ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 820/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2019 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2019, S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 481 din 14 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, solicitând și repunerea în termenul de formulare a căii de atac.

Prin decizia civilă nr. 824 din 22 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins cererea de repunere în termen și, totodată, a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L.

La 6 iulie 2020, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate, raportat la dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 27 iulie 2020, recurenta-contestatoare a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor invocate de către intimat. Totodată, a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 214 din Legea nr. 62/2011 și art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018, precum și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acesteia.

Dosarul având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost înregistrat pe rolul instanței supreme sub nr. x/2019/a2.

Prin încheierea din 23 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011 invocată de recurenta S.C. A. S.R.L. și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018 invocată de aceeași recurentă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs S.C. A. S.R.L., cu privire la dispoziția de respingere a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018, solicitând casarea încheierii recurate.

Dosarul având ca obiect recursul împotriva încheierii din 23 februarie 2021 a fost înregistrat pe rolul instanței supreme sub nr. x/2019/a2*.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanța imediat superioară celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale are o competență specială limitată la examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, în cadrul căreia poate analiza exclusiv îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate statuate la art. 29 alin. (1)-(3) din aceeași lege. Susține că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei, a fost ridicată de o parte în proces, iar prevederile legale în discuție nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și ale art. 498 C. proc. civ.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că pentru a fi sesizată instanța de contencios constituțional cu excepția invocată, aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Instanța supremă reține că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția II-a civilă și vizează prevederile art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, în temeiul cărora "dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020. În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători."

Înalta Curte constată că în încheierea recurată au fost analizate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și că în mod corect s-a reținut că prevederile legale a căror neconstituționalitate s-a invocat nu au legătură cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate deoarece sunt norme de organizare judecătorească, care stabilesc reguli privitoare la numărul judecătorilor completului care judecă apelurile formulate în procese pornite începând cu 1 ianuarie 2020, pe de o parte, și începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 92/2018 și până la 31 decembrie 2019 inclusiv, pe de altă parte. Procesul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii a Curții de Apel Bacău prin care s-a respins ca tardiv formulată o cerere de contestație în anulare, recurs care se află în procedura filtrului.

Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, în mod corect Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 23 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 23 februarie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, cu privire la dispoziția de respingere a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VI (1) din O.G. nr. 92/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2021.