ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361 din data de 30.09.2020, Tribunalul Constanța, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., care urma a se executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală avea să se execute prin privare de libertate în conformitate cu art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, a arestului la domiciliu de la 05.08.2018 - 26.10.2018 inclusiv.

În baza art. 7 alin. (1) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art. 91 pct. 6 din titlul II din Legea 255/2013, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. urma a se realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 35 alin. (1) din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., care urma să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală urma să se execute prin privare de libertate în conformitate cu art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, a arestului la domiciliu de la 05.08.2018- 26.10.2018 inclusiv.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art. 91 pct. 6 din titlul II din Legea 255/2013, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 7 alin. (2) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. Urma a se realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 39 lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (1) lit. a) din C. pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa de 3 luni închisoare aplicate prin prezenta inculpatului C. și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care a adăugat pedeapsa de 1 lună închisoare (1/3 din 3 luni închisoare), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 1 lună închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, cu titlu de pedeapsă complementară

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., care urma să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală urma să se execute prin privare de libertate în conformitate cu art. 60 din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, a arestului la domiciliu de la 05.08.2018-28.09.2018 inclusiv.

În baza art. 7 alin. (1) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificat de art. 91 pct. 6 din titlul II din Legea 255/2013, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 7 alin. (2) din Lege nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. urma a se realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) și f) din C. pen., rap la art. 16 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor substanțe și dispozitive rămase în urma analizelor de laborator, respectiv:

Cantitățile de 28 comprimate și 1,6 grame pulbere (proba nr. 1), 5 comprimate și 0,8 grame (proba nr. 4), 2 comprimate și 0,9 grame pulbere (proba nr. 7) și 30 de comprimate și 1,8 grame pulbere (proba nr. 8a), care conțin MDMA, cantitățile de 0,6 grame pulbere (proba nr. 2), 0,2 grame pulbere (proba nr. 3), 0,18 grame pulbere (proba nr. 5) și 12,0 grame pulbere (proba nr. 6), care conțin amfetamină și cofeină, precum și grinderele (proba nr. 9), în care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC) și 1,5 grame Cannabis (proba nr. 10), rămase din probele înaintate, după efectuarea analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 14.08.2018, ce au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative, cu dovada seria x nr. x din data de 05.09.2018.

Cântarul electronic pe care s-a pus în evidență Cofeină și delta 9 Tetrahidrocannabinol (THC), după efectuarea analizelor de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 20.08.2018, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Direcției Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative, cu dovada seria x nr. x din data de 23.08.2018.

D. (proba nr. 2) în care nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope, supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, după efectuarea analizelor chimice de laborator, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 20.08.2018, ce a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., rap la art. 16 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani și telefoane:

· suma de 2325 RON, ce aparține inculpatului C. obținută din săvârșirea faptei reținută în sarcina inculpatului C., ce a fost indisponibilizată prin ordonanța nr. 582/D/P/2018 din data de 08.08.2018 de instituire a măsurii asiguratorii a sechestrului.

· un telefon mobil marca x, cu seria x și cartelă SIM E. cu seria x -A06, aparținând inculpatului A., folosit în activitatea infracțională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seria x, aparținând inculpatului B., folosit în activitatea infracțională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x+, cu seria x și cartela SIM cu seria x , aparținând inculpatului C., folosit în activitatea infracțională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seria x, aparținând inculpatului C., folosit în activitatea infracțională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seriile IMEI x și cartelă SIM cu seria x , aparținând inculpatului C., folosit în activitatea infracțională, ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 18.09.2018;

