ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 919/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Pe parcursul judecării dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția Civilă, constituit pentru soluționarea cererii de revizuire a deciziilor civile nr. 1345/Ap/07.10.2019 și nr. 1707/Ap/12.12.2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, la termenul din 09.03.2020 revizuienta A. a formulat oral o cerere de recuzare a domnilor judecători B. și C., membri ai completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire.

Cererea nu a fost motivată.

Prin încheierea din 18.03.2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de recuzare, constatând că este nemotivată.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 286/Ap. /23.03.2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva încheierii din 18.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, A. a declarat recurs.

În motivare, a susținut că prin încheierea atacată, un complet format din judecători implicați la rândul lor în judecarea acțiunii vizând anularea hotărârii prin care i s-a respins acordarea pensiei de urmaș, i-a respins prematur cererea de recuzare formulată oral, fără a i se da posibilitatea de a o motiva în scris.

Mai mult decât atât, a arătat că instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei I la Decretul nr. 195/16.03.2020, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, deoarece pe durata acesteia cauzele care nu sunt urgente erau suspendate de drept.

În opinia recurentei, soluționarea cererii de recuzare, după instituirea stării de urgență, fără a i se acorda posibilitatea să-și îndeplinească obligațiile vizând timbrajul și motivarea, contravine acestor dispoziții, astfel că a apreciat că încheierea atacată este nulă de drept.

De asemenea, potrivit recurentei, constituirea unui complet de judecată format din 3 judecători pentru soluționarea unei cereri de revizuire declarate înainte de 31.12.2019 și implicit a cererilor formulate în cadrul aceluiași dosar, sunt nule de drept, întrucât instanța a încălcat atribuțiile puterii judecătorești, aplicând o lege înainte de intrarea ei în vigoare.

Astfel, a apreciat recurenta că excesul de putere constă în nesocotirea formelor de discriminare, prin aplicarea O.U.G. nr. 92/2018 înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind judecarea apelului, contestației în anulare și a cererii de revizuire în complet de 3 judecători, care deveneau aplicabile doar de la 01.01.2020.

Tot o expresie a depășirii atribuțiilor puterii judecătorești a apreciat că o reprezintă și invocarea, în numele intimatei Casa Județeană de Pensii Brașov, a excepției inadmisibilității cererii de revizuire, asupra căreia instanța a amânat pronunțarea pentru 23.03.2020, împiedicând astfel judecata pe fond a cauzei, în complet de 3 judecători, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

A mai susținut recurenta că motivul respingerii cererii de recuzare pentru nedepunerea în scris a acesteia îl constituie, în realitate, cererea de strămutare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2020, a cărei judecată a fost constatată suspendată de plin drept la 20.03.2020, ca urmare a instituirii stării de urgență.

În acest context, a arătat că în perioada în care magistrații se aflau în protest, dar și în cea în care fusese instituită starea de urgență, Curtea de Apel Brașov a soluționat atât cererea de recuzare, cât și pe cea de revizuire, înainte ca cererea de recuzare în formă scrisă și taxa judiciară de timbru comunicate prin poștă să ajungă la instanță, încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil.

Potrivit autoarei căii de atac, motivul respingerii cererilor de recuzare în perioada stării de urgență a vizat menținerea deciziei nr. 1345/Ap/07.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin care colegele de complet ale doamnei judecător B. au respins apelul.

La 15.07.2020 intimata Casa Județeană de Pensii Brașov a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, iar la 10.08.2020 recurenta a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 17.02.2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen în ședință publică, în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, constată că deși recurenta nu a indicat niciuna din ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din argumentarea memoriului de recurs se desprind critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestora.

Astfel, recurenta a invocat nelegala constituire a unui complet de judecată format din 3 judecători, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, încălcarea art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei I la Decretul nr. 195/2020 și nesocotirea dreptului la un proces echitabil.

Recurenta a afirmat că cererea de recuzare și, implicit, cea de revizuire au fost soluționate de un complet format din 3 judecători, prin aplicarea O.U.G. nr. 92/2018, în condițiile în care dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privitoare la judecarea apelurilor, contestațiilor în anulare și cererilor de revizuire, în complet format din 3 judecători deveneau aplicabile în procesele pornite începând cu 01.01.2020. În acest context, a apreciat că încheierea recurată este nulă, calea de atac a revizuirii fiind formulată anterior datei de 31.12.2019.

Înalta Curte, subliniind că analiza sa vizează în mod exclusiv alcătuirea completului care a pronunțat încheierea de respingere a cererii de recuzare - decizia civilă nr. 286/Ap. /23.03.2020 nefiind supusă recursului -, constată că susținerile recurentei sub aspectul alcătuirii pretins nelegale a completului de judecată cu 3 judecători se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text legal potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Critica nu poate fi reținută.

Obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 18.03.2020, prin care Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins cererea de recuzare formulată de A. în cadrul dosarului nr. x/2019, ce avea ca obiect revizuirea îndreptată împotriva unor decizii pronunțate în apel/contestație în anulare, într-un litigiu de asigurări sociale.

Procesul inițiat de recurentă pentru obținerea pensiei de urmaș a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București (care apoi și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov) la 24.09.2018, dată la care era în vigoare Legea nr. 207/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018, prin care s-au adus, printre altele, modificări în ceea ce privește compunerea completurilor pentru judecarea cauzelor în apel.

Astfel, art. I pct. 30 din Legea nr. 207/2018 a modificat art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 în sensul că "Apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel".

Legiuitorul a instituit o normă tranzitorie în art. IV din Legea nr. 207/2018 prin care a statuat că "Dispozițiile prezentei legi privind judecarea apelurilor în complet de 3 judecători se aplică cauzelor înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a prezentei legi".

Astfel fiind, având în vedere că acțiunea introductivă a fost înregistrată la 24.09.2018, dată la care erau în vigoare dispozițiile legale menționate anterior, apelul a fost soluționat în complet de 3 judecători.

Este adevărat că ulterior, la 16.10.2018 a fost adoptată O.U.G. nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, prin care s-a statuat la art. VI alin. (1) că "Dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători", însă având în vedere data înregistrării acțiunii, aceste dispoziții nu erau aplicabile litigiului.

Așadar, întrucât acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 24.09.2018, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2018, cererea de recuzare a fost soluționată în complet de 3 judecători, în conformitate cu art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 în forma în vigoare la data pornirii procesului, modificările legislative intervenite ulterior pe parcursul litigiului, la 16.10.2018, prin art. VI alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2018, cu privire la prorogarea termenului de aplicare a art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018, nefiind incidente, ci aplicabile doar proceselor pornite ulterior datei de 16.10.2018.

Față de considerentele expuse mai sus, este legală formarea completului din 3 judecători la termenul din 18.03.2020, când cererea de recuzare a fost soluționată, primul motiv de recurs fiind nefondat.

De altfel, recurenta se află în eroare atunci când afirmă că instanța ar fi aplicat cu exces de putere prevederile din O.U.G. nr. 92/2018 și că a depășit atribuțiile puterii judecătorești când a soluționat cererea de recuzare în complet format din 3 judecători, susțineri ce pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că acest motiv de nelegalitate are în vedere efectuarea, de către instanța judecătorească, a unor acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând unei alte puteri constituite în stat.

Or, recurenta nu a indicat în ce constă incursiunea instanței de judecată în sfera puterii executive sau legislative, iar afirmațiile legate de excesul de putere și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești pornesc, potrivit raționamentului recurentei, de la presupusa aplicare greșită de către curtea de apel a prevederilor din O.U.G. nr. 92/2018, aspect deja analizat prin considerentele anterioare și găsit ca fiind nefondat.

Autoarea căii de atac a mai criticat încheierea recurată din perspectiva încălcării art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei I la Decretul nr. 195/2020, susținând că judecata cererii de recuzare era suspendată de drept pe durata stării de urgență, în condițiile în care nu reprezenta una din cauzele de urgență deosebită, în sensul de la alin. (1) din același articol, pentru a fi soluționată.

Critica nu poate fi reținută.

Potrivit art. 42 alin. (1) din Anexa I la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, adoptat la 16.03.2020, "Pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită. Lista acestor cauze se stabilește de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cauzele de competența acesteia și, respectiv, de colegiile de conducere ale curților de apel pentru cauzele de competența lor și pentru cauzele de competența instanțelor care funcționează în circumscripția lor teritorială, putând fi, după împrejurări, actualizată. Consiliul Superior al Magistraturii dă îndrumări, în vederea asigurării unei practici unitare, colegiilor de conducere ale instanțelor menționate cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență", iar la alin. (6) se prevede că "În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop".

