ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Prin sentința arbitrală nr. 6/2019 din 10 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, în dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte cererea de arbitrare, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; s-a admis în tot capătul 1 de cerere, pârâta B. S.R.L. fiind obligată la plata către reclamanta A. S.R.L. a echivalentului în RON al sumei de 50.000 euro; s-a admis în tot capătul 2 de cerere, astfel cum a fost precizat, pârâta B. S.R.L. fiind obligată la plata către reclamanta A. S.R.L. a echivalentului în RON al sumei de 40.000 euro; s-a admis în parte capătul 3 de cerere, pârâta B. S.R.L. fiind obligată la plata către reclamanta A. S.R.L. a echivalentului în RON al sumei de 57.000 euro; pârâta B. S.R.L. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe arbitrale și onorarii avocațiale reduse corespunzător măsurii admiterii cererii de arbitrare la suma de 68.563,56 RON, către reclamanta A. S.R.L.

Societatea B. S.R.L. a formulat acțiune în anularea sentinței arbitrale nr. 6 din 10 iulie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Arbitraj Comercial București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, solicitând, în principal, în situația admiterii motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., anularea sentinței arbitrale și constatarea caducității arbitrajului. În subsidiar, în situația în care instanța va trece peste motivul de acțiune în anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., anularea sentinței arbitrale, cu consecința respingerii pe fond a acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anulare, conform art. 608-611 din C. proc. civ., împotriva sentinței arbitrale nr. 6/10.07.2019, Societatea B. S.R.L. a arătat că s-a indicat, ca sediu permanent, cel din București, str. x, însă instanța arbitrală a trimis hotărârea la sediul social, fără activitate, din Negrești Oaș, str. x, iar comunicarea a fost făcută la adresa din str. x nr. 14/24, unde locuiește fosta soție a administratorului societății, care nu i-a comunicat această hotărâre, fiind practic în imposibilitate de a recepționa corespondența.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, la data de 2 octombrie 2019.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 106 F din 19 decembrie 2019, a respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată; a admis excepția tardivității formulării acțiunii în anulare și, pe cale de consecință, a anulat acțiunea în anulare formulată de pârâta Societatea B. S.R.L. împotriva sentinței arbitrale nr. 6 din 10 iulie 2019, pronunțate de Curtea de Arbitraj București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L., ca fiind tardiv formulată; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anulare, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Art. 611 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că acțiunea în anulare va fi introdusă la curtea de apel în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale.

Sentința arbitrală criticată de pârâta B. S.R.L. a fost comunicată acesteia la sediul social din Negrești Oaș, str. x la data de 14 august 2019, conform recomandatei aflate la fila x, volumul 4 din dosarul arbitral.

Conform dispozițiilor art. 611 alin. (1) raportat la art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea acțiunii în anulare calculat pe zile libere s-a împlinit la data de 16 septembrie 2019.

Acțiunea în anulare a fost înregistrată la data de 2 octombrie 2019, cu depășirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea sentinței arbitrale contestate.

Împrejurarea că pârâta Societatea B. S.R.L. a indicat în cadrul dosarului arbitral, pe parcursul judecării cererii arbitrale, că are sediul permanent în București, str. x, nu prezintă relevanță din perspectiva citării și comunicării actelor de procedură, atâta timp cât nu a fost formulată o alegere de sediu, potrivit dispozițiilor art. 158 din C. proc. civ.

Art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că, în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.

Or, în speță, Societatea B. S.R.L. nu a indicat și persoana însărcinată cu primirea corespondenței pentru a fi aplicabile prevederile art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că Tribunalul arbitral a comunicat, în mod corect, sentința la sediul social, așa cum apare acesta înregistrat în registrul comerțului, respectiv în Negrești Oaș, str. x.

Conform art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.

Sediul persoanei juridice de drept privat este cel înregistrat în evidențele registrului comerțului.

Art. 229 din C. civ. prevede că, în raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

Curtea a observat faptul că în cererea de repunere în termenul de formulare a acțiunii în anulare nu se invocă niciun motiv justificat pentru întârzierea în declararea căii de atac.

Nu sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 87 din C. civ. referitoare la identificarea persoanei fizice, întrucât Societatea B. S.R.L., pârâtă în procesul arbitral și reclamantă în acțiunea în anulare, este o persoană juridică de drept privat înregistrată în registrul comerțului.

