ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 85 din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Vișeu de Sus în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen., a fost stabilită o pedeapsă de 2 ani închisoare în sarcina inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 C. pen.

Conform art. 83 și 84 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare, sens în care s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON (200 RON în faza de judecată și 400 RON în faza de urmărire penală) cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 23 iulie 2017, organele de poliție din cadrul P.P. Vișeu de Sus - Serviciul Rutier, în timp ce efectuau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe DN 18, strada 22 decembrie, din orașul Vișeu de Sus, în dreptul "B.", au oprit pentru control autoutilitară marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie șasiu x, la volanul căreia se afla numitul A., domiciliat în jud. Maramureș, CNP x.

Întrucât sus-numitul emana halenă alcoolică, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, acesta refuzând, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Orășenesc Vișeu de Sus în vederea recoltării de probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, însă, în prezența personalului medical, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cu ocazia aducerii la cunoștință a calității de suspect, respectiv a celei de inculpat, sus-numitul a refuzat să dea declarații cu privire la învinuirea care i se aduce, însă a depus la dosarul cauzei un raport de evaluare psihologică și a solicitat audierea soției, învederând că aceasta are cunoștință de fobia acestuia pentru ace.

În fața instanței, la termenul de judecată din data de 5 iunie 2019, inculpatul a arătat că nu înțelege să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii și că se prevalează de dreptul la tăcere.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv: pericolul social concret al faptei, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă (pentru infracțiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C. pen., închisoare de la 1 la 5 ani), circumstanțele în care a fost săvârșită fapta (noaptea), precum și lipsa antecedenței infracționale a inculpatului.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus solicitând desființarea în parte a sentinței penale atacate și, în consecință, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, conform art. 91 și urm. C. pen.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei aplicate de instanța de fond, întrucât, pe de-o parte, infracțiunea săvârșită de inculpat este una de pericol, iar, pe de altă parte, acesta nu a recunoscut fapta comisă și a refuzat prelevarea de mostre biologice, manifestând dezinteres pentru valorile sociale ocrotite de lege.

Prin Decizia penală nr. 756/A din data de 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus împotriva Sentinței penale nr. 85 din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pe care a desființat-o cu privire la latura penală a cauzei și judecând:

A fost condamnat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Moisei sau a unei instituții de cult, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Au fost menținute dispozițiile hotărârii atacate cu privire la cheltuielile judiciare la care a fost obligat inculpatul la instanța de fond.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 756/A din data de 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 12 august 2020 (data poștei fila x), inculpatul A., prin avocat C. a declarat recurs în casație.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei sau există o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii aplicându-se alte pedepse decât cele prevăzute de lege în cazul în care inculpatul a beneficiat de circumstanțele atenuante.

Totodată există motive străine de natura cauzei întrucât Curtea de Apel a reținut în mod greșit faptul că, inculpatul A. a înțeles să apeleze la procedura recunoașterii învinuirii și să beneficieze de efectele acesteia astfel cum sunt ele indicate de art. 374 C. proc. pen., anume reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei, efect material, iar judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, însă acest fapt nu a avut loc, inculpatul nu a recunoscut fapta și s-au administrat și alte probe decât cele administrate în faza de urmărire penală, astfel efectele procedurii recunoașterii învinuirii nu s-au produs.

În cererea de apel formulată de Ministerul Public se indică nerecunoașterea faptei de către inculpat, aspect neglijat în motivarea și redactarea hotărârii Curții de Apel.

Apărătorul a arătat că inculpatul a uzitat de dreptul său de a păstra tăcerea, un drept esențial al procedurii penale. Prin exercitarea acestui drept, inculpatul a înțeles să nu contribuie la propria incriminare, fapt care nu ar trebui să producă consecințe negative asupra sa, deoarece exercitarea dreptului de a păstra tăcerea reprezintă o manifestare a dreptului la apărare și, implicit, a efectelor prezumției de nevinovăție.

De asemenea, s-a reținut ca un criteriu la individualizarea pedepsei că inculpatul a condus un autovehicul după ce a consumat băuturi alcoolice, faptă prin care a adus atingere valorii sociale protejate de către art. 337 C. pen., anume siguranța traficului rutier, însă a fost omisă trimiterea, în motivarea instanței de apel, către anumite circumstanțe de fapt ale cauzei cu privire la acest criteriu de individualizare a pedepsei. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită, siguranța traficului rutier, a fost una redusă datorită orei săvârșirii faptei (ora 2), fapt care nu a fost reținut în luarea deciziei de către Curtea de Apel.

Pe lângă cele expuse anterior, un alt criteriu avut în vedere în motivarea deciziei Curții de Apel este că soluția preconizată este în acord cu practica judiciară a Curții, aspect care ar trebui să fie irelevant în luarea hotărârii de către instanță deoarece practica judiciară, în sistemul de drept aplicat în limitele statului nostru, nu este considerată izvor de drept, fiind în contradicție cu principiul separației puterilor în stat.

S-a mai precizat că dispozitivul instanței de apel este formulat în contradictoriu cu considerentele cauzei, anume s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii executarea fiind suspendată sub supraveghere pe o durata de 3 ani, cu toate că s-a reținut absența antecedentelor penale, atitudinea sinceră a inculpatului în procesul penal, argumente care sugerează că scopul procesului penal, educativ, preventiv, care urmărește reintegrarea în societate a inculpatului poate ti atins prin aplicarea instituției de drept a amânării aplicării pedepsei.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei și în rejudecare, menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Vișeu de Sus.

Prin încheierea din data de 16 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 756/A din data de 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 28 octombrie 2020.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Dezbaterile asupra recursului în casație au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2020, susținerile părților fiind redate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri, nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 756/A din data de 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019 Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost suspendată potrivit art. 91 C. pen.

Atât în motivarea scrisă a cerii de recurs în casație, cât și cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărător, invocând ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei și în rejudecare, menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Vișeu de Sus, sentință prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare.

Infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută art. 337 C. pen. este pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.

Prin urmare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită inculpatului A. de instanța de apel este legală, cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nefiind incident în speță.

Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt incidente atunci când se procedează la aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită sau aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Înalta Curte constată că inculpatul critică modul de individualizare a pedepsei aplicate de instanța de apel, solicitând în esență amânarea aplicării pedepsei închisorii, așa cum hotărâse instanța de fond.

Înalta Curte reamintește că aceste solicitări nu pot fi invocate în calea de atac a recursului în casație, întrucât în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operațiune judiciară fiind de esența căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce pe calea recursului în casație se verifică numai erori de drept.

Totodată inculpatul critică modul greșit al Curții de Apel de a reține în considerentele deciziei împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptei și că au fost aplicate dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., critici ce nu pot fi analizate de Înalta Curte deoarece excedă căii extraordinare a recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 756/A din data de 15 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 756/A din data de 15 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2020.

GGC - CL