ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2507 din 14 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de către reclamantă raportat la mandatul primit de A. de la pârâtă și a respins excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei ca neîntemeiată.

Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B., a respins cererea de intervenție din dosarele conexe x/2019, y/2019 și 1010/93/2019, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

De asemenea, a respins cererile de înregistrare conexe nr. x din 08.04.2019, nr. x din 10.04.2019 și nr. x din 09.04.2019, ca neîntemeiate și a luat act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât C. S.A., cât și B., iar, S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare și apel incident la cererea de apel.

La termenul din data de 21.05.2020 instanța de apel a invocat excepția lipsei de interes în susținerea apelului formulat de apelanta C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 320A din 21 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta B., respingând pe cale de consecință și apelul incident, totodată, a respins ca lipsit de interes apelul formulat de C. S.A..

În fundamentarea acestei decizii instanța de apel a reținut, în privința excepției lipsei de interes în susținerea apelului formulat de apelanta C. S.A., faptul că din analiza relațiilor furnizate de Registrul comerțului rezultă că declarația model 3 privind îndeplinirea condițiilor de funcționare prevăzute de legislația specială la sediul principal, privind activitățile corespunzătoare codurilor CAEN (rev. 2) 3821, 3832, 4677 este deja înregistrată în registrul comerțului, din data de 26.06.2019, astfel încât susținerea căii de atac, prin care apelanta C. S.A. urmărește să obțină aceleași înregistrări nu prezintă un folos practic.

În ce privește apelul formulat de intervenienta B., instanța de apel a arătat, în esență, cu referire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, că în mod corect prima instanță a reținut caracterul netemeinic al acesteia.

Instanța de apel a argumentat că dispozițiile referitoare la mandatul administratorului din cuprinsul Legii nr. 31/1990 se completează cu prevederile art. 2030 C. civ., fiind reținută în același sens și Decizia nr. 24/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui Recurs în Interesul Legii.

S-a mai reținut de către instanța de apel că în mod corect prima instanță a arătat că mandatul de administrator acordat persoanei care figurează în registrul comerțului, D., chiar dacă a expirat la data de 15.07.2018, acordă acestuia dreptul de a reprezenta în continuare societatea pârâtă, inclusiv pentru semnarea contractului de asistență juridică. Totodată, în mod corect, a reținut prima instanță că cererea de înregistrare a noilor persoane împuternicite a fost formulată de societate dar, încă nu a fost soluționată, ca urmare a cererilor de intervenție depuse tot de apelanta intervenientă.

Mai mult decât atât, astfel cum se reține în încheierea din data de 6.08.2019, instanța a constatat că potrivit art. 2 alin. (5) din contractul de asistență juridică, semnat de D., acesta a dat împuternicire specială Directorului economic E. pentru semnarea actelor adiționale ulterioare, cu consecința că s-a făcut dovada calității de reprezentant, aceasta fiind împuternicită de reprezentantul legal al societății să încheie acte adiționale la contractul de asistență juridică.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a apelantei interveniente în formularea cererilor de intervenție, instanța de apel a arătat că, în mod corect, tribunalul a reținut, prin raportare la prevederile art. 37 C. proc. civ., respectiv art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2006, că o organizație neguvernamentală are calitate procesuală activă doar în situațiile în care obiectul litigiului are legătură cu protecția mediului și că prevederile art. 61 și urm. C. proc. civ., la care face trimitere art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009, conferă calitatea de intervenient oricărei persoane care "are interes".

Instanța de apel a reținut că, la acest moment, anterior înregistrării declarației model 3 privind îndeplinirea condițiilor pentru desfășurarea la sediul social a activităților cod 3821, 3832, 4677 prevăzute în CAEN, societatea nu desfășura activitățile respective la sediul social, prin urmare nu se poate pune problema nerespectării condițiilor legale speciale pentru desfășurarea acestor activități, iar demersul apelantei interveniente apare ca lipsit de interes legitim.

Împrejurarea, afirmată de apelanta intervenientă, că activitatea anterioară a societății ar încălca dispozițiile referitoare la protecția mediului, a reținut instanța de apel, nu reprezintă un argument pentru ca cererea de intervenție - prin care se urmărește respingerea cererii de înregistrare, respectiv autorizare a unor obiecte de activitate la o altă adresă - să fie considerată ca urmărind protecția mediului, astfel că apelanta intervenientă nu justifică interesul și, pe cale de consecință, calitatea procesuală în cauză,

De asemenea, a constatat instanța de apel, că apelanta intervenientă a arătat în cererea de apel, ca justificare a interesului și calității sale procesuale, faptul că activitatea de depozitare deșeuri trebuie prestată de către entități legal constituite și care funcționează cu respectarea strictă a normelor în vigoare.

