ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 774/2021

HOTĂRÂRE

25.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 774/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la data de 3 septembrie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. laura, K., L., M., N. și O. au chemat în judecată pe pârâții Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună recalcularea bursei de auditor de justiție pe perioada 09.01.2017 - 31.12.2018:

- în principal, prin utilizarea unei valori de referință sectorială de 605,225 RON și obligarea la plata diferenței de bursă corespunzătoare;

- în subsidiar: prin utilizarea unei valori de referință sectorială de 484,48 RON și acordarea diferenței corespunzătoare de bursă;

- prin utilizarea unui VRS de 463,5 RON și acordarea diferenței corespunzătoare de bursă.

Reclamanții au depus și cerere de modificare a acțiunii, solicitând recalcularea bursei de auditor prin aplicarea și a unei majorări de 25% la salariul de bază luat în considerare la calculul bursei.

La termenul de judecată din 17 noiembrie 2020, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L., formându-se astfel dosarul nr. x/2020, tribunalul analizând totodată și excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Institutul National al Magistraturii.

Prin sentința civilă nr. 6377 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vrance, reținându-se incidența dispozițiilor art. 269 din Codul Muncii.

Cauza a fost înregistrată la data de 16 decembrie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Tribunalul Vrancea, secția I civilă, prin sentința nr. 35/2021 din 15 februarie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Vrancea a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 210 din legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamantul L. putea sesiza:

- fie Tribunalul Vrancea, în cazul în care are domiciliul sau reședința pe raza acestui județ, noțiunea de "domiciliu" trebuind a fi înțeleasă în sensul de locație în care reclamantul declară că își are locuința principală;

- fie un alt tribunal în circumscripția căruia reclamantul are domiciliul sau reședința, în cazul în care acestea nu se află în circumscripția județului Vrancea;

- fie tribunalul competent teritorial pentru oricare dintre ceilalți reclamanți, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceștia.

Astfel, în opinia instanței, au fost îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus inițial cererea de chemare în judecată, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., și anume, existența unei strânse legături între drepturile și obligațiile părților.

De asemenea, instanța a mai reținut că principala rațiune avută în vedere de legiuitor, atunci când a reglementat soluția normativă de la art. 269 alin. (3) C. proc. civ., textul fiind introdus prin Legea nr. 76/2012, a fost aceea de a reduce litigiile existente pe rolul instanțelor.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Vrancea, secția I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 10 martie 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul L., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă drepturi echivalente drepturilor salariale, iar potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul Muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social reglementează faptul că:

"cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere că, la data introducerii acțiunii, reclamantul avea/are domiciliul în raza teritorială a județului Vrancea, iar locul său de muncă este în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, Înalta Curte apreciază că, în considerarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., competența teritorială în această materie revine Tribunalului Vrancea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă.