "D." sentința civilă nr. 12397 din 23.10.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, precum și faptul că nu este de acord cu înscrierea minorului la această unitate de învățământ. În consecință, la data de 19.12.2017, unitatea școlară susmenționată a dispus suspendarea cursurilor minorului.

Toate aceste neînțelegeri au avut ca rezultat împiedicarea minorului de a urma cursurile clasei pregătitoare, în perioada 23.10.2017 (data pronunțării sentinței civile nr. 12397/23.10.2017) - 13.04.2018 (data emiterii rechizitoriului).

Raportat la situația de fapt astfel rezumată, instanța de apel a apreciat că, în pofida celor reținute de prima instanță, inculpatul a acționat cu vinovăția cerută de art. 380 alin. (1) C. pen., având în vedere următoarele: încălcarea de către inculpat a dispozițiilor ordonanței președințiale nr. 366/14.01.2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, referitoare la stabilirea domiciliului minorului la locuința mamei și la dreptul tatălui de a avea legături personale cu copilul în anumite intervale de timp, perceperea mamei ca și element negativ în dezvoltarea minorului, schimbarea poziției minorului față de frecventarea liceului Lucian Blaga, inversiunea afectivă a minorului față de mamă, refuzul inculpatului de a se conforma dispozițiilor sentinței civile nr. 12397/23.10.2017, adâncirea deteriorării relației minorului cu mama ca urmare a influenței inculpatului.

Pe baza împrejurărilor anterior menționate, instanța de apel a concluzionat că, deși, prin acțiunile sale, inculpatul a urmărit, neîndoielnic, împiedicarea minorului de a lua legătura cu mama sa, conduita acestuia s-a repercutat și asupra educației copilului, care a fost privat temporar de dreptul de a urma cursurile clasei pregătitoare, nerespectarea voită a dispozițiilor sentinței civile nr. 12397/23.10.2017 având o astfel de finalitate.

În acest sens, a reținut că una dintre disputele dintre inculpat și C. a vizat instituția de învățământ pe care o va urma minorul. În lipsa consensului dintre părinți, divergența a fost tranșată de către instanța de judecată, care a dispus ca minorul să urmeze cursurile Liceului Teoretic "Lucian Blaga". Ca urmare, aceasta era singura instituție de învățământ pe care minorul ar fi putut să o urmeze. Înscrierea la orice altă unitate de învățământ ar fi atras refuzul previzibil al celuilalt părinte, cu consecința imposibilității urmării de către minor a cursurilor școlare.

Comportamentul inculpatului, care a acceptat, fără nicio rezervă, opțiunea minorului de a refuza urmarea cursurilor clasei pregătitoare la Liceului Teoretic "Lucian Blaga", după ce, în prealabil, i-a indus această idee, se înscrie în rândul celorlalte acțiuni ale tatălui de împiedicare a fiului de a lua contact cu mama sa, acesta fiind scopul direct urmărit de inculpat.

****

Împotriva deciziei penale nr. 1265/A din 05.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 8 februarie 2021, prin avocat E..

În motivarea căii de atac, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În argumentarea acestuia, apărarea a susținut, în esență, că ceea ce se reproșează, în concret, inculpatului, în condițiile art. 380 alin. (1) C. pen., prin decizia recurată, este faptul că a indus minorului B. o perspectivă negativistă referitoare la Liceul "Lucian Blaga", pentru ca în acest mod să împiedice o posibilă întâlnire a acestuia cu mama sa, numita C..

Practic, în opinia instanței de apel, atitudinea inculpatului de a fi acceptat opțiunea minorului B. de a refuza urmarea cursurilor clasei pregătitoare la Liceul "Lucian Blaga" se înscrie în rândul acțiunilor de împiedicare a minorului de a lua contact cu mama sa, conduită care ar îmbrăca forma intenției de gradul II.

Altfel spus, inculpatului A. i se reproșează acte materiale (fapte) de împiedicare a minorului B. de a lua contact cu mama acestuia, C., iar nu acte materiale de împiedicare a minorului de a urma cursurile învățământului general obligatoriu.