Art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Nu poate fi apreciat ca întemeiat motivul că sentința arbitrală nu a fost comunicată la sediul permanent din București, str. x, de vreme ce această precizare nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificată ca alegere de sediu, iar comunicarea hotărârii s-a efectuat la sediul social al societății B. S.R.L. așa cum este înregistrat în registrul comerțului, fiind aplicabile dispozițiile ar. 229 din C. civ. și art. 156 din C. proc. civ.

În aceste condiții, excepția tardivității formulării acțiunii în anulare a fost apreciată ca fiind întemeiată.

De altfel, partea a indicat inclusiv în acțiunea în anulare sediul permanent din București str. x, în vederea comunicării actelor de procedură, însă pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare la această adresă s-a menționat de către organul procedural că destinatarul nu mai locuiește la acea adresă.

Curtea de Apel București a constatat că exercitarea dreptului la acțiunea în anulare s-a făcut cu nerespectarea termenului legal, motiv pentru care, ca urmare a admiterii excepției tardivității, în conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., a anulat acțiunea în anulare ca fiind tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 106 F din 19 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 28 februarie 2020.

Recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței Curții de Apel București, în sensul repunerii în dreptul de a formula acțiune în anulare împotriva hotărârii arbitrale și respingerii excepției tardivității depunerii acțiunii în anulare.

Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă este nelegală, întrucât conține motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Au fost aplicate greșit normele de drept material, respectiv cele cuprinse în art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc că persoanele juridice de drept privat vor fi citate, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.

Recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. consideră că dacă a indicat, ca sediu permanent, adresa din București, str. x, aceasta este interpretarea pentru sediul principal sau chiar dezmembrământ.

Mai exact, apreciază că nu se poate ajunge la concluzia simplistă că sediul principal este echivalentul sediului social.

Prin indicarea datelor de contact a societății astfel: sediul social în Negrești Oaș, str. x și sediul permanent în București, str. x, este evident că pârâta a încercat să arate sediul social înregistrat la Oficiul Național al Registrului Comerțului și sediul principal din București unde își desfășoară activitatea.

În toată corespondența purtată cu societatea A., pârâta a indicat faptul că are sediul principal în București.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 229 din C. civ., în raport cu terții, dovada sediului persoanei juridice de drept privat se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate.

O altă critică de nelegalitate se referă la faptul că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 229 din C. civ.

Astfel, s-a arătat că, deși societatea apare, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, cu sediul permanent sau dezmembrământ situat în București, str. x, Curtea de Apel București a apreciat ca fiind valabilă doar indicarea sediului social, nu și a punctului de lucru, în condițiile în care, în mod constant, s-a menționat sediul permanent din str. x, București.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă este nelegală și din perspectiva faptului că au fost aplicate greșit prevederile art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., reținându-se în mod eronat că B. S.R.L. nu a invocat un motiv temeinic pentru a justifica întârzierea în promovarea căii de atac.

Or, motivul temeinic care justifică întârzierea în formularea acțiunii în anulare este acela că la sediul social din Negrești Oaș, str. x nu se găsește nicio persoană care să preia corespondența, existând un sediu principal în București.

S-a învederat că instanța arbitrală a trimis hotărârea arbitrală, a cărei anulare s-a solicitat, la sediul social, fără activitate, din Negrești Oaș, str. x, însă comunicarea s-a făcut la adresa din str. x 14/24, unde locuiește doamna D. (fosta soție), care a semnat de primire cu datele de identificare menționate în actul de predare. De asemenea, s-a arătat că doamna D. nu are nicio calitate în firmă și că aceasta nu a comunicat hotărârea arbitrală reprezentantului legal care a fost în imposibilitate tehnică de a recepționa corespondența adresată societății.

În privința noțiunii de domiciliu/sediu, din punct de vedere procesual, dispozițiile C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu/sediu se înțelege acela pe care o persoană îl are în fapt, în localitatea în care trăiește sau își desfășoară activitatea efectiv, scopul prevederilor legale referitoare la domiciliu/sediu fiind acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului pentru a da eficiență dreptului la apărare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, potrivit dispozițiilor C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenței este locuința faptică a părților, iar nu domiciliul legal.

Dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 din C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. prevede că vor fi citate persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor.

Conform dispozițiilor art. 87 din C. civ., domiciliul unei persoanei fizicei (aplicabil și persoanelor juridice), în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală.

Deși art. 91 alin. (1) din C. civ. prevede că dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 din C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

Or, în speță, Societatea B. S.R.L. a indicat instanței de judecată, ca sediu permanent, adresa din str. x, București.

Totodată, recurenta-pârâtă a redat dispozițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia".