Or, a conchis instanța de apel, prin cererea de înregistrare formulată în cadrul prezentului dosar nu se analizează nici aspecte privind constituirea societății, nici funcționarea acesteia, ci se înregistrează în Registrul comerțului declarația model 3 referitoare la îndeplinirea condițiilor de funcționare prevăzute de legislația specifică pentru activitățile enumerate în declarație, corespunzătoare codurilor CAEN (rev. 2) 3821, 3832, 4677, urmând ca activitatea specifică acestor coduri să înceapă a se desfășura ulterior, astfel încât apelanta intervenientă nu își justifică calitatea nici din această perspectivă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin raportare la modul de formulare a apelului incident, în condițiile în care a fost stabilit caracterul netemeinic al apelului intervenientei, acesta nu se va mai analiza, dispunându-se respingerea acestuia ca urmare a respingerii apelului principal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 4 iulie 2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanta B. a formulat cerere de intervenție în legătură cu cererea de înregistrare mențiuni având nr. înregistrare x/27 iunie 2019 și nr. verificare x/27 iunie 2019, depusă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov de Societatea C. S.A., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de înregistrare mențiuni.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 7 indice l din O.U.G. nr. 116/2009; Legea nr. 31/1990; Legea nr. 26/1990.

Prin sentința civilă nr. 4142 din 28 noiembrie 2019, Tribunalul Ilfov a admis excepția lipsei calității procesual active și, în consecință, a respins cererea de intervenție formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă. A respins cererea de înregistrare mențiuni. A admis cererea privind cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1705,62 RON, către pârâta C. S.A..

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intervenienta prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată. Pe fond, a solicitat admiterea cererii de intervenție și menținerea soluției instanței de fond de respingere a cererii de înregistrare de mențiuni, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul formulat de apelanta - reclamantă B., împotriva sentinței civile nr. 4142 din 28 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A..

A fost anulată în parte sentința apelată și, în rejudecare, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată.

A fost admisă intervenția.

S-a respins capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată formulat de pârâta C..

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a intervenientei B..

Cererea de intervenție reglementată de dispozițiile art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009 este o cerere specială, ce se depune la registrul comerțului, în cadrul unei proceduri necontencioase, iar instanța de judecată este chemată să verifice relativ la cererea de intervenție legalitatea formală, din punctul de vedere al înscrisurilor depuse în susținerea cererii de înregistrare, conform dispozițiilor Legii nr. 26/1990, respectiv conformitatea acesteia cu dispozițiile imperative ale Legii nr. 31/1990 sau cu cele ale actului constitutiv.

De asemenea, activitatea de înregistrare în registrul comerțului a mențiunilor privitoare la actele și faptele juridice ale unei societăți pe acțiuni este reglementată prin Legea registrului comerțului nr. 26/1990, republicată și modificată și prin O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului.

Având în vedere că înmatriculările și mențiunile sunt opozabile terților fără distincție de la data efectuării lor, conform art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1990, cererea de intervenție este o cerere sui-generis ce nu poate fi condiționată de caracterul specialității persoanei juridice ce o exercită, precum intervenienta în cauza de față, și nici nu îmbracă formele cererii de intervenție reglementată de dispozițiile art. 61 și următoarele din C. proc. civ.

În aceste condiții, s-a apreciat că nu are nicio relevanță obiectul de activitate al B., și pe cale de consecință nici principiul specialității acesteia din perspectiva art. 206 alin. (2) C. civ.. Faptul că poate acționa în justiție având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecția mediului doar din perspectiva art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2006, nu înseamnă că nu are calitate procesuală activă în ceea ce privește formularea unei cereri de intervenție potrivit art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009, întrucât așa cum s-a arătat pe larg mai sus, această formă de intervenție este la îndemâna oricărui terț din perspectiva condițiilor de legalitate a înscrierilor referitoare la înmatriculări și mențiuni, pentru că odată realizate operațiunile respective, acestea sunt opozabile terților.

În concluzie, calitatea procesuală activă în materia cererii de intervenție, formulată în temeiul art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009 nu rezultă și nu este subsumată principiului specialității persoanei juridice ca atare, ci din caracterul opozabil al efectelor înscrierilor realizate, astfel că în aceste condiții, Curtea consideră că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active.

În rejudecare, instanța de apel a apreciat cererea de intervenție ca fiind admisibilă, având în vedere pe de o parte scopul pentru care s-a formulat o asemenea cerere, și pe de altă parte faptul că cererea de înscriere mențiuni a fost respinsă ca neîntemeiată, iar sentința civilă în cauză a rămas definitivă, nefiind apelată.

S-a constatat că, în speță, cererea de înscriere mențiuni a fost respinsă pe temeiul că la aceasta s-a atașat doar declarația pe propria răspundere, nu și înscrisul prevăzut de art. 115 din același ordin, instanța constatând că cererea de înregistrare cât și cererea au fost făcute de domnul D. al cărui mandat de administrator a expirat.

În plus, prin cererea de intervenție se impune verificarea legalității din punct de vedere formal a cererii de înregistrare mențiuni și având în vedere că intimata-pârâtă nu poate fi reprezentată de un administrator căruia i-a expirat mandatul, rezultă că nici înregistrarea de mențiuni nu întrunește cerințele legale, astfel că se impune admiterea cererii de intervenție.