· un telefon mobil marca x, cu seria x și cartelă SIM cu seria x , aparținând martorei F., ce a fost depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța cu dovada seria x nr. x din data de 26.09.2018.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei ce a fost aplicată celor trei inculpați instanța fondului a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., iar la evaluarea pericolului concret al faptelor a ținut seama de cantitatea de droguri identificată asupra acestora, natura dorgurilor, droguri de risc și mare risc, împrejurarea că acest tip de infracțiuni a dobândit aspectul de fenomen social, ca întindere, în ultima perioadă de timp și pun în pericol una dintre cele mai importante valori ale societății și anume sănătatea publică, de împrejurarea că totodată se va da eficiență și aspectelor ce rezultă din caracterizarea inculpaților, în sensul că aceștia se află la primul conflict cu legea penală, sunt persoane integrate social. Toate aceste elemente nu pot primi, însă o valorificare exclusivă în favoarea inculpaților, ele neputând fi contrabalansate de pericolul social ridicat al faptei, de împrejurarea că, în special tinerii sunt lesne convinși să consume astfel de substanțe, ei înșiși fiind consumatori, ignorând flagrant efectele extrem de nocive asupra sănătății fizice și psihice.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C., dată fiind poziția sa de recunoaștere, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Cu privire la reținerea disp. art. art. 15 din Legea 143/2000, conform cărora "persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege", solicitată, în apărare de către inculpații A. și B., instanța a reținut faptul că, pentru a beneficia de aceste dispoziții este necesar ca denunțul și facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane să intervină în cursul urmăririi penale, să îmbrace forma unui denunț voluntar, în cursul urmăririi penale derulate împotriva sa, or, în prezenta cauză, aceste condiții nu sunt întrunite, întrucât inculpații surprinși în flagrant de către polițiști, în cauză nefiind începută urmăriea penală au indicat persoana inculpatului C. ca fiind cel de la care au primit drogurile, încerând astfel, o justificare pentru deținerea lor.

II. Prin decizia penală nr. 818/P din data de 27.10.2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1, lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați A., B. și C..

În acest sens, instanța de apel a reșinut că situația de fapt a fost în mod corect stabilită de prima instanță, mijloacele de probă examinate conducând la concluzia că, la data de 04.08.2018, în jurul orelor 02:30, o patrulă de jandarmi din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile Constanța aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu în satul Vama Veche, jud. Constanța, a observat într-un autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, care era parcat în zona campingului G., un grup de trei persoane - două de sex masculin și una de sex feminin - care prizau pe nas un praf alb ce se afla porționat pe ecranul unui telefon mobil și care, la vederea jandarmilor, au răsturnat praful în interiorul autoturismului.

Cu ocazia legitimării persoanelor mai sus menționate s-a stabilit că acestea se numesc A. (poziționat pe locul șoferului autoturismului), B. (pasagerul de pe locul din stânga spate) și F. (pasagera de pe locul din dreapta spate).

Deși cei trei au susținut că nu au asupra lor și nici în interiorul autoturismului niciun fel de substanță interzisă, la controlul corporal efectuat asupra inculpatului B. s-au găsit, în buzunarul drept de la pantaloni, 2 pliculețe autosigilante din plastic transparent cu dimensiunea de 9 x cm care conțineau unul 16 și celălalt 17 comprimate de culoare verde lime, ce aveau inscripționate pe una din fețe "H.", iar pe cealaltă față o fantomă, iar în buzunarul stâng, 2 pliculețe autosigilante din plastic transparent, unul cu dimensiunea de 4 x cm ce conținea un praf umed de culoare albă și unul cu dimensiunea de 9 x cm ce conținea 2 pachețele din folie alimentară de aluminiu conținând o substanță sub formă de praf alb umed.

În autoturismul condus de inculpatul A. s-au descoperit, în cotiera dintre scaunele din față, 1 pliculeț autosigilant din material plastic transparent cu dimensiunile de 10 x cm ce conținea 8 comprimate de culoare verde lime care au inscripționate pe una dintre fețe "H.", iar pe cealaltă față o fantomă, iar pe bancheta din spate a fost găsit 1 pliculeț autosigilant cu una dintre fețe albastră și una transparentă, care avea la interior un praf umed de culoare albă.

În legătură cu comprimatele și substanțele găsite, inculpatul A. a precizat verbal faptul că respectivele comprimate ecstasy și pliculețele cu praf pulverulent de culoare albă găsite îi aparțineau sieși și prietenului său B., acestea erau destinate vânzării contra sumei de 50 RON bucata, iar despre proveniența acestora inculpatul a menționat că le are de la un anume C. care este în I. și vinde marfa.