Decretul nr. 195/2020 a produs, ca regulă, efectul suspendării de plin drept a judecării proceselor civile, dar a permis continuarea judecății, în cauzele de urgență deosebită, atribuind fie Colegiului de conducere al Înaltei Curți, fie colegiilor de conducere ale curților de apel dreptul de a stabili lista cauzelor în care judecata putea continua.

Scopul reglementării a fost acela de a limita interacțiunea între persoane, în vederea prevenirii infectării în contextul pandemic actual; tocmai de aceea, lista cauzelor de urgență deosebită a inclus, printre altele, și cereri care, potrivit legii, se judecau fără citarea ori fără prezența părților.

În acest context, Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov a adoptat Hotărârea nr. 39/18.03.2020, prin care a întocmit lista cauzelor ce urmau să fie judecate pe perioada stării de urgență, așadar, a cauzelor pe care Decretul le-a definit ca fiind de urgență deosebită; la art. 1 se regăsesc cererile de recuzare.

Înalta Curte notează însă că în Hotărârea nr. 39/18.03.2020 s-a prevăzut că respectivele procese vor fi judecate începând cu 19.03.2020 și până la încetarea stării de urgență.

Deși lista cauzelor de urgență deosebită a fost adoptată la 18.03.2020, la două zile după intrarea în vigoare a Decretului nr. 195/2020 și deși hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov indică ziua de 19.03.2020 ca fiind cea de la care secțiile civile urmau să judece cauzele de urgență deosebită, aceste împrejurări nu atrag concluzia că judecarea cererii de recuzare anterior datei de 19.03.2020 ar fi fost făcută cu încălcarea prevederilor Decretului, ci dimpotrivă, cu deplina lui respectare.

Înalta Curte subliniază că dispozițiile relevante din Decretul nr. 195/2020, citate mai sus, au conferit colegiilor de conducere ale curților de apel dreptul de a întocmi doar lista cauzelor de urgență deosebită. Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov nu-și putea aroga o atribuție care să interfereze cu cele ale Președintelui României, restrângând perioada în care judecata unor astfel de tipuri de cauze să continue; de aceea, datei alese ca moment de la care secțiile civile ale Curții de Apel Brașov puteau judeca cereri de recuzare nu i se poate acorda vreo semnificație, atât timp cât instituirea ei se află în conflict cu dispoziția cuprinsă în Decret, care îngăduie ca judecata în cauzele de urgență deosebite să continue pe întreaga durată a stării de urgență, care a fost instituită la 16.03.2020.

Așadar, stabilirea de către curtea de apel a termenului de judecată la 18.03.2020 și soluționarea cererii de recuzare formulate de recurentă nu a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 42 alin. (6) din Anexa I la Decretul nr. 195/2020, în contextul în care acest incident procedural se regăsește pe lista cauzelor de urgență deosebită întocmită de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, iar judecata pricinii nu era suspendată de plin drept, astfel cum în mod greșit a susținut recurenta.

În acest context, Înalta Curte înlătură și critica subsumată art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurenta a afirmat că nu i s-ar fi dat posibilitatea de a a-și îndeplini obligațiile referitoare la timbrarea și motivarea cererii de recuzare, încălcându-i-se astfel dreptul la un proces echitabil.

În cauză, potrivit consemnărilor din încheierea din 09.03.2020, recurenta a formulat oral o cerere de recuzare, obligându-se să o motiveze în scris și să o timbreze conform legii.

Întrucât demersul său nu a fost motivat, instanța a respins cererea de recuzare.

Așadar, alegațiile recurentei potrivit cărora în lipsa posibilității de a-și îndeplini obligațiile, i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil, sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât de la data formulării cererii de recuzare și până la data soluționării ei, a avut timp suficient pentru a și le îndeplini.

Se cuvine subliniat și că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a sancționat partea pentru o eventuală netimbrare, așa încât și din această perspectivă, afirmațiile recurentei sunt unele pur formale.

Înalta Curte arată că pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei cererii de recuzare formulate oral și având în vedere faptul că instanța decide asupra recuzării fără prezența părților, motivele care determină promovarea unui astfel de demers trebuie expuse în mod necesar, părților revenindu-le îndatorirea de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia, potrivit art. 10 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, motivele de casare invocate nu sunt fondate, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 18.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.