ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2764/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 03.03.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să constate caracterul abuziv și, pe cale de consecință, să anuleze clauzele contractuale prevăzute în contractele de credit nr. x/26.06.2007, nr. x/26.06.2007, nr. x/08.08.2007, nr. y/28.03.2008 și nr. x/26.06.2007, care se regăsesc la art. 1 pct. 2, art. 5 pct. 4, art. 6 pct. 1 lit. b), art. 7 pct. 1, referitoare la dobânda variabilă a băncii, ajustarea dobânzii de la art. 7 pct. 2 referitoare la modificarea de dobândă aplicabilă, constatarea corectă a calcului dobânzii, iar prin aplicarea acestei formule să îi fie restituite sumele încasate nelegal de către pârâtă cu titlu de dobândă; să constate că reclamantul a fost obligat să achite pârâtei un comision de acordare în valoare de 1% pentru fiecare contract de credit, cu încălcarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 190/1999; obligarea pârâtei la plata sumei totale de 1.913 franci elvețieni, reprezentând comisioane de acordare credit, precum și dobânda legală de la data acordării până la data plății efective a sumelor de bani; înghețarea/stabilizarea cursului valutar la cursul RON/franc elvețian la cursul afișat de B.N.R. la data acordării creditelor, de 1,9239 RON/CHF, obligarea pârâtei la recalcularea ratelor aferente contractelor de credit, în raport cu valoarea de 1,9239 RON/CHF de la momentul semnării contractelor, urmând să fie recalculate ratele de la data semnării contractelor și până la sfârșitul perioadei de contractare; obligarea pârâtei la plata sumelor achitate excedentar în cadrul contractelor de credit menționate, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valutar valabil de la data semnării contractelor de credit; obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 130.000 euro sau echivalentul acesteia în RON la data efectuării plății, cu titlu de daune morale; în subsidiar, în situația în care se va considera că menționatele clauze nu sunt abuzive în conținutul lor, ci doar în modalitatea în care pârâta a înțeles să le interpreteze, a solicitat să se constate că aceasta s-a folosit de practici comerciale incorecte, așa cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile Legii nr. 363/2007.

Prin sentința civilă nr. 878/01.07.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 333/24.02.2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută parțială a clauzelor de la art. 7.1 din contractele de credit nr. x/08.08.2007 și nr. x/26.06.2007, precum și a clauzei de la art. 6.1 din contractul de credit nr. x/28.03.2008, în privința criteriilor de variație a dobânzii, menținând în rest sentința apelată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după prezentarea succintă a parcursului judiciar, recurentul a susținut în esență că instanța de apel în mod eronat nu a aplicat prevederile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 și în privința contractelor de credit nr. x/26.06.2007 și nr. x/26.06.2007, din care rezultă caracterul abuziv a clauzelor referitoare la dobânda variabilă, având în vedere că nu este arătată modalitatea efectivă de calcul a acesteia.

În continuare, a dezvoltat pe larg argumente cu privire la faptul că în mod eronat instanța de apel a statuat că în cauză nu se aplică teoria impreviziunii, deoarece la art. 977 C. civ. de la 1864 se prevede faptul că "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar la momentul semnării contractului părțile nu au putut prevedea rezonabil faptul că în piață vor surveni factori imprevizibili.

În final, a mai relevat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind daunele morale, prin care a solicitat suma de 130.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că din conținutul cererii de recurs nu se pot desprinde critici de nelegalitate ce pot fi subsumate motivelor de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, care primează excepției nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în M.Of. nr. 1074/18.12.2018, au fost modificate și completate mai multe prevederi din C. proc. civ., printre care și cele ale art. 483 alin. (2)-(4), relevante pentru prezenta cauză fiind modificările aduse alin. (2), care au următorul cuprins:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor (...)".

Așadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ, 21.12.2018, în materiile prevăzute expres de art. 483 alin. (2), calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură fiind aplicabile doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În acest sens, art. 24 C. proc. civ. statuează că "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, conform art. 25 din același Cod.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 333/24.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă într-un litigiu circumscris materiei protecției consumatorilor, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 și Directiva 93/13 CEE, ce izvorăște din mai multe contracte de credit încheiat între un consumator și o instituție financiară, iar toate argumentele reclamantului converg în scopul aplicării acestora.

În cauză, Înalta Curte constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă la 03.03.2020, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Așadar, raportat la obiectul acțiunii și dispozițiile exprese ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, respectiv decizia civilă nr. 333/24.02.2021 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, este una cu caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În acest sens, este de reținut și faptul că potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Acest text consacră principiul legalității căii de atac, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României reglementând faptul că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 333/24.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2021.