Inculpatul B. a confirmat susținerile inculpatului A., precizând că pastilele ecstasy și pliculețele cu speed sunt destinate vânzării, comprimatele cu 50 de RON bucata și speedul cu 100 de RON bucata, iar drogurile le are de la un băiat C. care se afla în I..

Ca urmare a relatărilor celor doi inculpați, organele de ordine publică s-au deplasat la I. din satul Vama Veche unde au identificat persoana descrisă, stabilind că se numește C., iar cu ocazia controlului corporal efectuat asupra acesteia s-au găsit, în buzunarul drept al gecii, 1 pliculeț autosigilant din plastic transparent, cu dimensiunile de 11 x 7cm care conținea 16 pliculețe autosigilante din plastic transparent ce conțineau un praf umed de culoare albă, 1 pliculeț autosigilant din plastic transparent cu dimensiunile de 9 x 5cm ce conținea 5 comprimate de culoare roz ștanțate cu sintagma "J.", 1 pliculeț autosigilant din plastic transparent cu dimensiunile de 11 x cm ce conținea 35 de comprimate de culoare roz ștanțate cu sintagma "J." și 1 comprimat de culoare gri ștanțat cu sintagma "J.". În borseta acestuia a fost găsit 1 pliculeț autosigilant din plastic transparent, cu dimensiunile de 7 x 4cm, ce conțin o substanță vegetală de culoare verde-oliv și care emana miros înțepător specific de cannabis și 2 dispozitive metalice de mărunțit, de tip grinder, unul având ca logo frunză de cannabis și unul o "față zâmbitoare care fumează". În buzunarul pantalonilor a fost găsită suma de 2325 de RON.

Inculpatul C. a precizat că substanțele identificate asupra sa le-a cumpărat de la o persoană pe nume K. sumei de 2500 RON, urmând să le comercializez cu 45-50 RON/comprimatul, plicul de Amfetamină cu 80 de RON și cannabisul este pentru consum propriu, iar comprimatele găsite asupra celor doi prieteni ai săi nu sunt de la el.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din data de 14.08.2018, substanțele deținute de inculpatul A. împreună cu inculpatul B. în vederea punerii în circulație, respectiv cele 41 comprimate ecstasy, conțineau ca substanță activă MDMA, iar cele 1,2 grame substanță pulverulentă de culoare albă, conțineau ca substanțe active amfetamină și cafeină. De asemenea, cele 41 comprimate ecstasy găsite asupra inculpatului C. conțineau ca substanță activă MDMA, iar cele 12,2 grame substanță pulverulentă de culoare albă, conțineau ca substanțe active amfetamină și cofeină.

De asemenea, din probatoriul administrat - declarațiile martorilor L. și F. și ale suspecților/inculpaților B. și C. - rezultă că inculpatul B., pe parcursul lunii iulie 2018, i-a oferit spre consum martorei F. 3 comprimate ecstasy, iar inculpatul C., în perioada august 2017 - 01.05.2018, a pus în circulație 20 pastile ecstasy pe care le-a vândut martorei L. și pentru care a primit în total suma de 850 RON, după cum urmează: în perioada august - septembrie 2017 i-a vândut martorei L. 2 comprimate ecstasy de culoare galbenă cu logo reprezentând figura președintelui Statelor Unite ale Americii, M., pentru care a primit suma de 100 de RON; în perioada august - septembrie 2017, i-a vândut martorei L. 3 comprimate ecstasy cu logo-ul "N." pentru care a primit suma de 150 de RON; în luna decembrie 2017, i-a vândut martorei L. 15 comprimate ecstasy cu logo-ul "O." cu suma de 40 de RON/comprimat, pentru care a primit suma de 600 de RON.

