ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 56/2021

HOTĂRÂRE

21.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 56/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea ce chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 16 ianuarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată la suma de 419.971,55 RON, începând de la scadența fiecărei tranșe a despăgubirii și raportat la 23 mai 2013 (data depunerii documentației complete în vederea emiterii titlului de plată) până la 28 decembrie 2018 (data emiterii efective a titlului de plată), în vederea acoperirii prejudiciului creat prin fapta ilicită a pârâtei de a refuza emiterea unui titlu de plată în valorificarea titlului de despăgubire, constituit din Decizia nr. 7355/18.11.2009; a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a cuantumului despăgubirii 419.971,55 RON ce a făcut obiectul Titlului de plată nr. x din 28 decembrie 2018, începând cu scadența fiecărei tranșe de plată până la data emiterii titlului.

La 21 februarie 2020, reclamantul a depus precizări prin care a arătat că pârâta a soluționat cererea de emitere a titlului de plată la 21 iunie 2014, refuzând emiterea respectivului titlu de plată, prin adresa înregistrată sub nr. x/SSET. Respectivul refuz a fost sancționat de către instanțele de judecată prin sentința civilă nr. 88 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, sentință menținută de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 3282 din 6 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ANRP fiind obligată să emită în favoarea reclamantului titlul de plată. Prin soluțiile pronunțate cu putere de lucru judecat, s-a stabilit caracterul ilicit al refuzului ANRP de a emite titlu de plată, reținându-se cu autoritate de lucru judecat și caracterul complet al documentației depuse la 23 mai 2013.

Prin sentința civilă nr. 3943 din 17 iulie 2020, Judecătoria Sectotului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 94 C. proc. civ., judecătoria judecă doar cererile având unul dintre obiectele menționate la lit. a)-k), tribunalul având plenitudine de competență, cu excepția acelor cauze date prin lege în competența altei instanțe, conform art. 95 C. proc. civ.

S-a reținut că pentru valorificarea Deciziei nr. 7355 privind acordarea de despăgubiri, prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului, se va urma procedura prevăzută de Capitolul V

din Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Ca situație de fapt s-a reținut că pârâta a emis, la 28 decembrie 2018, titlul de plată în cuantum de 419.971,55 RON pe numele reclamantului, acesta fiind înștiințat, la 28 decembrie 2019, despre emiterea titlului de plată reprezentând contravaloarea primei tranșe din despăgubirile cuvenite conform Legii nr. 165/2013.

Apreciind că instanța a fost învestită cu o acțiune în despăgubiri prin care reclamantul urmărește repararea prejudiciului produs de fapta ilicită a pâtâtei, concretizată în întârzierea nejustificată de a emite titlul de plată și reținând că pentru plata despăgubirii principale s-a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, iar reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, a constatat că revine secției civile a Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj a pronunțat sentința civilă nr. 634 din 16 noiembrie 2020, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectotului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de către reclamant, se întemeiază pe dispozițiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală având în vedere fapta ilicită a pârâtei de a refuza emiterea titlurilor de plată, iar nu pe dispozițiile legii speciale.

Referitor la competența secțiilor civile ale tribunalului de a soluționa litigiile ce decurg din aplicarea Legii nr. 165/2013, indiferent de titularul acțiunii, s-a reținut, în esență, că a fost atribuită acestor secții competența de soluționare atât a contestațiilor împotriva deciziilor emise de entitățile deținătoare sau învestite de lege cu soluționarea notificărilor, cât și împotriva celor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în scopul diminuării duratei procedurii, prin menținerea competenței instanței de contencios administrativ de soluționare a contestațiilor formulate de prefect neputând fi înregistrată nicio accelerare a procesului de restituire.

În acest context, se apreciază greșită interpretarea Judecătoriei Sectorului 1 București, potrivit căreia dispozițiile art. 35 alin. (1)

din Legea nr. 165/2013 se interpretează în sensul că toate litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor legii anterior menționate sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, inclusiv litigiile în pretenții, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun.

Reținând că instanța a fost învestită cu o acțiune în pretenții, întemeiată în drept pe dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală, a cărei valoare este de 121.087,89 RON, după prețuirea reclamantului, în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1), lit. k) și art. 95 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu art. 98 și art. 99 alin. (2) din același act normativ, a apreciat că revine judecătoriei competența materială de soluționare a cauzei, competența fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea ce chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 16 ianuarie 2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată la suma de 419.971,55 RON, începând de la scadența fiecărei tranșe a despăgubirii și raportat la 23 mai 2013 (data depunerii documentației complete în vederea emiterii titlului de plată) până la 28 decembrie 2018 (data emiterii efective a titlului de plată), în vederea acoperirii prejudiciului creat prin fapta ilicită a pârâtei de a refuza emiterea unui titlu de plată în valorificarea titlului de despăgubire, constituit din Decizia nr. 7355/18.11.2009; a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a cuantumului despăgubirii de 419.971,55 RON, ce a făcut obiectul Titlului de plată nr. x din 28 decembrie 2018, începând cu scadența fiecărei tranșe de plată până la data emiterii titlului.

Cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată de reclamant prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă, are ca obiect despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite cu întârziere titlurile de plată, se întemeiază pe dispozițiile C. civ. privind răspunderea civilă delictuală și are două capete de cerere principale care au aceeași cauză.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, la temeiul juridic al acesteia, astfel cum a fost anterior arătat, precum și la valoarea obiectului cererii, estimată provizoriu de reclamant la 121.087,89 RON, pentru stabilirea instanței competente material a soluționa pricina nu au relevanță dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ce vizează exclusiv litigiile privind modalitatea de aplicare a acestei legi, fiind incidente dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. potrivit cărora: "Judecătoriile judecă, în primă instanță, (...) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști", coroborate cu cele ale art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ. ce instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În litigiul pendinte, Judecătoria Sectorului 1 București este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților din București, Calea x.

Din perspectiva celor expuse, în raport de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.