Potrivit normei de incriminare prevăzută de art. 380 alin. (1) C. pen., elementul material al infracțiunii de împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu constă în retragerea sau împiedicarea minorului, de către părinte sau persoana căreia i-a fost încredințat, prin orice mijloace, de a urma cursurile învățământului general obligatoriu.

Retragerea minorului presupune îndepărtarea, părăsirea, renunțarea minorului de a se mai prezenta la cursurile învățământului general obligatoriu, ca urmare a deciziei luate în acest sens de părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii. Nu este necesar ca retragerea să se față printr-o cerere înregistrată la școala pe care minorul o frecventează, aceasta putându-se realiza și prin simpla luare a minorului, fără încunoștințarea unității de învățământ despre decizia de retragere a acestuia.

Pentru realizarea infracțiunii în această variantă este necesar, ca situație premisă, ca minorul să fi fost înregistrat la o unitate de învățământ, unde să fi început frecventarea cursurilor.

Împiedicarea minorului de a urma cursurile învățământului general obligatoriu constă în interdicția impusă acestuia de a frecventa cursurile. Aceasta se poate realiza prin orice mijloace, inclusiv prin neînscrierea sa la o unitate de învățământ sau prin interdicția de a se mai prezenta la cursuri, realizată prin amenințare, constrângere, trimiterea în altă localitate, unde nu există unitate de învățământ, etc.

Or, în speță, faptele reproșate inculpatului A. în cuprinsul deciziei penale recurate nu se circumscriu niciuneia dintre activitățile anterior menționate, ci vizează strict împiedicarea întâlnirilor minorului B. cu mama acestuia, C..

O astfel de conduită nu îmbracă, însă, forma împiedicării minorului de a urma cursurile clasei pregătitoare, motiv pentru care se impune a se constata că inculpatul A. a fost condamnat definitiv pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Pentru argumentele prezentate, apărarea a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu, prev. de art. 380 alin. (1) C. pen., întrucât actele materiale (faptele) ce îi sunt reproșate efectiv inculpatului nu sunt prevăzute de legea penală.

Totodată, apărarea a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 441 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii recurate până la soluționarea căii extraordinare de atac.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 9 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Prin aceeași încheiere, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, formulată de inculpatul A., pentru argumentele detaliat prezentate în cuprinsul acesteia.

La termenul fixat, 14 septembrie 2021, apărătorii aleși ai recurentului inculpat și intimatului persoană vătămată minoră, precum și reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra recursului în casație, concluziile acestora fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

****

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința lor a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probatoriu.

În contextul acestor argumente de principiu, examinând criticile concret formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul neîntemeiat al acestora.

În acest sens, reține că starea de fapt valorificată prin decizia recurată constă, în esență, în aceea că deși cunoștea dispozițiile sentinței civile nr. 12397/23.10.2017 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, care îl obligau să permită minorului B. să urmeze cursurile școlare obligatorii ale clasei pregătitoare din cadrul Liceului Teoretic "Lucian Blaga", inculpatul A. nu și-a îndeplinit obligațiile legale și morale de a depune toate diligențele pentru a facilita reintegrarea minorului în colectivul școlar al acestei instituții și de a-i permite și asigura frecventarea cursurilor, prin asigurarea suportului emoțional și material necesar, ceea ce a avut ca efect împiedicarea minorului de a urma cursurile clasei pregătitoare, în perioada 23.10.2017-13.04.2018.

Instanța de apel a apreciat că fapta astfel comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu, prev. de art. 380 alin. (1) C. pen., în modalitatea normativă a împiedicării, prin orice mijloace, de a urma cursurile acestei forme de învățământ.