Pentru stabilirea situației de fapt anterior descrise, elocvente sunt declarațiile martorilor P., Q., R., S., T., U., V., F., L., procesele-verbale de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. x, nr. x și nr. x, declarațiile suspecților/inculpaților, procesele-verbale de investigații și alte înscrisuri.

Din declarațiile martorilor P., Q., R., S., T., precum și cele ale martorei F., furnizate în faza de urmărire penală, se poate stabili că, fiind întrebați despre substanțele găsite asupra lor, inculpații A. și B. au declarat că au drogurile de la inculpatul C., le-au primit în acea seară în jurul orelor 22-23 și urma să le vândă. Martora F. a mai arătat în plus că, în acea seară, discutând cu o prietenă "W.", persoană care era în anturajul inculpaților A. și B., a aflat că inculpatul B. urma să ia "ceva"de la C. și că, de fapt, pastilele erau ale inculpatului C., iar acesta le încredința spre vânzare coinculpaților A. și B..

Curtea a sesizat că potrivit consemnărilor din procesul-verbal de depistare din 04.08.2018, însușite prin semnătură fără obiecții de către cei șapte agenți de ordine publică, de inculpații A., B. și C., dar și de martora F., pe toată durata constatării, deplasării la postul de poliție și cât timp persoanele depistate s-au aflat în sediul unității de poliție, acestea nu au fost agresate fizic sau verbal de agenții constatatori și nici nu prezentau semne vizibile de agresiune la momentul întocmirii procesului-verbal în discuție.

De asemenea, în declarația furnizată în faza de urmărire penală organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, martora F. nu amintește despre vreo agresiune fizică exercitată asupra inculpaților, pentru ca ulterior în fața procurorului, în aceeași zi, să arate că un polițist i-a agresat fizic pe inculpații A. și B. cu ocazia întocmirii procesului-verbal de depistare, lovindu-i cu mâinile și picioarele.

Această din urmă susținere a martorei, precum și declarațiile suspecților/inculpaților A., B. și C. vizând exercitarea de acte de violență asupra lor sunt mincinoase deoarece sunt contrazise de restul martorilor oculari audiați (jandarmi) - aceștia declarând constant că în toată perioada de referință, inculpații nu au fost agresați fizic, inclusiv în situația în care ieșeau afară pentru a fuma, inculpații se aflau în câmpul lor vizual deoarece camera avea ferestre înalte - dar și de propriile mențiuni ale inculpaților în fața medicului Centrului de Reținere și Arestare Preventivă Constanța cu ocazia furnizării consimțământului la examinarea medicală, ocazie cu care au arătat că nu au fost și nu sunt agresați fizic (consimțământul informat, pct. 1).

Relevant în sensul celor de mai sus este și procesul-verbal întocmit la data de 04.08.2018 din care rezultă că la data respectivă, pe când se aflau în sediul Poliției Mangalia, numitul X., unchiul inculpatului A., a încercat să înregistreze cu un telefon mobil pe lucrătorul de poliție judiciară din cadrul B. C. civ..O. Constanța căruia, într-o manieră provocatoare, i-a reproșat că l-a agresat pe inculpatul A., atitudine din care Curtea a sintetizat intenția persoanei în discuție de a preconstitui probe în susținerea tezei agresării inculpatului A..

Prin urmare, apărările apelantului inculpat A. formulate pe calea prezentului apel nu pot fi primite, pe de o parte, probatoriul cauzei infirmând ipoteza exercitării de acte de violență asupra sa, iar pe de altă parte, precizările și explicațiile consemnate în procesul-verbal de lucrătorii Jandarmeriei Române, agenți constatatori ai infracțiunii flagrante, neputând fi apreciate drept declarații (de suspect sau martor) luate în procedura audierii persoanei respective, după cum susține inculpatul.

Astfel, punctul de vedere exprimat de persoana depistată nu constituie declarație în sensul procedurii audierii suspectului sau martorului (art. 107-110, art. 114 și urm. C. proc. pen.), ci rezultatul interogărilor preliminare, în sensul Directivei nr. 2013/48/UE (considerentul 20 din Preambul), desfășurate pentru identificarea persoanei, ridicarea corpurilor delicte și aprecierea asupra oportunității pornirii anchetei penale - motiv pentru care nu se poate reproșa neaducerea la cunoștință a drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege privitoare la calitatea procesuală de suspect sau inculpat și nici omisiunea agentului constatator de a-i asigura prezența unui avocat.

De asemenea, procesul-verbal satisface condițiile de fond și formă prevăzute de legiuitor, inclusiv semnătura persoanei depistate, fără alte obiecțiuni din partea acesteia referitoare la faptul că ar fi fost supusă vreunei presiuni fizice sau psihice, așa cum susține apărarea.

Cu privire la neaducerea la cunoștință a calității de suspect în momentul depistării, Decizia Curții Constituționale nr. 56/2017 statuează în acest sens:

"Faptul că nu este posibilă dobândirea calității oficiale de suspect imediat ce organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la săvârșirea unei fapte penale de către una sau mai multe persoane reprezintă o garanție justificată de necesitatea protejării drepturilor persoanelor împotriva cărora a fost formulată o astfel de sesizare, pentru ca acestea să nu fie supuse unor acuzații penale fără o minimă verificare a susținerilor, din care să rezulte atât existența faptei și inexistența vreunui caz care împiedică exercitarea acțiunii penale, cât și suspiciunea rezonabilă că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală."

În sensul celor de mai sus este și Dreptul Uniunii Europene transpus în legislația națională și care, prin Directivele nr. 2012/13/UE, nr. 2013/48/UE și nr. 2016/800/EU, distinge între noțiunile de "persoană suspectată", "persoană acuzată" și "persoană căutată" în cadrul procedurilor penale, definind noțiunile în discuție și stabilind domeniul de reglementare al actului de referință.

Astfel, potrivit art. 1 din Directiva nr. 2016/800/EU, "Prezenta directivă stabilește norme minime comune privind anumite drepturi ale copiilor care:

(a) sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale; sau (b) fac obiectul procedurilor privind mandatul european de arestare în temeiul Deciziei cadru 2002/584/JAI (persoane căutate)", iar potrivit art. 2, alin. (1) al aceluiași act, referindu-se la domeniul de aplicare a Directivei, "(1) Prezenta directivă se aplică copiilor care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Prezenta directivă se aplică până în momentul stabilirii definitive a faptului că persoana suspectată sau acuzată a săvârșit o infracțiune, inclusiv, dacă este cazul, până în momentul pronunțării unei hotărâri de condamnare și al soluționării oricărei căi de atac", fiind astfel evidentă conferirea unor drepturi și garanții procesuale condiționat de dobândirea de către minor a calității (cel puțin) de persoană suspectată în cadrul procedurii penale, aspect ce presupune, în primul rând, demararea (inițierea) unei proceduri penale - în cazul nostru, începerea urmăririi penale in rem - și atribuirea minorului a calității procesuale de persoană suspectată.

Potrivit art. 2, alin. (1) - alin. (3) din Directiva nr. 2013/48/UE, "(1) Prezenta directivă se aplică persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale din momentul în care li s-a adus la cunoștință de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare în mod oficial sau în alt mod, faptul că sunt suspectate sau acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, indiferent dacă sunt sau nu lipsite de libertate. Directiva se aplică până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se stabilirea în mod definitiv că persoana suspectată sau acuzată a săvârșit infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea oricărei căi de atac.

(2) Prezenta directivă se aplică persoanelor care fac obiectul procedurilor privind mandatul european de arestare (denumite în continuare "persoane căutate") din momentul arestării lor în statul membru de executare, în conformitate cu articolul 10.

