ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2022

HOTĂRÂRE

01.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23.07.2021 pe rolul Judecătoriei Drăgășani, sub dosar nr. x/2021, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., s-a solicitat, pe calea procedurii speciale prev. de art. 1026 C. proc. civ., obligarea pârâtului-debitor la plata sumei de 9.996,71 RON, reprezentând despăgubiri achitate în dosarul de daună x, în baza poliție de asigurare Casco nr. x încheiată pentru auto B76SJY.

S-a solicitat obligarea pârâtulu -debitor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 05.11.2021 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drăgășani.

Prin încheierea civilă nr. 533/05.11.2021, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în cauză, raportat la dispozițiile art. 1028 și art. 107 C. proc. civ. și la faptul că domiciliul pârâtului-debitor la data sesizării instanței este în Craiova, str. x, jud. Dolj, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 332 din 17 ianuarie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată din oficiu; a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei Judecătoriei Drăgășani. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Craiova și Judecătoria Drăgășani, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța Judecătoriei Craiova a reținut următoarele:

Instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind plata unor despăgubiri materiale, întemeiată pe răspunderea delictuală, despăgubiri ce au fost achitate de reclamantă persoanei prejudiciate.

În materia de față, deși art. 107 C. proc. civ. stabilește că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel", dispozițiile privind competența teritorială sunt de ordine privată, astfel că instanța inițial învestită nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, în condițiile în care pârâtul nu a invocat-o, instanța sesizată devenind astfel competentă, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Este adevărat că dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială alternativă și în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din noul C. proc. civ., însă, fiind incidentă o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, aceasta fiind obligatorie în speță.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, constată și reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Drăgășani și Judecătoria Craiova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri civile, formulată în condițiile art. 1026 și urm. din C. proc. civ., ce reglementează procedura de soluționare a cererilor de valoare redusă.

Din punct de vedere al competenței teritoriale, se constată că ambele instanțe au reținut corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 1028 coroborat cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, conflictul fiind generat de opiniile diferite cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ. privind invocarea excepției de necompetență.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetență este de ordine privată.

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze cauza.

În speță, se constată că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței inițial învestite, nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Drăgășani s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta alegerea instanței competente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înțeles să invoce vreo excepție.

Așa fiind, întrucât prima instanță învestită de către reclamantă a fost Judecătoria Drăgășani, aceasta devine competentă să soluționeze cauza, fără a avea posibilitatea de a statua din oficiu asupra competenței teritoriale invocate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Drăgășani.