Față de aspectele anterior expuse, recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a apreciat că a suferit o vătămare, în sensul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., care nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) din același cod.

Vătămarea pricinuită constă și în faptul că au fost încălcate principiile care guvernează procesul civil, respectiv dreptul la apărare (art. 13 din C. proc. civ.) și contradictorialitatea (art. 14 din același act normativ), pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanța de judecată, părțile litigante și ceilalți participanți la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.

Între dreptul la apărare și principiul contradictorialității există o legătură indisolubilă, instanța de judecată trebuind să asigure părților posibilitatea de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar, însă, în aplicarea acestor principii, este necesar ca părțile să fie încunoștințate despre existența și obiectul litigiului.

Or, în cauză, nelegalitatea citării pârâtei a condus la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțate în aceste condiții.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au înțeles să uzeze de acest drept.

Prin încheierea din 10 decembrie 2020 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L., stabilindu-se termen la data de 25 februarie 2021 pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac, în ședință publică, cu citarea părților, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Analizând sentința recurată, în limitele controlului de legalitate, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. a invocat faptul că hotărârea atacată conține motive contradictorii sau străine de natura cauzei, însă nu a prezentat argumente în acest sens.

Într-un prim considerent, Înalta Curte reține că se circumscrie motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanța a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs va fi înlăturat, deoarece nu se pot identifica critici ce ar putea fi subsumate cazului de nelegalitate ce vizează lipsa motivării sau motivarea contradictorii ori străină de natura cauzei.

De altfel, Înalta Curte reține că sentința recurată corespunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât instanța învestită cu soluționarea cererii de repunere în termen și a acțiunii în anulare a prezentat, într-o manieră clară, precisă și concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt și în drept soluția adoptată, fiind astfel la adăpost de orice critică din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, trebuie subliniat că, deși recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material, criticile acesteia, în sensul că au fost aplicate greșit normele de procedură cuprinse în art. 155 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. și art. 186 alin. (1) din același cod, cu referire la faptul că hotărârea arbitrală nu a fost comunicată la sediul din București, str. x, indicat ca sediu permanent, ci la sediul social al societății, se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă acest motiv de recurs nu își găsește incidența în cauză.

Astfel, se reține că susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia comunicarea hotărârii arbitrale nu s-a efectuat în mod legal la sediul social, întrucât s-a indicat, ca sediu permanent, adresa din București, str. x, este neîntemeiată, atâta timp cât în dosarul nr. x/2018 al Curții de Arbitraj Comercial București de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București nu există vreun înscris prin care Societatea B. S.R.L. să își exprime voința în sensul alegerii unui sediu procesual pentru comunicarea actelor de procedură la adresa sediului permanent.

Este adevărat că părțile pot indica alt domiciliu sau, după caz, sediu, în vederea comunicării actelor de procedură, însă aplicarea acestei proceduri este condiționată în mod expres de indicarea și a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură.

Prin urmare, neindicarea, în acest caz, a mandatarului procesual al părții este sancționată cu aplicarea dreptului comun în materie, respectiv comunicarea actelor de procedură se va face la locul în care partea își are domiciliul sau sediul, respectiv în condițiile art. 155 și art. 156 din C. proc. civ.

În speță, Societatea B. S.R.L. a indicat doar "sediul permanent" din București, str. x, fără a menționa că acesta este sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură și fără a arăta persoana însărcinată cu primirea acestora, astfel că sentința arbitrală nr. 6 din 10 iulie 2019 s-a comunicat, în mod legal, la sediul din Negrești-Oaș, județul Satu Mare.

Nu este fondată nici critica ce vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul invocat de recurenta-pârâtă din prezenta cauză în susținerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac a acțiunii în anulare nu se circumscrie sintagmei "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de legiuitor la momentul edictării art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Întrucât Societatea B. S.R.L. nu a demonstrat că a existat un motiv temeinic justificat care a împiedicat-o să exercite acțiunea în anulare în termenul defipt de lege, se dovedește a fi legală soluția pronunțată de Curtea de Apel București sub acest aspect.

De asemenea, se reține că este corectă statuarea din cuprinsul sentinței recurate, în sensul că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 87 din C. civ. referitoare la identificarea persoanei fizice, de vreme ce recurenta-pârâtă este o persoană juridică de drept privat înregistrată în registrul comerțului și sunt aplicabile dispozițiile art. 229 din C. civ. care stabilesc că, în raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana juridică respectivă.

În raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte constată că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sentinței recurate și, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte Societatea B. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 106 F din 19 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Societatea B. S.R.L. la plata sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2021.