(3) Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în aceleași condiții ca cele prevăzute la alin. (1), altor persoane decât cele suspectate sau acuzate care, în cursul interogării efectuate de poliție sau de o altă autoritate de aplicare a legii, devin persoane suspectate sau acuzate." (iar potrivit pct. 20 al Preambulului la această Directivă - "(20)În sensul prezentei directive, interogarea nu include interogarea preliminară de către poliție sau de către o altă autoritate de aplicare a legii al cărei scop este de a: identifica persoana în cauză; verifica deținerea de arme sau alte aspecte similare privind siguranța; stabili oportunitatea declanșării unei anchete, de exemplu în cursul unui control în trafic sau în cursul unor verificări prin sondaj în cazul în care o persoană suspectată sau acuzată nu a fost încă identificată.)"

În același sens este și art. 2, alin. (1) din Directiva nr. 2012/13/UE, " Prezenta directivă se aplică din momentul în care o persoană este informată de către autoritățile competente ale unui stat membru cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se hotărârea definitivă în legătură cu întrebarea dacă persoana suspectată sau acuzată a comis infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea unei căi de atac."

Prin urmare, este evidentă condiționarea accesării garanțiilor și drepturilor procesuale în discuție de dobândirea în mod oficial - "în mod formal", după cum întreabă inculpatul A. - a uneia dintre calitățile menționate în cuprinsul directivelor și mai sus prezentate, precum și de notificarea oficială a respectivei calități procesuale, astfel încât urmează a se distinge între interogarea preliminară și furnizarea de declarații.

Dincolo de aceste considerații, stabilit fiind că relatările (explicațiile) inculpaților din momentul depistării lor și până la dobândirea calității de persoană suspectată nu reprezintă veritabile declarații, mijloace de probă în procesul penal, și că problema violenței exercitate asupra inculpaților a fost tratată cu titlu definitiv în procedura camerei preliminare din perspectiva legalității obținerii și administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, Curtea a constatat că apărările inculpaților nu aduc în discuție cazuri suplimentare de nulitate a actelor și măsurilor procesuale întreprinse în cauză.

Cu privire la solicitarea inculpaților A. și B. de a le valorifica conduitele procesuale cooperante în condițiile unor denunțuri, potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000 - ca urmare a indicării pe coinculpatul C. ca fiind vânzător de droguri - refuzul primei instanțe este în mod corect argumentat prin prisma normei speciale menționate și care pretinde inițierea denunțului în cursul urmăririi penale, condiție neîntrunită în cauză, iar pe de altă parte, inculpatul A. a susținut că el nu l-a indicat pe C. ca fiind persoana de la care aveau drogurile, ci numai inculpatul B. a făcut această precizare.

În concluzie, în mod corect prima instanță a stabilit pe baza probatoriului analizat că faptele imputate inculpaților există și au fost comise de aceștia cu intenția directă calificată de scopul special al obținerii de foloase materiale în mod facil și pe căi ilicite.

Cât privește individualizarea răspunderilor penale ale inculpaților, în mod corect au fost evaluate criteriile generale prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de apel a evidențiat că faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad ridicat de pericol social, ce rezultă din relațiile sociale încălcate și care ocrotesc sănătatea publică, din împrejurările și modalitatea de comitere, consecințele negative asupra stării fizice și psihice ale "victimelor" consumatoare de asemenea substanțe, impactul social al faptelor.

Prima instanță a reținut în mod corect gravitatea concretă a faptelor și periculozitatea efectivă a infractorilor inculpați, astfel că în mod perfect argumentat a procedat la sancționarea acestora prin condamnarea la pedepse cu închisoarea pliate pe minimul special prevăzut de norma de incriminare, în cazul inculpaților B. și A., și ușor desprinsă de minimul special - redus cu o treime în condițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. - în situația inculpatului C. și pe care probatoriul administrat îl definește ca principalul vânzător de droguri, ceilalți doi inculpați intermediind practic vânzarea pentru acest inculpat.

Curtea a precizat că, ulterior închiderii dezbaterilor în prezenta cauză, la data de 20.09.2021, inculpatul C. a fost depistat vânzând droguri în stațiunea Olimp, jud. Constanța, fiind arestat preventiv la data de 21.09.2021 în cauza penală constituită ca urmare a acestei constatări, aspecte ce rezultă din încheierea penală nr. 583/P/JDL/28.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2021 și care definesc natura preocupărilor actuale ale acestui inculpat, în opinia instanței de control judiciar, justificând a fortiori cuantumul pedepsei închisorii aplicate de prima instanță.