Prin cererea înregistrată la 28 iulie 2020 pe rolul Curții de Apel București sub număr de dosar x/2020, C. S.A. a formulat, în contradictoriu cu B., cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, solicitând anularea acestei hotărâri.

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a expus situația de fapt cu privire la litigiile existente între părți, arătând că au existat peste 200 de hotărâri pronunțate de Tribunalul Ilfov în primă instanță, având aceleași părți, obiect și cauză.

S-a învederat că primul dosar soluționat în mod definitiv de către instanța de apel a fost dosarul nr. x/2019, fiind pronunțată în acest sens de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă decizia nr. 320A din 21 mai 2020, aceasta având autoritate de lucru judecat față de orice alt dosar cu identitate de părți, obiect și cauză, sub aspectul lipsei calității procesuale a B. în formularea cererilor de intervenție.

În ceea ce privește decizia civilă nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, revizuenta a apreciat că a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat, în sensul art. 430 C. proc. civ., a deciziei civile nr. 320A din 21 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Au fost prezentate de către revizuentă argumentele pentru care a considerat ca fiind admisibilă și întemeiată cererea formulată, fiind invocate în drept dispozițiile art. 430, 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia revizuentei, atât părțile cât și obiectul și cauza din litigiile 961/93/2019 și 1964/93/2019 sunt identice, ambele dosare având ca obiect cereri de intervenție formulate de intimata B. împotriva solicitării revizuentei de a înregistra anumite coduri CAEN la sediul societății, singura diferență dintre cele două litigii fiind de ordin formal, respectiv numărul de înregistrare/administrativ al solicitării C., respectiv numărul de înregistrare/administrativ al cererii de intervenție B..

La termenul de judecată din 17 decembrie 2020, Curtea de Apel București a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cereri de revizuire, pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată, iar prin decizia nr. 1904/2020 din 17 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a fost declinată cererea de revizuire formulate de revizuenta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 920/17.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2020

Înalta Curte, examinând decizia civilă nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, din perspectiva condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că nu sunt întrunite cerințele textului legal menționat, motiv pentru care, aceasta va fi respinsă ca inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de față este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului. b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, existând așadar între ele tripla identitate de elemente specifică autorității de lucru judecat: părți, obiect, cauză. c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanța a luat în dezbatere această excepție și a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăși puterea de lucru judecat a rezolvării date excepției procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunțate mai întâi și pe acest temei menține prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Având în vedere aceste precizări, se constată că rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Conform art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Or, în speță, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut același obiect și, ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima cerere.

Astfel, în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, soluționat prin decizia civilă nr. 320A din 21 mai 2020 s-a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta B., respingându-se pe cale de consecință și apelul incident, totodată, instanța respingând ca lipsit de interes apelul formulat de C. S.A..

Litigiul dintre părți a vizat cererile de înregistrare de mențiuni nr. x din 08.04.2019, nr. x din 09.04.2019 și nr. x din 10.04.2019 depuse de C. S.A. și cererile de intervenție formulate de B. cu privire la respectivele cereri de înregistrare.

Prin fiecare din cererile de înregistrare mențiuni anterior arătate s-a solicitat înregistrarea în Registrul Comerțului a declarației model 3 referitoare la îndeplinirea condițiilor de funcționare prevăzute de legislația specifică pentru activitățile enumerate în declarație, corespunzătoare codurilor CAEN 3821, 3832, 4677.

În dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a V-a civilă, soluționat prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, litigiul dintre părți a vizat cererea de înregistrare mențiuni având nr. înregistrare x/27 iunie 2019 depusă de C. S.A. și cererea de intervenție formulată de B. cu privire la această cerere.

Prin cererea de înregistrare mențiuni anterior arătată s-a solicitat înscrierea unei mențiuni în registrul comerțului, model 3 referitor la autorizarea activităților aferente codurilor CAEN 3821, 3700, 3832, 4677 la sediul social.

Prin decizia nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul formulat de apelanta - reclamantă B., împotriva sentinței civile nr. 4142 din 28 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. S.A..

A fost anulată în parte sentința apelată și, în rejudecare, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de intervenție.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția concretă dedusă judecății, care, în speță, vizează cereri de înregistrare mențiuni diferite și cererile de intervenție formulate cu privire la respectivele cereri de înregistrare.

Rezultă, așadar, că nu există identitate de obiect între cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Ilfov soluționat prin sentința civilă nr. 2507/14.08.2019 și împotriva căreia s-a formulat cererea de apel rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 320A din 21 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București și cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Ilfov soluționat prin sentința civilă nr. 4142/2019 din 28 noiembrie 2019 și împotriva căreia s-a formulat cererea de apel rămasă definitivă prin decizia nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în condițiile în care cererile de înregistrare vizează mențiuni diferite și cereri de intervenție diferite formulate cu privire la respectivele cereri de înregistrare.

În speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de evocatul text normativ.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au realizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii sau a imposibilității executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate prin hotărâre definitivă.

Așa fiind, având în vedere lipsa de identitate cu privire la obiectul cererilor, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 920 din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2021.