ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2718/2021

Ședința publică din data de 14 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/26.03.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat in judecată pe pârâții B. și C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea (desființarea) actului de dare in plată autentificat sub nr. x/27.03.2017 la BNP D., cu consecința revenirii bunului în patrimoniul reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4062 pronunțată la 06 octombrie 2020, Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

La Tribunalul Bacău, secția I civilă, cauza și-a menținut același număr de înregistrare.

Prin încheierea nr. 15/2021 pronunțată la 17 martie 2021, Tribunalul Bacău, secția I civilă, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ. a trimis cauza spre soluționare secției a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului Bacău.

În esență, Tribunalul Bacău a reținut că în raport de actul juridic a cărui anulare se cere, prezenta cauză are natura unui litigiu cu profesioniști. Astfel, contractul de dare în plată a fost încheiat de părți ca modalitate de stingere a creanței pe care pârâtul, în calitate de asociat, o are împotriva societății, constând în dividendele neachitate pentru anii 2014-2015.

Pe de altă parte, instanța a reținut că, în argumentarea motivelor de nulitate, reclamanta a invocat considerente de ordin fiscal, respectiv subevaluarea terenului în litigiu, precum și neaplicarea TVA la prețul imobilului. În consecință, având în vedere că actul juridic contestat se circumscrie activității economice a reclamantei și are la bază raporturile juridice ce au luat naștere între societatea comercială și asociați, prezenta cauză are natura unui litigiu cu profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal sub nr. de dosar x/2020 la 31.03.2021, iar la termenul de judecată din 07.06.2021, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 229 din 22 iunie 2021, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În esență, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului Bacău a reținut că, prin prezenta cauză, s-a solicitat rezoluțiunea (desființarea) actului de dare in plată autentificat, sub nr. x/27.03.2017 la BNP D., motivul invocat fiind fraudarea stabilirii prețului, situație în care cererea de chemare în judecată reprezintă o cerere mixtă, fiind incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., nereprezentând o cerere reală pentru a fi incidente prevederile art. 117 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că reclamanții au domiciliul în București și că, prin întâmpinarea formulată, au invocat excepția necompetenței teritoriale, ținând seama de dispozițiile art. 130 alin. (3) și art. 132 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub același nr. de dosar la 23.07.2021.

La termenul de judecată din 15.10.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2535 de la aceeași dată, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 119 din C. proc. civ.:

"Cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării sau, după caz, până la radierea societății, sunt de competența exclusivă a instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal.".

Totodată, Tribunalul a arătat că în doctrină, competența teritorială absolută, reglementată de prevederile art. 119 din C. proc. civ., a fost interpretată în sensul că cererile care privesc existența societății (de exemplu, acțiunea în anularea societății, acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a asociaților) ori ansamblul operațiunilor sale sunt de competența instanței de la sediul societății. De vreme ce interesul social sau soarta societății se află în centrul acestor litigii, norma de competență este aplicabilă când părți sunt societatea și asociații ori asociații între ei (fie asociații existenți în prezent, fie foștii asociați), dar cu privire la raporturile juridice născute în legătură cu contractul de societate.

Tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, se solicită desființarea actului de dare în plată, ca urmare a intervenirii rezoluțiunii, iar pârâtul B. a fost asociat și administrator al societății reclamante la momentul emiterii actului de dare în plată.

În concluzie, Tribunalul reține că prezenta cauză privește societatea, în sensul drepturilor și obligațiilor acesteia, prin raportare la asociații săi, precum și modalitatea concretă prin care aceștia din urmă au înțeles să-și exercite drepturile cu privire la plata dividendelor.

În raport de aceste considerente și având în vedere prevederile art. 119 din C. proc. civ., Tribunalul București a constatat că instanța competentă să judece prezenta cauză este Tribunalul Bacău.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele trei instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Bacău, secția I civilă, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal și Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele trei instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte constată că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect rezoluțiunea actului de dare în plată autentificat la BNP D. sub nr. x/27.03.2017, cu consecința revenirii bunului in patrimoniul reclamantei, cerere formulată de către S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale este instituită la art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prevederile art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial sau dacă reclamantul nu si-a exercitat dreptul de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente, în caz de competență teritorială alternativă.

Pe de altă parte, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că: " În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente… instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte constată că, potrivit contractului de dare în plată autentificat la la BNP D. sub nr. x/27.03.2017, aflat la dosarul Judecătoriei Bacău, rezultă că, în vederea achitării unei părți din valoarea totală a dividendelor aferente anului 2014-2015, în cuantum de 436.500 RON către B., societatea A. S.R.L., cu sediul în mun. Bacău a transmis acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul municipiului Bacău, strada x numărul 20, jud. Bacău.

Sesizarea instanței în circumscripția căreia reclamanta își are sediul și se află locul executării obligației asumate contractual, a fost făcută în acord cu alegerea de competență permisă de art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 116 C. proc. civ., astfel încât, în mod corect, reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere a instanței competente.

Judecătoria Bacău a declinat competența materială în favoarea Tribunalului Bacău raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 98 din C. proc. civ., având în vedere valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Așadar, pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile legale prevăzute de art. 113 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează competența teritorială alternativă, Tribunalul Bacău fiind competent să soluționeze prezenta cauză.

Pentru a determina competența materială procesuală de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că prevederile art. 119 C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă a instanței în circumscripția căreia societatea își are sediul principal, în cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării sau, după caz, până la radierea societății.

În domeniul de aplicare al prevederilor legale mai sus enunțate sunt incluse cereri care vizează existența societății ori ansamblul operațiunilor sale.

Cauza dedusă spre soluționare, în care s-a ivit conflictul negativ de competență nu privește cu precădere existența și operațiunile interne desfășurate de societate, ci vizează rezoluțiunea unui contract de dare în plată a unui imobil în vederea stingerii unei creanțe, pe care societatea debitoare o are de achitat către unul dintre asociați, cu titlu de dividende aferente anilor 2014-2015.

În privința competenței materiale procesuale, prezenta cauză are natura unui litigiu între profesioniști, ținând seama de natura și obiectul litigiului, precum și de calitatea părților.

Litigiul nu are ca obiect o problemă referitoare la valabilitatea deciziei adoptate de societate, prin organele sociale ale societății reclamante, de a se încheia actul de dare în plată în vederea stingerii datoriei, pentru a fi aplicabile prevederile art. 119 C. proc. civ., referitoare la cereri în materie de societate. Chestiunile care trebuie tranșate în prezentul litigiu țin de interpretarea contractului și modalitatea de executare a acestuia. Această situație permite calificarea litigiului ca fiind unul în materie contractuală, care atrage incidența normelor de competență teritorială alternativă, referitoare la locul executării obligațiilor contractuale, în circumscripția teritorială a Tribunalului Bacău.

În consecință, competența materială procesuală și teritorială aparține secției a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului Bacău.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2021.