ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței obligarea pârâtei, la plata sumei de 120.000 euro cu titlu de despăgubiri, echivalent în RON la data plății despăgubirii și a dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei menționate, calculată conform art. 1, alin. (3), coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data de 21.04.2017 și până la achitarea integrală a despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 1972/27.10.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a admis cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 120.000 Euro cu titlu de despăgubiri și a dobânzii legale aferente.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 704/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta - pârâtă B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1972/27.10.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.P.R.L. A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23.09.2021.

Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 22 februarie 2022, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) coroborat cu art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Litigiul pendinte aparține domeniul asigurărilor întrucât vizează plata unor despăgubiri ce rezultă din raporturi juridice de asigurare, respectiv din contractul de asigurare facultativă de risc de credit nr. x din data de 25.05.2016.

Analiza excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare, stabilite de legea procesuală.

Conform 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia asigurărilor.

Acest text de lege prevede că hotărârile judecătorești pronunțate în anumite materii expres și limitativ enumerate, din care fac parte și litigiile din materia asigurărilor, nu sunt supuse recursului, legiuitorul înțelegând să suprime această cale extraordinară de atac.

Conform prevederilor art. 24 din C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Prin urmare, legea civilă nu retroactivează, faza judecății în întregul ei, fiind guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15 aprilie 2019, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, împotriva deciziei atacate nu poate fi exercitat recursul, întrucât partea nu avea deschisă această cale de atac la data înregistrării acțiunii.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de textul de lege menționat anterior, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Astfel, Înalta Curte reține că, deși dispozitivul hotărârii atacate cuprinde mențiunea căii de atac a recursului, aceasta nu îndreptățește recurenta să declare calea de atac indicată, în condițiile în care nu este prevăzută de lege.

Având în vedere soluția adoptată, Înalta Curte reține incidența art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la excepția nulității recursului, soluționarea excepției inadmisibilității căii de atac având caracter prioritar.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 704/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 704/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.