ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza a II-a C. proc. civ.., " ... În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 364/2021 din 29 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 849 din 20.10.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Sălaj, pe care a păstrat-o în întregime; a obligat apelanta să plătească intimatului B. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 30.08.2021, sub nr. x/2019.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, la data de 20 iunie 2019.

Prin rezoluția din 09 noiembrie 2021, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 20 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunțat prezenta decizie.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza, cu prioritate, admisibilitatea căii extraordinare de atac formulate.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege", iar, conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.., "De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.".

În cauză, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a pronunțat asupra apelului formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 849 din 20.10.2020, pronunțate de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. x/2019, obiectul cauzei, constituindu-l cerere de excludere asociat.

Or, conform dispozițiilor art. 223 alin. (3

1

) din Legea societăților nr. 31/1990, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "(3

1

) Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului.".

Așadar, decizia nr. 364/2021 din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ce face obiectul recursului formulat de recurentă în speță, are caracter definitiv, de la pronunțarea sa.

Același lucru este statuat și de art. 634 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Hotărârile definitive", care, la alin. (1) pct. 4 I teză, prevede că:

"(1) Sunt hotărâri definitive: 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Cum hotărârea atacată nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., fiind o hotărâre definitivă, dată de instanța de apel în unul din cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, aceasta nu poate forma obiectul căii de atac formulate în cauză, întrucât, recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale și legale citate mai sus, prin raportare la principiul legalității căii de atac reglementate de norma procesuală.

Mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Relevant în acest sens este art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Astfel, decizia nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (1) și alin. (2) teza finală din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei nr. 364/2021 din 29 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.