III. Împotriva deciziei penale nr. 818/P din data de 27.10.2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie au declarat recurs în casație inculpații A. și C..

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 ianuarie 2022, când s-a stabilit termen la data de 10 februarie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul inculpat a susținut că în cursul judecății fondului și a apelului a fost ridicată și analizată problema aplicabilității art. 15 din Legea nr. 143/2000, solicitare ce a fost respinsă de ambele instanțe cu motivarea că acest text legal nu ar fi incident, întrucât denunțul a fost formulat înaintea începerii urmăririi penale. Astfel, a solicitat ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că, în cauză mai era incident un text legal care reglementa deopotrivă o cauză de reducere a pedepsei și a cărui aplicabilitate era incidentă ope legis, respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor.

În continuare, a arătat că, urmare neaplicării dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 cu privire la un denunț formulat și nici a art. 19 din Legea nr. 682/2002 instața de fond a opinat că, în raport cu criteriile generale de individualizare, se impune aplicarea unei pedepse minime, între limitele de lege inițiale, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A susținut că, în măsura în care instanța ar fi găsit întemeiate apărările inculpatului cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale antemenționate, limitele de pedeapsă s-ar fi redus cu jumătate și ar fi permis inclusiv aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.

În acest context a considerat că, în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că nu ar fi aplicabile aceste dispoziții legale, întrucât "denunțul" său a fost făcut înainte de începerea urmăririi penale, deși a dus la condamnarea pe fond a unui furnizor de droguri de mare risc.

Pe cale de consecință, a opinat că instanța de fond (hotărâre prezervată și în apel) prin neaplicarea, în mod greșit, a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau a art. 19 din Legea nr. 682/2002 a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În temeiul disp. art. 441 din C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Cererea de recurs în casație formulată de C. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul inculpat a susținut, în esență, că modalitatea în care judecătorul fondului a stabilit limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății, anerior aplicării pedepsei este nelegală.

În acest context, a arătat că atât în cursul judecării fondului cauzei, dar și în faza de apel s-a pus problema incidenței prevederilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, solicitare ce a fost respinsă pe considerentul că textul legal nu ar fi incident în cauza dedusă judecății, iar în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, acestea impun drept condiție de admisibilitate formularea denunțului înaintea sau în timpul urmăririi penale, însă instanțele au reținut că acesta există, dar nu l-au luat în considerare, apreciind că a fost formulat prematur.

A opinat că instanța de recurs trebuie să înlăture această nelegalitate vădită, care a condus la o individualizare eronată prin raportare la un cuantum minim/maxim al pedepsei stabilit în mod nelegal.

Totodată, a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

Prin încheierea de ședință din data de 10 februarie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și C. și s-a acordat termen pentru data de 10 martie 2022.

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile în casație declarate de inculpații A. și C. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

De altfel, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea reținerii sau cenzurarea omisiunii reținerii unei cauze de reducere/agravare a pedepsei ori a unei circumstanțe prin decizia din apel, ci permite doar evaluarea stabilirii sancțiunii în limitele de lege, ca urmare a efectelor cauzei sau circumstanței doar dacă acestea au fost reținute de instanța de apel.

În motivarea cazului de recurs întemeiat pe art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., inculpații A. și C. au criticat faptul că nu au beneficiat de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, pe cale de consecință, nu s-au redus limitele speciale prevăzute de lege la jumătate.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, "Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, "persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Prin Decizia nr. 3/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că instituția prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 are natura juridică a unei cauze legale speciale de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă.

Din hotărârea atacată reiese că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au analizat acest aspect și au constat că pentru ca inculpatul A. să beneficieze de aceste dispoziții era necesar ca denunțul și facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane să intervină în cursul urmăririi penale, să îmbrace forma unui denunț voluntar, în cursul urmăririi penale derulate împotriva sa, or, în prezenta cauză, aceste condiții nefiind întrunite, întrucât inculpatul surprins în flagrant de către polițiști, în cauză nefiind începută urmăriea penală, a indicat persoana inculpatului C. ca fiind cel de la care a primit drogurile, încercând astfel, o justificare pentru deținerea lor.

Înalta Curte reține că, dată fiind natura juridică atât a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, cât și a art. 19 din Legea nr. 682/2002 de cauze speciale, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în fața instanțelor care soluționează fondul acuzațiilor care fac obiectul unei cauze penale, întrucât implică o apreciere din partea instanței, care excedează procedurii în casație. Incidența acestei cauze speciale de reducere a pedepsei, care a fost analizată de instanțe nu mai poate fi reexaminată în cadrul prezentei căi de atac, a recursului în casație.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casație la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condițiilor pentru aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, art. 19 din Legea nr. 682/2002 implică o apreciere, operațiune ce excedează acestei căi de atac și nu poate fi efectuată de instanța învestită cu soluționarea recursului în casație.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu îi permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să cenzureze reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai situarea pedepsei aplicate în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, dacă prin hotărârea definitivă de condamnare ea a fost reținută.

Or, criticile care se referă exclusiv la necesitatea reținerii unor cauze de reducere a pedepsei nu vizează aspecte de nelegalitate și implică examinarea, evaluarea și stabilirea unor elemente factuale, cu consecința modificării cuantumului pedepsei și a modalității de executare, care depășesc limitele recursului în casație.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpații au fost condamnați, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepselor principale stabilite în mod definitiv.

Față de critica apărătorului ales al inculpatului A. care a solicitat să se aibă în vedere două hotărâri pronunțate de Înalta Curte pe care le-a indicat și în cererea scrisă, respectiv decizia nr. 55/RC/2015 și decizia 357/RC/2016, menționând că "se face vorbire despre posibilitatea admiterii recursului în casație și reanalizarea pedepselor stabilite prin aplicarea în mod legal a cauzelor de reducere a pedepsei și posibilitatea de a se proceda în urma admiterii recursului în casație la reindividualizarea pedepsei", Înalta Curte constată că motivele invocate în susținerea celor două hotărâri mai sus menționate sunt diferite de motivele invocate în prezentul recurs în casație.

Astfel, analizând hotărârile menționate, Înalta Curte constată că în decizia nr. 55/RC din 10 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 este invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. însă motivele prezentate de recurentul din respectiva cauză privesc faptul că i s-a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 7 ani pentru infracțiunea prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 din C. pen. și în art. 372 alin. (1) lit. a) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 din C. pen., art. 129 din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În decizia 357/RC din 27 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016, în motivele invocate în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău a arătat că pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Bacău este nelegală, întrucât s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare deși nu erau îndeplinite condițiile, precum și că pedeapsa stabilită este sub minimul special, deși nu a fost reținută vreo cauză de atenuare.

În consecință, Înalta Curte amintește că nu poate examina prin intermediul acestei căi extraordinare de atac incidența cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau a art. 19 din Legea nr. 682/2002, având în vedere că, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu poate fi cenzurată individualizarea pedepsei, acest aspect vizând temeinicia hotărârii. În acest sens, este relevantă jurisprudența Înaltei Curți (Decizia penală nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a ICCJ, secția Penală, decizia penală nr. 37/RC din 31 ianuarie 2017 a ICCJ, secția Penală, decizia penală nr. 467/RC din 23 noiembrie 2017 a ICCJ, secția Penală, decizia penală nr. 75/RC din 9 martie 2018 a ICCJ, secția Penală, decizia penală nr. 155/RC din 2 mai 2018 a ICCJ, secția Penală, decizia penală nr. 92/RC din 14 martie 2019 a ICCJ, secția Penală, decizia penală nr. 166/RC din 10 mai 2019 a ICCJ, secția Penală).

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și C. împotriva deciziei penale nr. 818/P din data de 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat C. și intimatul inculpat B., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,