S-a reținut că elementul material al infracțiunii a constat în activitatea inculpatului de a induce minorului o perspectivă negativistă asupra Liceului Lucian Blaga, pentru ca în acest mod să împiedice o posibilă întâlnire cu mama sa. Ulterior, odată ce a influențat minorul în această direcție, inculpatul a acceptat fără rezerve opțiunea acestuia, abținându-se de la a depune toate diligențele pentru ca el să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu, încălcând, astfel, prevederile art. 86 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, care obligă părintele sau tutorele legal să ia măsuri pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu.

În actualul cadru procesual, invocând incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul A. a susținut că fapta reținută prin decizia recurată nu corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 380 alin. (1) C. pen., întrucât ceea i ce se reproșează, în concret, nu sunt acte materiale de împiedicare a minorului B. să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu, ci acte de împiedicare a acestuia de a lua contact cu mama sa, C..

Criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 380 alin. (1) C. pen. infracțiunea dedusă judecății constă în aceea că "Părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii, un minor (...), în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu", fiind pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Obiectul juridic al infracțiunii constă în relațiile sociale referitoare la familie, a căror existență și dezvoltare sunt condiționate de manifestarea unei permanente griji pentru creșterea și educarea minorului, aceasta fiind, potrivit art. 261 C. civ., îndatorirea principală a părinților.

Dreptul la educație este un drept fundamental al societății contemporane, fiind subiect al reglementării atât în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și în cadrul Uniunii Europene și în constituțiile statelor membre. Recunoscând importanța dreptului la educație și problematica creșterii alarmante a ratei abandonului școlar de către elevi de vârstă tot mai mică, legiuitorul național a incriminat, prin art. 380 C. pen., cu titlu de noutate, fapta de împiedicare a accesului la învățământului general obligatoriu, pornind de la premiza că nu numai statul are obligația reducerii ratei abandonului școlar, ci și părintele minorului aflat în această situație. Aceasta întrucât, pe termen lung, abandonul școlar are efecte negative asupra dezvoltării sociale și a creșterii economice, fiind o problemă atât individuală, cât și a întregii societăți.

Potrivit art. 32 alin. (1) din Constituție, "Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare".

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, învățământul general obligatoriu cuprinde învățământul primar, învățământul gimnazial și primii 2 ani ai învățământului secundar superior, iar potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din același act normativ, învățământul primar cuprinde clasa pregătitoare și clasele I-IV.

Totodată, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu, nerespectarea, din culpă, a acestei obligații constituind contravenție potrivit art. 360 alin. (1) lit. a) din același act normativ.

Subiectul activ al infracțiunii este calificat, respectiv părintele sau persoana căreia, potrivit legii, i s-a încredințat un minor spre creștere și educare.

Elementul material al infracțiunii este prevăzut în două modalități alternative de realizare, respectiv: retragerea minorului de la învățământul general obligatoriu sau împiedicarea minorului, prin orice mijloace, să urmeze cursurile acestui învățământ.

Împiedicarea minorului de a urma cursurile învățământului general obligatoriu presupune obstrucționarea acestuia de a frecventa cursurile școlare și se poate realiza prin orice mijloace, fie directe (neînscrierea minorului la o unitate de învățământ sau interdicția impusă acestuia de a se mai prezenta la cursuri, etc.), fie indirecte (trimiterea minorului în altă localitate, obligarea sa de a presta anumite activități pe durata cursurilor, inducerea unei perspective negativiste asupra școlii, de natură a determina refuzul minorului de a urma cursurile școlare).

Modalitățile faptice prin care se poate realiza elementul material al infracțiunii sunt diverse, ele putând fi atât comisive, cât și omisive.

Acțiunilor ce realizează elementul material le sunt atașate două cerințe esențiale, respectiv: să fie nejustificate și să vizeze numai învățământul general obligatoriu, iar nu alte forme de școlarizare.

Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor de familie și bunei dezvoltări a minorului, raportul de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte constată că susținerile recurentului inculpat A. în actualul cadru procesual, grefate în mod exclusiv pe argumente vizând neîntrunirea elementului material al infracțiunii, sunt nepertinente, întrucât se fundamentează pe o greșită apreciere a obiectului concret al acuzației formulate în speță.

Fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat definitiv, în temeiul art. 380 alin. (1) C. pen., constă în aceea că, în pofida dispozițiilor sentinței civile nr. 12397/23.10.2017 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, care îl obligau să permită minorului B. să urmeze cursurile școlare obligatorii ale clasei pregătitoare din cadrul Liceului Teoretic "Lucian Blaga", inculpatul nu a depus toate diligențele pentru a-i permite minorului, în mod real, frecventarea cursurilor acestei școli, prin asigurarea suportului emoțional și material necesar, ceea ce a avut ca efect împiedicarea efectivă a minorului de a urma cursurile învățământului primar în perioada 23.10.2017-13.04.2018.

Împrejurarea că, raportat la elementele factuale reținute cu titlu definitiv de către instanța de apel, această atitudine a inculpatului a îmbrăcat forma unor acțiuni conjugate - detaliat descrise anterior - prin care s-a realizat, în principal, împiedicarea minorului de a lua legătura cu mama sa, C., este irelevantă sub aspectul tipicității obiective a faptei.

Ansamblul demersurilor realizate de inculpat în contextul litigiilor civile în centrul cărora se afla minorul a favorizat, în mod evident, refuzul celui din urmă de a lua legătura cu mama sa, însă a determinat concomitent, în mod interdependent și inevitabil, și refuzul minorului (în vârstă de 6 ani și 6 luni la acel moment) de a urma cursurile clasei pregătitoare la Liceul Teoretic "Lucian Blaga", unde fusese înscris de către mama sa, C..

În condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească executorie se statuase ca minorul să urmeze cursurile Liceului Teoretic "Lucian Blaga", instituindu-se, în sarcina inculpatului (la domicilul căruia se afla copilul), obligația de a permite acest lucru, acceptarea de către tată, fără rezerve, a opțiunii copilului aflat la o vârstă fragedă de a refuza urmarea cursurilor acestei unități școlare, după ce, anterior, îi indusese celui din urmă o stare de teamă și aversiune față de mamă și, implicit, o atitudine negativistă față de școala unde îl înscrisese aceasta, a avut ca finalitate directă împiedicarea nejustificată a copilului de a urma cursurile clasei pregătitoare în perioada 23.10.2017-13.04.2018. Faptul că o atare consecință s-a suprapus peste cea în principal urmărită de inculpat - referitoare la raporturile dintre mamă și copil - este irelevant de vreme ce s-a stabilit, în mod definitiv, că demersurile tatălui au determinat, astfel, și o privare temporară a minorului de posibilitatea frecventării cursurilor școlare.

Această conduită întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prev. de art. 380 alin. (1) C. pen. întrucât, potrivit normei de incriminare, împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu se poate manifesta prin orice mijloace, inclusiv indirecte, în speță, fiind vorba de o serie de acțiuni ale inculpatului menite să dea naștere unui refuz ferm și constant din partea minorului de reluare a relațiilor personale cu mama, cu consecința directă a refuzului acestuia de a urma și cursurile clasei pregătitoare la unitatea școlară la care fusese înscris de către aceasta.

Urmare acestor acțiuni ale inculpatului, pentru o perioadă de aproximativ 6 luni în care s-a aflat la domiciliul său, minorul B. nu a urmat, în mod nejustificat, cursurile clasei pregătitoare la Liceului Teoretic "Lucian Blaga" și nici la o altă instituție de învățământ, deși dispozițiile Legii nr. 1/2011 instituiau obligativitatea învățământului primar.

Fapta realizează, prin urmare, toate elementele de conținut tipic obiectiv ale infracțiunii de împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu, efectele concurente inerente ale litigiilor dintre cei doi părinți asupra relațiilor minorului cu unul dintre ei antamând chestiuni distincte, relevante, eventual, sub aspectul subiectiv al infracțiunii, ce nu poate face, însă, obiect de cenzură în acest cadru.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate în prezentul demers judiciar, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1265/A din data de 5 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va dispune ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 157 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1265/A din data de 5 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2021.